Publicat la: 
23/11/2013

Articolul original publicat pe www.infomaterna.ro

Dermatita atopică este o boală dificilă şi complexă. Mai mult decât o boală este, cum spun americanii, "a condition”, o stare a pielii uscate, dezechilibrate imunologic, parte a unui complex de afecţiuni multiorgan, de multe ori cu determinism genetic.

Să explicăm un pic:

Pielea este uscată, îi lipseşte (este deficitar) stratul lipidic care formează interfaţa şi bariera de protecţie faţă de mediul ambiant ostil. Permeabilitatea epidermului la alergenii din mediu şi la microbi este mult crescută. Cum acest zid defensiv lipseşte, organismul predispus dezvoltă o a doua linie de apărare în derm, unde circulaţia sangvină aduce către suprafaţa expusă celule ale sistemului imunitar, înarmate până în dinţi şi gata de luptă. Predispoziţia la atopie semnifică o capacitate crescută de a produce aceste celule şi de a trata chiar şi intruşi nepericuloşi, ca pe agresori potenţiali, astfel declanşându-se un răspuns exagerat al pielii la aproape orice substanţă cu care vine în contact. Această “setare” presupune şi posibilitatea de a face o reacţie alergică inflamatorie la nivelul pielii, atunci când se înghite sau se inspiră alergeni.

Dermatita face parte dintr-un sindrom atopic care mai cuprinde şi rinita alergică, conjunctivita alergică şi astmul bronşic. Aceleaşi fenomene de reactivitate exagerată apar la nivelul căilor respiratorii superioare (mucoasa nazală), ochilor şi bronşiilor. Nasul şi ochii “curg” (au secreţie apoasă abundentă, usturimi şi mâncărimi), iar căile respiratorii inferioare se contractă spastic, dând senzaţie de sufocare.

Tratamentul este unul complex şi nu face subiectul acestui articol. Mesajul se referă la îngrijirea pielii, în scopul reducerii gravităţii şi frecvenţei puseelor.

Ca principiu, trebuie să înţelegem că atunci când nu avem o piele perfectă (şi cine are?), trebuie să avem produse şi ritualuri adecvate problemei. Da, dacă ai dermatită atopică nu poţi doar să te speli rapid, cu orice fel de săpun şi să pleci pur şi simplu la şcoală sau la muncă. Îngrijirea e mai complexă şi poate părea obositoare, dar totul se învaţă şi devine mai uşor dacă intră în reflex.

Curăţarea pielii (spălarea) trebuie să o facem cu produse tip “surgras” care lasă un strat lipidic pe piele, chiar după spălare, reducând astfel necesitatea de a aplica obligatoriu o cremă. “Surgras” poate fi un gel de duş de tip Cold Cream sau un ulei de baie/duş, care emulsionează praful şi secreţiile pielii şi le îndepărtează cu blândeţe. Un alt termen de care vă veţi lovi este cel de “syndet”, adică nu conţine detergenţi şi degresanţi (cei doi termeni nu sunt similari, ci cumva complementari ). Absenţa parfumurilor şi coloranţilor reduce riscul alergiilor de contact. Duşul trebuie să fie cât mai scurt, cu apă apropiată de temperatura pielii (nu foarte fierbinte).

După baie, pielea trebuie unsă, pentru că trebuie refacută bariera de protectie. Uneori, în formele minimale, folosirea doar a produsului de spălare “surgras” este permisă ocazional, dar regula de bază este completarea hidratării pielii prin emoliere (folosirea cremei).

Cremele pentru dermatita atopică pot fi mai degrabă inerte, de tip vaselină, cold cream, cerat Galien sau pot fi emolienţi activi, care conţin în afara substanţelor restructurante lipidice şi substanţe antiinflamatoare şi anti pruriginoase care contribuie, alături de tratamente, la reducerea reacţiei alergice din piele. Le veţi recunoaşte, căci fiecare brand dermatocosmetic a dezvoltat cel puţin un produs.

Din îngrijire nu pot lipsi substanţele adresate puseelor. Din experienţa mea, aici merg foarte bine, în completarea tratamentelor medicamentoase, substanţele care au rol cicatrizant. Acestea închid micile fisuri de la suprafaţa pielii, care compun placa de eczemă şi limitează astfel expunerea la alergeni a populaţiei de celule inflamatorii. Pielea are astfel o şansă de a se repara în mod natural.

Nu uitaţi, de asemenea, de apa termală. În puseele de eczema, câteva pufuri de apă termală din gamele cu proprietăţi anti alergice vor reduce senzaţia de mâncărime şi roşeaţă.

Desigur, un plan de tratament optim presupune personalizarea şi îmbinarea armonioasă a ritualului cotidian cu medicaţia. Aici doar medicul dermatolog sau pediatru poate realiza o evaluare completă şi poate indica schema adecvată.