Domnul A. H. este unul dintre puținii pacienți cu tumoră de glandă parotid care au decis să se opereze curând după diagnosticare, când tumora era încă mică. Poate și pentru că este medic, el a înțeles ce riscuri ar fi presupus operarea unei tumori de mari dimensiuni.

Șansele ca o tumoră de glandă parotidă să fie luată serios în seamă de către persoana în cauză, încă de când are dimensiuni reduse – sub un centimetru –, sunt minime. A. H., în vârstă de 55 de ani, din București, aflase în urma unor investigații realizate acum doi ani că are un meningeom (tumoră cerebrală) de mici dimensiuni. Dr. Dan Șuiaga, medicul specialist neurochirurg care l-a consultat atunci, i-a indicat să țină sub urmărire tumora prin realizarea, periodic, a unor investigații IRM (imagistică prin rezonanță magnetică). A. H. povestește cum a descoperit că are problem și la nivelul glandei parotide drepte: „Domnul doctor m-a trimis să fac din nou un IRM, ca să constate dacă a mai crescut meningeomul. Am avut o supriză: am descoperit și alte formațiuni tumorale, la nivelul glandei parotide. Mi s-a spus că sunt de operat. Domnul doctor Șuiaga mi l-a recomandat pe domnul doctor Dumitru. Asta a coincis cu ce alesesem eu, pentru că îmi făcusem deja programare la domnul doctor Dumitru”.

Opinia specialistului:

Pacientul s-a prezentat pentru o deformare parotidiană, cu asimetrie facială consecutivă și care la examenul clinic a ridicat suspiciunea înaltă a unei formațiuni tumorale parotidiene. Examenul imagistic IRM a confirmat prezența unei tumori, evidențiind, de asemenea, o tumoră de dimensiuni mai mici, aderentă la prima, care părea să facă corp comun. De fapt, au fost găsite trei formațiuni, dar cea de a treia era mică – probabil, un ganglion inflamat. Dimensiunile tumorii mari erau de aproximativ 3,5 cm, iar dimensiunile celor mici erau în jur de 1,5 cm, respectiv sub un centimetru, cealaltă. Într-o asemenea patologie de glandă salivară, majoritatea leziunilor tumorale prezintă două particularități, care decurg din prezența nervului facial în interiorul glandei parotide. El se ramifică pentru a asigura mimica unei hemifețe (jumătăți de față), cu mare importanță fiind ramurile pentru comisura labială (colțul gurii) și pentru comisura palpebrală (pleoapa superioară și colțul ochiului). De aceea, conduit în extirparea tumorilor parotidiene impune, în primul rând, disecția nervului facial. Evident că lezarea unui asemenea ram ar duce la prejudicii estetice extrem de neplăcute. În literatura de specialitate,  riscul de pareză de facial, chiar și parțial, și temporar, cu remisie în câteva luni, de regulă la șase luni, este de cel puțin 5%. Tumora pacientului A. H. a avut dimensiuni rezonabile, ceea ce a permis extirparea prin parotidectomie limitată. Nu a existat niciun fel de complicație.

Echipa medicală:

  • Dr. Cătălin Constantin Dumitru, medic primar chirurgie bucomaxilo-facială
  • Dr. Dan Șuiaga, medic specialist neurochirurgie
  • Dr. Rely Manolescu, medic primar anestezie-terapie intensivă

A evitat surprizele neplăcute

A. H. este medic ortoped de profesie, așa că, foarte probabil, știe mai bine decât o persoană care nu a făcut medicina cât poate conta o operație făcută „la timp”. Așa că, după numai opt luni de când fusese diagnosticat, a decis să le dea ascultare celor doi medici care îi recomandaseră să se opereze. „Am văzut niște poze cu formațiuni din acestea care aveau dimensiunile unui cap de om. Atunci riscurile operatorii și postoperatorii (pareză) ar fi mai mari, desigur. Altfel, formațiunile apărute nu mă deranjau, dar am vrut să fac tratamentul chirurgical pentru a evita surprizele neplăcute, mai ales că încă nu se știa sigur ce fel de tumoră este, desi caracteristicile indicau mai degrabă ceva benign”. Conform statisticilor, aproximativ 70-80% din tumorile parotidiene sunt benigne, adică necanceroase. Intervenția a avut loc la Spitalul de Ortopedie MedLife, cu anestezie generală. „La început, a fost vorba că-mi scoate toată glanda parotidă. Dar n-a mai fost cazul, mi-a scos doar formațiunea tumorală. Am fost externat a doua zi. Mă simt foarte bine”, a spus A. H. După ce rezultatul fiziopatologic va confirma că este vorba de tumoră benignă, va trebui să revină la control la o lună, la trei luni, apoi, periodic, o data la șase luni sau chiar o dată pe an.