Descriere: 

Mycoplasmele constituie un grup particular de bacterii din clasa Mollicutes  familia Mycoplasmataceae caracterizate prin dimensiuni foarte mici fără perete bacterian, majoritatea speciilor izolate de la om sunt comensale sau ocazional patogene. La nivelul căilor genitale au fost izolate Mycoplasma hominis, Mycoplasma genitalium și Mycoplasma fermentans. Mycoplasmele genitale sunt adesea comensale.
Mycoplasmele fac parte din flora obisnuita a mucoaselor orofaringiene, vaginale și uretrale. Pe lângă organismele care sunt considerate comensale și altele cu implicare incertă în producerea unor boli există și mycoplasme a căror patogenicitate este bine stabilită: Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum și Mycoplasma hominis.
Mycoplasma pneumoniae afectează tractul respirator în grade variate, de la infecții inaparente până la pneumonii interstițiale. Frecvența infecțiilor respiratorii manifeste, variază în funcție de conjunctura epidemică, de la 3-10% până la 80%. Rata cea mai mare de infecții cu M. pneumoniae este înregistrată la copiii de vârstă scolară și adulții tineri. Pneumonia apare cel mai adesea la grupa de vârstă 15-19 ani. Infecția poate să apară și la copiii sub 5 ani, însă în majoritatea cazurilor este asimptomatică sau produce o afecțiune ușoară cu coriză și wheezing. . La adult se pot produce frecvent reinfecții.
Epidemiile survin cel mai adesea în scoli, familii și unități militare la intervale de 4-8 ani, în special la sfarșitul verii și toamna infecția se raspandeste rapid, în absenta unui contact strâns și prelungit, indică posibilitatea transmiterii prin picături de secreții respiratorii. În afara epidemiilor, infecțiile se produc tot timpul anului și în general prezintă o răspândire lentă, aparent fiind necesar un contact strans cu persoanele bolnave. 
Cea mai obișnuită manifestare clinică a infecției cu M. pneumoniae este traheobronșita. Pneumonia, care apare la aproximativ o treime din persoanele infectate, debutează treptat, după 2-3 săptămâni de la infecție, cu febră, cefalee, faringită și tuse neproductivă persistentă. În absența tratamentului antibiotic febra se remite în 2-14 zile, însă tusea, starea generală modificată și anomaliile radiologice persistă 2-6 săptămâni. Într-un procent redus de cazuri, pneumonia este suficient de severă pentru a determina spitalizarea pacientilor; aceștia pot prezenta complicatții severe cum ar fi: abces pulmonar, pleurezie, infecții bacteriene secundare, bronșiectazii sau recăderi ale bolii.
Diagnosticul de laborator al infecției se face în mod uzual prin teste serologice.
Determinarea combinata a anticorpilor specifici IgG, IgM și IgA facilitează diagnosticul serologic al infecției. Anticorpii de tip IgA prezintă utilitate în special în cazurile de reinfecție, deoarece în aceste situații anticorpii IgM sunt adesea negativi.

Informatii recoltare: 

Pregătire pacient – testul nu necesită o pregătire prealabilă.

bibliografie: 

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Cell Wall-Deficient Bacteria: Mycoplasma and Ureaplasma. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 47: 525-529

2. Dumitru Buiuc. Identificarea micoplasmelor și ureaplasmelor. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Ed. Medicala, Romania, 2 ed. 2008, 928-929

3. Gail L. Woods, David H. Walker. Chlamydial, Ricketsial, and Mycoplasmal infecțions. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 1010, 1011

4. Laborator Medlife. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog