Publicat la: 
24/08/2013

Am observat că mulți se întreabă de ce nu sunt românii fericiți. La urma urmelor trăim vremuri binecuvântate, în care nimeni nu mai moare de foame (la Igiena Alimentației, în facultate, ni se spunea că și un om al străzii poate să-și facă necesarul caloric alimentar doar din resturi găsite în gunoi), în care granițele sunt deschise, avem libertate de opinie și conștiință, orizonturile mult mai largi, iar salariile, deși sunt mici, sunt oricum mai mari decât au fost vreodată. Există hrană din belșug și pentru trup, și pentru duh. Una peste alta, dacă tragem linie, un proges există. De ce nu progresăm și în fericire?

Am putea găsi nenumărate motive de nemulțumire, desigur. Dacă eu unul, psihiatru fiind, ar trebui să le sintetizez, le-aș pune pe toate în două categorii, parțial suprapuse: anxietatea și singurătatea.

Desigur că medicii sunt un grup social aparte, cu reguli și legi uneori foarte diferite de cele ale lumii mari. Însă dincolo de particularitățile breslei, suntem cetățeni români, supuși acelorași mari tendințe și vânturi ale schimbării ca toată lumea. Contrar unor opinii, medicii au sentimente, temeri, scrupule, visuri și dorințe. Ba uneori se și îmbolnăvesc. Când te duci la medic, aceste lucruri sunt ultimele care te interesează. Pe bună dreptate, nici medicul nu lasă să transpară omul de dincolo de halatul alb, decât dacă acest lucru ajută alianței terapeutice (și ajută mai mult decât ne imaginăm). Însă între aceste pagini, e perfect justificat să ne întrebăm: de ce nu suntem, noi, medicii români, fericiți?

Și sunt sigur că fiecare dintre noi are o mie de motive să nu fie fericit, ca medic. Și fiecare dintre ele este dezbătut zi de zi, în presă, la minister, la Colegiul Medicilor. Și toate motivele pot fi puse în aceleași două categorii, parțial suprapuse. Anxietatea și singurătatea, structurate concentric.

Anxietatea e intuiția faptului că însăși existența îți este amenințată. Cândva, era vorba de existența fizică, astăzi vorbim de existență simbolică și socială. Nimic din ceea ne definea locul nostru în lume nu mai este sigur și stabil. Statutul social? Decăzut. Liniștea materială? Doar dacă accepți plăți informale. Liniștea conștiinței? Conștiința e oricum zi de zi încercată, în medicină.

Anxietatea e lipsa de repere. Care sunt reperele tânărului medic contemporan? Câți dintre noi mai avem mentori, deși meseria noastră e dintre cele de tipul maestru-ucenic? Și câți dintre noi suntem dispuși să dăm mai departe ce am învățat?  Etica? Suntem o societate a compromisului. Standardele profesionale? Imposibil de aplicat într-un sistem în permanentă dificultate tehnică.

Marea majoritate dintre noi nici măcar nu știm dacă suntem sau nu „medici buni”. E o întrebare atât de grea, atât de importantă pentru noi, și cu toate astea, adesea irelevantă. Într-un sistem disfuncțional, valoarea individuală e inutilă. Nu ne așteptăm la recunoaștere la care poate visam cu naivitate și aroganță în adolescență, dar de o formă de confirmare avem nevoie. Anxietatea este excesul de semne de întrebare.

Autor: Dr. Vlad Stroescu, medic specialist psihiatru in cadrul MedLife

Taguri Medlife: 
Comentarii

Un articol sincer si scris frumos. E greu sau aproape imposibil ca in doar cateva cuvinte sa pui un diagnostic legat de sentimentul de nefericire impartasit de o intreaga societate sau categorie socio-profesionala. Cei care-si pun multe intrebari, multe din ele fara raspuns, cei care cauta fericirea pentru altii sunt cei care gasesc cel mai greu fericirea proprie. Comentariul D-lui Radoveanu reduce esenta articolului la
simpla cuantificare in termen economici si fiscali a actului medical. De ce sa asteptam sacrificiu, solidaritate si apostolat doar de la medici si profesori? Cred ca temele aduse in discutie de autor sunt mult mai adanci; lipsa de repere a tinerilor medici; lipsa mentorilor, a celor care au lasat in urma lor o scoala, o gandire si discipoli care sa le urmeze calea; disfunctionalitatea, destructurarea sistemului sunt teme care prevaleaza fata de dificultatile de orice alt fel, tehnice sau materiale. Daca un medic tanar care activeaza in sistemul privat, cum este autorul isi pune intrebari legate de etica si standarde profesionale este clar ca nu se incadreaza in categoria din citatul din cometariul anterior,
"Les gens hereux n'ont pas besoin de beaucoup pour etre heureux". Ma bucura gandul ca autorul articolului isi pune intrebari, ca nu are doar certitudinile celor fericiti dar prea saraci cu duhul. Astept cu interes articolele viitoare ale autorului. Tatiana Silvia Bacanu

Buna Seara Domnule Medic,

Este regretabil sa blestemati si sa va exprimati "Nefericirea medicilor" mai precis, "Și sunt sigur că fiecare dintre noi are o mie de motive să nu fie fericit, ca medic."

Fericirea se construeste si nu se asteapta !!!

« Les gens heureux n'ont pas besoin de beaucoup pour être heureux. »

de Phil Bosmans

Inteleg,

Medici nu castiga cat ar trebui si cei care ii reprezinta Patriarhul lor, un oarecare la prima vedere bine intentionat, Vasile ASTARASTOEA ameninta ca sistemul nu este finantat fara sa inteleaga cum functioneaza sanatatea si asigurarea.

A uitat ce este mai important, notiunea de solidaritate, cei sanatosi platesc pentru cei bolnavi.

Platesc prin primele de asigurare de sanatate, medicii sunt retribuiti in functie de pricepere si prestatiile efectuate, facturate si decontate de casa de asigurare.

Dragul meu,

Dece se accepta SPAGA si nu factura prestatiei, mai simplu nici nu se poate, modelul elvetian poate rezolva situatia si toata lumea sa fie fericita, si " nefericiti" medicii incasand factura prestatiei decontate prin banca si nu in plic.

Dece acceptati MURDARIA si nu CINSTEA si ONOAREA !!!

Vasile CEPOI a fost chiar format de modelul elvetian, www.tarmed.ch
si modul cum se pot efectua prestatii private si in clinicile universitare, dar, ....

Este mai usor sa bagi plicul in buzunar decat sa faci factura, sa incasezi banii prin banca si sa fie declarati.

Nu va blestamati nefericirea, intr-un alt stat ati putea fi intrebati cum ati realizat ceea ce dispuneti, ...

Nu ezitati a ma contacta va pot oferi solutia asanarii sistemului din ROMANIA in cateva cursuri, de altfel Vasile CEPOI o stie. Nu trebuie sa fie doctor in stiinte economice a intelege !!!

Cordialement

Stefan RADOVEANU
Expert Inteligence économique
GENEVE

Ciudat lucru!
Mai toate comentariile la articolele postate de domnul doctor sunt acide.
Cata pasiune naste!
Este o samanta pe care o intalnesc rar.
Nu a mai postat ceva de cateva luni.
Merita sa scrie mai des. Mult mai des.
Hai sa il rugam sa mai scrie.
Pasiunea are nevoie de rabdare. Culmea.
Mie imi place tipul

Alte articoleVezi toate articolele

Cum depistam si cum tratam laparoscopic herniile abdominale (hernii hiatale, eventratii, hernii inghinale)? Care sunt primele semne care apar in cazul herniilor abdominale si ce pasi trebuie sa...
Uneori problemele sunt greu de depasit / Foto: Morguefile.com Suntem obisnuiti sa facem fata provocarilor de zi cu zi, insa ritmul alert al vietii ne impiedica sa raspundem mereu la fel de bine...