Descriere: 

Nichelul (Ni) este un metal de culoare albă-argintie, larg răspândit în crusta pământului, găsindu-se în apă și alimente în mod natural. Nivele crescute de Ni în natură se datoreaza poluarii umane: colorant pentru sticlă, ceramice și textile; robineți placați cu nichel; veselă din aliaj nichel-oțel; mineritul și metalurgia (proprietăți anticorosive și de rezistență); fumul de țigară. O formă mai rară a expunerii cronice este prin hemodializă, deoarece ionii de Ni pot ajunge în plasmă datorită acțiunii chelatoare a albuminei. 
Expunerea zilnică la Ni nu reprezintă un pericol de sănătate pentru un organism sănătos, majoritatea cantitatii de Ni este eliminata de rinichi.

Ni nu se cumulează în organism, dar expunerea cronică poate fi toxică, chiar carcinogenă, este considerată risc profesional.
Forma cea mai utilizată a Ni este lichidul nichel-carbonil [Ni(CO)4], una dintre cele mai toxice substanțe cunoscute. Aceasta se evaporă și astfel se inhalează ușor, traversează toate membranele biologice și inhibă ATP-aza și ARN-polimeraza. Inhalati vaporii de  Ni(CO)4 se leagă de hemoglobină, si blocheaza preluarea oxigenului. Această legătură este principalul mijloc de dispersie a Ni(CO)4 în organism. 
Pacienții supuși dializei sunt expuși acumulării de Ni în organism dar nu s-au constatat efecte adverse acestei expuneri. Hipernichelemia de dializă nu produce efecte toxice.
Inhalarea prafului cu conținut crescut de Ni determina cresterea incidenței  neoplasmelor respiratorii. 
Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul pielii, în contextul dermatitelor alergice de contact, fără corelație cu nivelul seric.

Recomandari: 

Monitorizarea expunerii toxice.

Interval de referinta / um: 
<1 µg/100mL
Interpretare valori mari: 

> 2 ng/ml expunere ocupationala
> 10 ng/ml expunere toxica

Interferente analitice: 

In caz de administrare de materiale de contrast cu continut de iod sau gadoliniu, se amana recoltarea cu 96 de ore.

Informatii recoltare: 

Nu necesita pregatire prealabila