Descriere: 

Litiul este un metal alcalin ușor care nu îndeplinește nici o necesitate biologică pentru organismul uman. Totuși, având un efect psihotrop pozitiv, este utilizat în tratamentul fazei maniacale a psihozei maniaco-depresive, în tratamentul ambelor faze (maniacale și depresive) de tulburare bipolară, precum și în tulburarea depresivă unipolară, sub forma de carbonat de litiu. Pacienții care nu răspund la medicaţia cu antidepresive pot fi tratați cu litiu ca adjuvant al altor medicamente.1

Litiul este complet absorbit după administrarea orală in 6-8 ore şi este eliminat pe cale renală. Litiul are mai multe mecanisme de acțiune, inclusiv alterarea membranelor celulare nervoase și musculare, alterarea serotoninei și/sau a noradrenalinei și acționează asupra mai multor etape ale metabolismului inozitol-fosfolipidului.

Diferite studii au demonstrat scăderea activităţii Na+-K+-ATP-azei în acutizările din cadrul bolii bipolare.

Această scădere a activităţii Na+-K+-ATP-azei a fost considerată ca un marker al stării pacienţilor bipolari. În aceste condiţii, litiul se acumulează intracelular înlocuind sodiul care, la rândul său, determină scăderea calciului intracelular, cu rezultate benefice.

În continuarea acestei acţiuni indirecte, litiul şi carbamazepina stimulează direct activitatea Na+-K+-ATP-azei, determinând totodată o scădere a calciului intracelular.

A doua ţintă a acţiunii litiului o constituie calea inozitol-fosfolipidului, cu sensibilitate crescută la pacienţii bipolari. Acţionând la mai multe niveluri, litiul creşte proteoliza, inhibă transformarea inozitol-fosfolipidului şi, astfel, sinteza inozitol-1,4,5-trifosfatului (IP3) care, la rândul său, mobilizează depozitele de calciu intracelular, strâns legate de proteinele efectoare Ca-dependente.

Se reduce de asemenea rata activării Ca-calmodulin-kinazei-II (CAMK-II), o enzimă puternic implicată în schimburile pe termen lung la nivel sinaptic.

Celălalt produs de transformare, diacil-glicerolul (DAG), activează proteinkinaza-C, a cărei activitate scade de asemenea în tratamentul cu litiu.

Scăderea mobilizării calciului determinată de litiu influenţează direct activitatea CAMK-II, inhibând astfel schimburile structurale neuronale în cursul bolii bipolare . 2

Prezentarea clinică și istoricul pacientului dictează necesitatea și frecvența determinărilor concentrațiilor serice de litiu.

La pacienții care încep tratamentul cu litiu farmacoterapeutic, nivelurile sunt de obicei verificate de două ori pe săptămână până când nivelul de litiu seric și simptomele pacientului sunt stabile.

Cei mai mulţi pacienţi dobândesc starea de echilibru a concentrațiilor de litiu seric în termen de 5 zile. 1 În funcție de indicația terapeutică cu litiu, concentrațiile serice țintă variază.

Pacienții cu manie acută necesită de obicei o concentrație serică mai mare decât cei care primesc litiu ca tratament profilactic împotriva recidivării.

Nivelurile serice ar trebui să fie luate în considerare în tandem cu simptomele pacientului, iar tratamentul este considerat eşuat doar în cazul în care pacientul continuă să prezinte simptome maniacale și după depășirea intervalului terapeutic. 1

Având în vedere utilizarea sa în tratamentul depresiei bipolare și unipolare, medicii trebuie să fie conștienți de posibilitatea de intoxicație cu litiu în ingestii toxice intenționate.

Ingestia de 1 mEq/kg (40 mg/kg) ca doză unică va produce un nivel seric de aproximativ de 1,2 mEq/L. 3

Concentraţia serică de litiu ar trebui evaluată după 8-12 ore de la administrare.

Sindromul diareic poate constitui primul semn al sindromului neurotoxic indus de litiu, asociind parestezii, ataxie, tremor şi alterarea stării de cogniţie, episoade confuzionale. 2

În tratamentul îndelungat cu litiu se monitorizeză suplimentar: funcţia tiroidiană, rezerva de sodiu, funcţia renală (uree, creatinină). 4

Recomandari: 

Dozarea litiului seric se recomanda pentru monitorizarea nivelului sanguin al litemiei la pacienti aflati in tratament.

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale litemiei se intalnesc in7:

  • Consum excesiv de cafeină

  • Dietă bogată în sodiu

 

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale litemiei se intalnesc in3,4,6,7 :

  • Dietă cu un conţinut scăzut de sodiu

  • Deshidratare

  • Insuficienţă renală

  • Dezechilibre electrolitice

  • Diureză

  • Gastroenterită acută

  • Tratament cu inhibitori ACE

  • Diabet insipid nefrogen indus de litiu

  • Sarcină

 

Interferente analitice: 

Tuburile de recoltare (vacutainerele) care conțin heparină de litiu, precum şi hemoliza serului pot duce la niveluri fals crescute ale litiului seric. 5

Medicamente care pot determina niveluri crescute de litiu: diuretice natriuretice, antiinflamatoarele nesteroidiene. 4

Medicamente care scad concentraţia litiului seric: acetazolamida, N-acetilcisteina.4