Publicat la: 
15/07/2010
Factorii emotionali pot agrava starea depresiva / Foto: DreamsTime

"De cinci luni incoace nu mai gasesc placere sau satisfactie in nimic din ce fac, refuz sa comunic, iar toate astea se pare ca sunt vizibile si celor cu care interactionez zilnic (am fost atentionat in repetate randuri ca las impresia de incordare comportamentala si, odata intrebat ce ma framanta, nu ma pot explica in vreun fel), povestea un cititor MedLive, intr-o discutie cu medicul psihiatru Ioana Pop.

Depresia este o boala reala, iar simptomele nu sunt altceva decat felul in care corpul sau propria noastra minte ne atrage atentia asupra ei, asupra nevoilor care nu sunt satisfacute. Ele ne avertizeaza ca organismul sufera un dezechilibru. Cand ne e sete, organismul ne da de inteles ca trebuie sa bem apa pentru a ne satisface aceasta nevoie si a reveni la un echilibru. La fel se intampla si cand ne e foame, ne e somn si la fel se intampla si in cazul depresiei.

Intr-o depresie mai pot aparea simptome, explica dr. Ioana Pop. Printre acestea se regasesc:

  • iritabilitatea;
  • irascibilitatea;
  • lipsa de rabdare;
  • o stare de incordare permanenta;
  • pierderea capacitatii de a te relaxa;
  • tulburari de somn;
  • anxietate (frica);
  • atacuri de panica;

La acestea se pot adauga si diverse simptome fizice:

  • greata;
  • ameteala;
  • diaree;
  • dureri de cap;
  • diverse dureri in corp neexplicate de o cauza concreta somatica.

De asemenea, a adaugat dr. Pop, te poti confrunta cu:

  • tulburari de memorie, de atentie;
  • o scadere a randamentului in activitatile zilnice;
  • o lipsa de placere in tot ce faci;
  • incapacitatea de a te bucura;
  • lipsa chefului de viata;
  • diminuarea poftei de mancare;
  • pierderea apetitului sexual.

Te-ai gandit vreodata insa ce se intampla "in spatele cortinei"? Care sunt mecanismele interne care fac ca gandurile sa lucreze impotriva ta, ca viata considerata odata normala sa para imposibil de trait?

Cercetarile din domeniul medicinei au ajutat la intelegerea depresiei. Totusi, specialistii nu au elucidat mecanismul care provoaca aceasta boala si, cel mai probabil, nu este vorba de o singura cauza.

In trecut, medicii considerau ca depresia este un rezultat al gandurilor si emotiilor negative. Mai recent, expertii au constatat ca exista mai multi factori care pot conduce la depresie. Cei mai importanti dintre acestia sunt factorul biologic, factorul genetic si factorii de mediu.

Cauze biologice

Cauzele biologice isi au originea in modificarile care se produc din punct de vedere chimic in creier, cum sunt de exemplu fluctuatiile hormonale. Studiile realizate pana in prezent arata ca persoanele depresive prezinta un dezechilibru la nivelul neurotransmitatorilor – substante care permit comunicarea dintre celulele nervoase.

Exista sute de tipuri de neurotransmitatori care participa la functionarea normala a sistemului nervos si care ne afecteaza intr-un fel sau altul starea psihica. Cel mai frecvent citati, atunci cand e vorba de depresie, sunt:

  • Serotonina, responsabila de stabilitatea emotionala, toleranta la durere si increderea in sine. Daca nu organismul nu produce suficienta serotonina se instaleaza o stare de tristete, neajutorare, lipsa de speranta si chiar ganduri sinucigase. Carenta de serotonina poate duce la tulburari ale somnului, iritabilitate si anxietate, toate asociate cu depresia.
  • Dopamina, cu rol in gandire, placere, recompensa si afectiune. Daca nivelul dopaminei este scazut vom remarca scaderea capacitatii de concentrare, probleme de memorie si lipsa bunei dispozitii.
  • Noradrenalina, ne ajuta sa ne simtim energici si motivati in ce avem de facut. Daca nivelul noradrenalinei este scazut ne confruntam cu o stare de letargie, lipsa motivatiei si atentiei, scaderea libidoului.

Persoanele depresive prezinta dezechilibre si la nivelul altor substante din organism, cum ar fi cortizolul, hormon care este eliberat de organism in situatii de stres, furie sau teama. La persoanele sanatoase, nivelul cortizolului este mai ridicat dimineata si scade catre seara. In cazul persoanelor depresive insa, nivelul cortizolului ramane constant pe tot parcursul zilei.

Cercetatorii nu pot insa sa afirme cu certitudine daca aceste dezechilibre declanseaza boala sau boala declanseaza dezechilibrele din organism. Cert este insa ca nivelul cortizolului creste la persoanele care trebuie sa faca fata la perioade prelungite de stres.

Cauze genetice sau mostenirea din familie

Studiile sustin ipoteza conform careia, daca unul sau ambii parinti sunt predispusi la depresie, vulnerabilitatea este transmisa si copiilor. De exemplu, daca dintr-o pereche de gemeni identici unul sufera de depresie sau de o tulburare maniaco-depresiva, celalalt este cu 70% mai predispus sa sufere de aceeasi afectiune.

Alte studii, care au analizat starea psihica a copiilor adoptivi, au sustinut aceasta constatare. Chiar daca parintii adoptivi sufera de depresie, aceasta nu influenteaza decat intr-o foarte mica masura vulnerabilitatea copiilor la bolile psihice. Cu toate acestea, incidenta bolii este de trei ori mai mare la copiii adoptati ai caror parinti biologici sunt depresivi.

Factorii de mediu

Factorii de mediu, care se mai numesc si factori emotionali, apar in urma situatiilor stresante sau solicitante emotional, precum lipsa dragostei parentale, moartea unuia din parinti in copilarie, o despartire dureroasa sau un divort. Toate acestea pot declansa sau agrava o stare depresiva, mai ales in cazul persoanelor vulnerabile.

Ca lucrurile sa fie si mai complicate, depresia poate aparea ca urmare a unei asocieri intre cei trei factori. Daca ai o vulnerabilitate mostenita de la unul din parinti, creierul tau poate reactiona puternic la o situatie de stres si astfel se poate declansa o depresie.

Depresia poate aparea si ca urmare a altor afectiuni, ca efect secundar al unor tratamente medicamentoase sau ca urmare a abuzului de substante. In aceste cazuri, daca este tratata eficient cauza, depresia poate fi vindecata in totalitate.

Autor: R.M.

Comentarii

A vorbi despre depresie cu persoane care nu au trait efectiv aceasta boala , este extrem de dificil.Exista tendinta de a minimaliza starea emotionala a persoanei suferinde de aceasta boala: mofturi, istericale, slabiciune de caracter....Comportamentul depresivului nu poate fi inteles decat de cineva care a trait efectiv aceasta BOALA. Ma consider o fire puternica dar ,iata, am trecut si eu prin acest dezechilibru psihic si pot sa afirm acum ca as prefera sa mai sufar de orice alta boala grea decat sa mai traiesc in acea infinita inutilitate a existentei, acea convingere ca orice ar insemna MOARTEA nu poate fi mai rau decat acest dezechilibru existential.

A propos de fire puternica: acestia sunt cei mai afectati tocmai pentru ca aparent rezista si asimileaza orice soc. Dar subconstientul nu uita nimic si la un moment dat decide sa faca curatenie.

Cei slabi/plangaciosi, care vesnic se plang de ceva si se gata de oricine pare mai puternic, e foarte putin probabil sa pateasca asa ceva pentru ca ei isi varsa toate cele in capul cui se nimereste.

E poate cam simplist ce spun, dar cam asta e esenta unei conversatii pe care am purtat-o cu un profesionist despre depresie si atacuri de panica.

Poate aceasta il veti considera un link util:
www.panicend.com

Poate trebuia sa adaugati si niste sfaturi la acest articol. In rest un articol excelent si foarte bine documentat.

Sursa primara a depresiei nu poate fi decat egoismul, o proasta intelegere a realitatii...deci inainte de dereglari hormonale si predispozitii genetice, si factori de mdiu, izvorul este egoismul....din pacate in vest nu prea se intelege ce e aia egoism....nimeni nu vede egoismul , asa cum padurea nu vede copacii...deci degeaba scriu eu aici

gresit ...total gresit...este o boala ca oricare alta...doar ca se refera la psihic...intelegi dumneata..!!!???...zii Doamne fereste...sa nu te nimereasca...este cum-pli-ta, absolut cumplita !

nu stiu cum ati ajuns la aceasta concluzie, dar depresia nu are absolut nici o legatura cu egoismul. la cati dintre oamenii din jurul dvs ati intalnit egoism? - 80%? de ajuns cat sa intelegem cum stau lucrurile. nu toti depresivii sunt egoisti. poate multi sunt dintre cei cu care nu ne-ar placea sa ne pierdem disponibilitatile terapeutice. dar asta pentru ca sunt oameni, iar oamenii, in general, nu sunt cea mai placuta dintre specii. ca modul de viata occidental are tare, asta este altceva.
dar exista chiar si popoare depresive - ungurii, sau iranienii... o sa spunem ca sunt egoisti? - nu.

spirit, nu este egoism...cand esti diagnosticat cu cancer si in timpul concediului medical angajatorul iti trimite prin posta avertisment scris ca sanctiune disciplinara, incerca tu sa faci fata si sa fi "spiritual"

Cel mai bine ar fi sa comentezi dupa ce ai trecut prin acele stări.
O persoana care si-a dedicat viața parinților, fraților si apoi copiiilor si reușește sa capete o "depresie" chiar nu e egoista.
O persoana egoista își vrea doar binele, de ce ar vrea o depresie?

Sfaturi: Evitati televiziunile mortii...antenele si realitatea...se hranesc cu ura violenta si distrugerea sperantei...si ne injecteaza zilnic minut cu minut cu otrava care ucide lent dar sigur speranta...feriti-va cand vedeti oamenii de acolo...sunt oamenii in slujba mortii si distrugerii...au ignorat-o pe Madalina cat a fost in VIATA...acum nu mai vorbesc de nimic altceva decat de MOARTEA EI...FERITI-VA DE ANTENELE MORTII

esti cu capul :)))))

Modul cum s-a exprimat Carmen este un pic exagerat dar persoanele sensibile sunt foarte infuentate de stirile negative care sunt prezentate la televizor, Si intradevar efectele nu se vad imediat ci dupa ani de zile de otravire a sufletului.

Am trecut si eu printr-o astfel de perioada, cam un an. Groaznic! CIne nu a trecut prin asta nu trebuie sa judece. Desi prietenii imi spuneau ca nu am motive, aveam tot ce doream, nu intelegeam. Am mers si la psiholog, de 2 ori, si am hotarat ca iau problema in propriile maini. Am facut abonament la sala, am facut banda pana la epuizare, am luat omega 3 de la plafar si am reusit sa ies singura din starea asta. Am citit "Vindecă stresul, anxietatea şi depresia fără medicamente şi fără psihanaliză" scrisa de David Servan-Schreiber.Se poate!

unde gasesc aceasta carte

Buna Magda,

Ma regasesc in cateva dintre cele prezentate ce acest articol. Crezi ca am putea vb despre cum ai trecut peste aceasta stare? Simt ca ceva nu este in riodine cu mine de aproape 2 ani. Incerc sa mai scot capul la suprafata si atunci mi se pare ca totul este roz si iarasi intru in depresie.
///
Multumesc.
[Editat de MedLive.ro]

Oricand, Diana, Intreaba-ma ce vrei. Eu chiar stiu ce inseamna sa nu gasesti motivatie nici in trezitul de dimineata.

multumesc dragos! :)

au nu cred ca depresia este o "boala" si nu cred ca are vreo legatura cu medicina....

depresia este strins legata de functionarea creierului. astfel, persoanele care merg spre nicaieri, la care fiecare zi seamana cu toate celelalte, sint, tocmai din cauza asta, predispuse la depresie.

persoanele care vor sa schimbe ceva si nu pot sint de asemenea candidate la depresie, inclusiv pentru alelgrea de obiective nerealiste...

ce este de facut? aparent e simplu: trebuie sa ai un obiectiv de atins si sa lupti, in fiecare zi sa-l atingi. evident ca trebuie sa fie un obiectiv realist, care este probabil sa fie atins, nu obiective fanteziste care te tin blocat....

aici apare a doua parte a prblemei: ai curajul sa-ti dai un obiectiv si sa lupti pentru atingerea lui? multe persoane nu au acest curaj si esueaza in derizoriu, incepind cu vizionarea zilnica de filme si terminind cu drogurile...

ce obiective poti avea? pai incepind cu internetul unde cauti prieteni, prilejuri, obiective de atins si terminind cu hobby-uri de toa te felurile....

iar cei care nu pot le sppun ca nu poate exista vre-un medicament care sa te scape de o problema asociabila cu propria incapacitatea de a schimba si evolua....

Ai dreptate, dorinteador, doar ca mai trebuie adaugata o cauza la cele enumerate de tine:
o trauma psihica zguduitoare lasa urme la fel de adanci. SI lupta cu ea poate duce usor la depresie. Pentru ca trauma poate fi atat de rea incat sa-ti zguduie temeliile si sa-ti lase foarte putine alternative de schimbare.
In aceste cazuri timpul si sprijinul si rabdarea celor care te iubesc este esential.

Cauzele depresiei sunt multiple si complexe. Nu se trag de la o singura cauza, ci dintr-un lant de evenimente, dintre care unul e mai semnificativ (cel care umple paharul).
Ideea e ca tratarea corecta a depresiei trebuie facuta pe toate cele 3 planuri: fizic, spiritual si mental.

Sorry, dar lucrez in UK de ceva vreme. Atatia depresivi/anxiosi/ADHD/Asperger's/Fibromyalgia/CFS am intalnit aici de m-am hotarat ca in toamna sa incep cursuri de psihologie din toamna, desi lucrez full-time ca medic.
Nimic nu e mai greu ca depresia atata vreme cat te complaci cu ea. Eu insumi am traversat o perioada neagra pe vremea cat eram acasa - probleme personale, aparte de ce le profesionale care m-au facut sa plec. Aici se iau ca bomboanele Venlafexina, Sertalina, Citalopramul, Mirtazepina, sunt scrise de GP fara probleme. Dupa cate imi amintesc, si psihiatrii de la noi scriau Clorpromazina, Haloperidolul, Carbamazepina ( antipsihotice sau 'mood stabilisers') cu larghete la externare, fara sa se gandeasca ca trimit acasa un 'zombie'. Target-ul era unul singur: sa fiu eu sigur ca l-am 'blegit' de tot pe pacient.
Fara indoiala ca neurotransmitatorii si echilibrul lor e o chestie de luat in calcul. Dar a gandi ca deopotriva creierul si SUFLETUL sunt ceva gen masinarie chimica e, in opinia mea, o prostie care depaseste bunul simt al oricarui practician onest cu sine insusi si ca om, si ca profesional!
Cum am spus mai inainte, am avut problemele mele, cunosc regimul penitenciar din spitalele de psihiatrie din Romania, insa ADEVARATUL sprijin si suport l-am primit de la o psiholoaga, care m-a ajutat sa identific problemele si m-a ajutat sa 'imi construiesc' viitorul, cu blandete, intelegere, calm si caldura. In veci o sa raman indatorat acelei femei - ce-i drept, la inceput de cariera!
Suportul chimic e fara indoiala necesar pentru a 'linisti' cumva depresia sau anxietatea severa, dar fara sprijinul familiei, a unui climat social favorabil sau a unui om cu care sa te simti comfortabil in comunicare, care sa te ajute sa iti recapeti increderea, ramane la stadiul de 'bomboana' care te blegeste.
Pe de alta parte, reinsertia sociala - lucrul, mainly! - la momentul potrivit, ramane sfanta!
Altfel stam acasa, ne gandim cat de depresivi suntem, cat de deprimati, sarim in sus cand suna telefonul, cat de marginalizati suntem, cat de neintelesi, cat de lipsiti de energie, de interes, cat de bantuiti de cosmaruri suntem, cat de izolati, facem atacuri de panica in supermarketuri cand mergem cu cel care de obicei ne insoteste, fiindca... fiindca nimeni nu ne-a spus ca puterea de a lupta cu probleme astea sta in noi!
Raman la parerea mea, ca tratamentul contra depresiei/anxietatii se poate incepe cu prozace si alte minuni, dar fara un sprijin autentic din partea unei persoane care poate plonja alaturi de tine in fineturile sufletului, sa-l puna pe masa si sa fii in stare sa te uiti detasat la el, cu ochi critic, nu o sa ajungi la niciun rezultat.
Ar mai fi o solutie (riscanta, fara indoiala!): reinsertia brutala in climatul social. Ca aruncarea unui bebelus intr-o piscina. Am intalnit astfel de persoane care, confruntate cu probleme reale, nu cu 'vivid dreams', cred ca tot ceva din - chimic sau nu! - din hipotalamus, sistemul limbic sau pe acolo, dintr-o data le-a facut capabile sa se descurce si sa iasa la liman.
Se cheama instinct?
Foarte probabil. Dar mai curand as spune ca motivatia de a continua sa traiesti si sa te adaptezi la mediu si la provocarile lui se aprinde ca un chibrit!
Multumesc!

O mare problema este inflatia de psihologi, aparuti ca ciupercile in ultimii 10 ani. Multi erijindu-se in medici psihiatri. Trebuie lamurit: psihologia se ocupa de studiul mentalului uman sanatos. Deci un psiholog este un auxiliar al psihiatrului. Un psiholog nu da tratamente si retete.

sunt cu totul de acord cu ceea ce spune valentin , pentru ca traversez o perioada foarte grea a vietii mele .Vreau sa spun ca ajutorul psihologului este cred cel mai necesar lucru. te asculta nu te judeca ci te invata anumite procedee prin care sa-ti invingi atacurile de panica ,.diferitele fobii pe care le ai vis avis de anumite situatii si lucruri .Mai am "ceva de lucrat" la psihicul meu dar sunt convinsa ca ma va ajuta enorm psihoterapia . .
Sfatul meu pentru cei care se afla intr-0 "continua lupta cu ei " este acela de a apela la ajutorul psihologului

nu am intrat nici odata in depresie..nu stiu ce-i aia...

Depresia are multe cauze.Neimplinirea pe un anumit plan in viata sau pe toate e normal sa te duca la depresie,nu poti fi o persoana fericita daca esti ratata pe un plan sau pe toate,nu?..Nu exista mereu tratamente si solutii,cateodata esti in impas si esti constient ca esti blocat si ca efectiv nu ai ce face si traiesti cu asta zilnic.Eu sufar de depresie de 20 de ani si sunt constienta ca nu am ce face si ca nu ma poate trata nici cel mai bun psiholog din lume.Asa ca imi duc crucea in tacere in fiecare zi,jucand teatru fata de toti din jur ca sa nu-si dea seama ce viata ratata si oribila am.Si culmea ironiei,toti ma invidiaza:)) nebanuind adevarul.Oribil!

Buna tuturor!!! am citit si am vazut pareri si pareri!!! Eu cred ca un mare ajutor il are medicul din fata ta, felul cum iti vorbeste, cum te asculta, cum te intelege. Este f adevarat ca bolile psihice nu se trateaza cu medicamente sau poate ceva f slab, nu ai cum sa vindecu un suflet cu medicamente, poate bolile psihice adevarate cum sunt schizofrenia, depresia bipolara si epilepsia.
Eu trec de 1 an de zile printr-o depresie puternica in urma mai multor decese in 2 ani, culminind anul trecut cu moartea sotului neasteptata si el total nepregatit. Ei, aici eu m-am dat peste cap cu sanatate nu numai cu depresia in urma socului puternic emotional ci si cu vederea si glanda tiroida. Fac tratamente…cel mai tare ma supara ochiii, am facut blefarospasm la inceput iar in urma agravarii am fotobie, mi se inchid ochii la lumina, chiar cu ochelari de soare merg f greu, mai dau si peste persoane si am ramas cu o sensibilitate excesiva..ma deranjeaza zgomotul, nu pot vb mult, nici sa mi se vorbeasca mult, obosesc, si emotii am la orice. Stiti cumva un remediu sau un medic f bun pt asta??? Dorina

Alte articoleVezi toate articolele

Transfuzia de sange asigura supravietuirea bolnavilor de beta-talsemie majora / Foto: Agerpres   Talasemia este o boala ereditara caracterizata de productia scazuta de hemoglobina. Hemoglobina...
Ministrul Sanatatii, Ladislau Ritli / Foto: Agerpres Ministrul Sanatatii, Ladislau Ritli, a anuntat, marti, intr-o conferinta de presa ca una dintre masurile de reducere a cheltuielilor va fi...