Descriere: 

Osteocalcinul (denumit si proteina G1a a osului)  este principala proteina necolagenica a tesutului osos, sintetizata de osteoblasti si eliberata in sange atat in timpul resorbtiei calciului dar si in osteogeneza.. Este un marker biochimic al turn-overului osos.

In mod normal, acest marker are nivel crescut la copii (datorita ratei crescute de resorbtie si remodelare osoasa), atinge varful spre varsta de 14 ani, dupa care scade treptat pana la valoarea caracteristica varstei adulte.

Dupa menopauza, absenta estrogenului determina pierdere de masa osoasa cu cresterea nivelului acestui marker.
 

Recomandari: 

- osteoporoza: monitorizarea raspunsului la administrarea de medicamente ce inhiba resorbtia osoasa (ex: etrogeni, alendronat, calcitonina, raloxifen) si estimarea riscului de fracturi;

- cancer osos

- afectiuni ososse.

Frecventa testarii la pacientii sub tratament antiresorbtiv:
- inainte de initierea tratamentului (concentratia bazala);
- la 3 luni (reducerea concentratiei cu minimum 20-40% indica succes terapeutic);
- continuarea monitorizarii la fiecare 6-12 luni.

Interpretare valori mici: 

In:

- hipoparatiroidism;

- deficit de hormon de crestere;

- terapie (corticosteroizi, bifosfonati si calcitonina),

- sarcina,

- ciroza biliara

 

Interpretare valori mari: 

In:

- hiperparatiroidism

- tumori sau metastaze osoase;

- acromegalie;

- fracturi (conditii asociate cu un turnover osos crescut),

- hipertiroidie, boala Paget;

- insuficienta renala cronica;

- osteodistrofie renala.

Interferente analitice: 

Repausul prelungit la pat determina cresteri ale osteocalcinului.
Functia renala influenteaza concentratia de osteocalcin, astfel nivelul seric de osteocalcin creste la pacientii cu afectiuni renale.

Informatii recoltare: 

A jeun (pe nemancate).

bibliografie: 

1.Analize de laborator si alte explorari diagnostice Copyright 2007 MedicArt