Publicat la: 
12/07/2011

Cum ne educam copiii / Foto: Photoxpress.com

O mama isi loveste copilul de 3 ani de 11 ori pe motiv ca acesta se batea cu sora lui. O alta il "altoieste" pe fiul de 5 ani care refuza sa isi stranga din camera, in ciuda avertismentelor repetate. Incidentele sunt inregistrate de un cercetator ce incerca sa afle cat de des parintii ridica tonul in interactiunea cu copiii. Concluzia sfideaza asteptarile cercetatorilor dar nu si pe cele ale parintilor: pedeapsa corporala este folosita frecvent drept metoda de disciplinare.

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

Putini parinti ar recunoaste, fara protectia anonimatului, ca recurg la bataie ca sa ii disciplineze pe cei mici. Insa aproape 40 de parinti nu numai ca recunoscut asta, dar au fost de acord sa fie inregistrati in timp ce isi lovesc copiii, titreaza Time Magazine.

Studiul condus de George Holden, profesor de psihologie in cadrul Southern Methodist University si autor a cinci carti pe tema dezvoltarii copilului, a inceput ca o cercetare a preponderentei tipatului in interactiunea parinte-copil, realizata cu ajutorul inregistrarilor audio facute acasa, cu acordul parintilor. Au fost selectate 37 de familii, fiind respinsi parintii care au sustinut in timpul interviului ca nu ridica tonul acasa. "Nu au fost prea multi", a precizat prof. Holden cu ocazia prezentarii cercetarii in cadrul Summitului Global pentru stoparea pedepsei corporale si promovarea disciplinei pozitive desfasurat in Dallas. Pentru a nu le influenta comportamentul, parintilor li s-a spus ca scopul cercetarii este acela de a colecta date cu privire la interactiunea naturala dintre parinti si copiii.

Parintii inrolati in studiu (36 de mame si un tata) au fost inregistrati pe parcursul a sase seri, rezultand in jur de 36 de ore de audio per familie centrate in jurul momentelor petrecute acasa: ora de masa, ora de baie, ora de culcare. Ascultand inregistrarile, cercetatorii au identificat zgomote specifice palmuirii urmate de plansul copiilor. "Intr-una dintre interactiuni, un copil de 2 sau 3 ani isi loveste mama, iar, drept raspuns, aceasta il loveste peste mana si ii spune «Asta ar trebui sa te invete sa nu iti mai lovesti mama»", povesteste Paul Williamson, unul dintre membrii echipei de cercetare, pe blogul institutiei. Un alt examplu este cel al unei mame care il loveste pe copil deoarece acesta incearca sa intoarca la momentul nepotrivit paginile cartii pe care i-o citea.

Motivele "corectiei" sunt variate, la fel si intensitatea. "Am inregistrat multe variatii. Unii parinti si-au palmuit copiii o data. Un parinte l-a lovit pe copil de 11 ori la rand", explica Holden. Modalitatea de pedeapsa corporala aleasa variaza si ea de la bataie cu cureaua pana la palmuire insotita de admonestare verbala", sustine Williamson.

Aproximativ 30 de tari din lume au legiferat acest aspect al vietii de familie interzicand pedeapsa corporala, inclusiv palmuirea. Lista tarilor care au interzis folosirea pedepselor corporale in scoli o depaseste pe cea anterioara, informeaza Centrul pentru Disciplina Eficienta. Toate statele americane accepta insa pedeapsa corporala usoara (palmuire peste fund, folosirea curelei atat timp cat nu face rani) ca metoda de disciplinare a copilului de catre parinti. Australia si o parte dintre statele americane accepta folosirea pedepsei corporale in institutiile de invatamant. Metoda este puternic dezbatuta la nivelul comunitatilor, dar si in presa.

In Romania, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie si Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului urmaresc, printre altele, protejarea copilului de abuzuri fizice si verbale. Cu toate acestea, conform unui sondaj realizat de organizatia Salvati Copiii Romania, o treime din parintii romani nu stie ca pedeapsa fizica aplicata minorilor este ilegala si doua treimi din totalul populatiei considera ca "bataia e rupta din rai".

"Unde da mama creste, insa depinde de ce anume creste pentru ca, in conditiile violentei in familie, creste furia, creste nemultumirea, cresc resentimentele, creste tensiunea relatiilor din familie. Practic ceva creste, dar nu este ceva in sensul mentinerii unei relatii de familie armonioase", a explicat Mirela Horumba, psiholog de familie, in cadrul unei intalniri online pe tema violentei in familie realizate de SmartWoman.ro.

Psihoterapeutul Catalina Dumitrescu, psiholog clinician specialist in cadrul MedLife, completeaza: "Pedeapsa corporala este inca folosita in educatia copilului. Nu sunt de acord cu folosirea ei insa fenomenul este frecvent. Orice pedeapsa corporala este un abuz, iar ca orice abuz, pe langa componenta fizica are si una emotionala. Este vorba despre incapacitatea de a reactiona, de a respinge abuzul, mai ales ca agresorul are o forta mai mare. Multi parinti vin stresati de la munca, obositi, iritati, nu mai au rabdare si le scade toleranta. Or copiii sunt copii, mai neastamparati, mai incapatanati, comportamente care, in astfel de conditii, din nefericire, ii irita usor pe parinti.

Este grav si faptul ca, intr-o proportie mare, adultul preia comportamentele pe care le-a vazut in familia in care a crescut si le aplica in familia pe care o contruieste. Pentru acesta, pedeapsa fizica este un comportament normal. De asemenea, adultul poate sa dezvolte un comportament opus si sa aiba o repulsie fata de orice fel de restrictii in relatia cu copilul, chiar si de natura comportamentala, precum pedeapsa prin interzicerea uitatului la televizor, ceea ce iar nu e bine. Solutia pentru a rupe cercul vicios al abuzului este psihoterapia si dezvoltarea personala; in momentul in care invat sa ma cunosc, imi descopar si hibele, si reactiile, si invat sa spun nu."

Studiul realizat in statul Texas a inclus parinti din diferite categorii socio-economice si de diferite etnii, aratand inca o data faptul ca utilizarea bataii in relatia cu copii nu este un aspect specific familiilor sarace. Un studiu realizat de Holden in anii '90 arata ca in jur de 70% dintre femeile educate (cu o diploma de colegiu) isi lovesc copiii. Alte studii sustin ca in jur de 90% dintre parinti folosesc pedepe corporale.

Conform studiilor, pedeapsa corporala are un singur aspect pozitiv si anume supunere imediata. Insa, specialistii avertizeaza asupra consecintelor negative ale bataii. "Copiii care sunt batuti sunt mai predispusi la comportamente agresive in relatia cu alti copii si adulti. Pe termen indelungat, acestia tind sa devina mai dificili si neascultatori, dezvolta diferite probleme comportamentale, devin anxiosi sau depresivi iar, ulterior, dezvolta comportamente antisociale. Sunt mai predispusi la a-si alege un partener intim violent si risca sa-si abuzeze copiii," sustine Holden. Un studiu din 2009 stabileste o legatura intre influenta bataii asupra IQ-ului copilului. "Contrar a ceea ce crede toata lumea, sa fii lovit de parinti este o experienta traumatizanta. Stim din cercetarile facute pana acum ca stresul trumatic afecteaza negativ creierul", sustine dr. Murray Strauss, profesor al Universitatii din New Hampshire si coordonator al studiului.

Folosirea pedepselor corporale ca metoda de educatie transcede granitele. Datele adunate de-a lungul timpului din diferite regiuni ale lumii subliniaza constanta pedepselor fizice in relatia parinte-copil. "Pedepsele fizice si verbale sunt frecvente in comunitatile cu venituri mici, medii si mari din intreaga lume. Fomele si frecventa variaza de la tara la tara si de la o comunitate la alta in cadrul tarii. In jur de 16% dintre copii au suferit pedepse disciplinare dure sau potential abuzive in anul anterior [n.r. 2009]," sustine un studiu din 2010 al scolii de Medicina din cadrul Universitatii americane din Carolina de Nord. Literatura in domeniu atrage, de asemenea, atentia medicilor pediatri catre predispozitia tatilor depresivi catre utilizarea violentei in relatia cu copiii sub un an.

Autor: Corina Ionel

Comentarii

sa nu confundam istericii sau sadicii care-si maltrateaza copiii cu o palma binevenita atunci cand partea rea a personalitatii copilului se manifesta excesiv; vreau sa sper ca nu voi primi raspunsuri de genul "palma aia il marcheaza pe viata" si alte balarii! uitati-va la tinerii golani de bani gata si veti afla, rapid, ca au facut ce au vrut ei cat erau mici, fara pedeapsa neta, iar acum trebuie sa ne luptam noi cu ei!

Nasol ca gandesti asa. Ti-as recomanda sa citesti si parerea unor experti in domeniu si cum poti sa educi un copil fara a-l lovi, nici macar cu o palma. Nu din lipsa palmelor ajung tinerii golani ci din cauza indiferentei parintilor. In cazul expus de tine cu tinerii de bani gata, parintii si-au cumparat linistea. I-au abandonat pe copii altor persoane sa-i creasca si/sau pentru a-i lasa in pace le-au cumparat mormane de jucarii, haine si dulciuri pentru a-si trai parintii pretioasa viata. Nu are nicio legatura cu palmele, pe care poate multi si le-au luat ca asa gandeste tot romanul - o palma e rupta din rai. Ei bine eu nu cred asta si pot sa spun cu mana pe inima ca am un copil bun si intelegator, care nu a luat in viata lui o palma la fund si nici nu cred ca va lua. Exista si alte pedepse, mult mai logice si mai eficiente, cea mai simpla a-i lua obiectul cu care deranjeaza sau a intrerupe scurt si ferm activitatea deranjanta a copilului fara a-i mai da inapoi pana ce nu se comporta normal. Palma nu isi mai are sensul. "Oamenii sunt singurele animale care-si lovesc constant puii" in concluzie, suntem mai animale ca animalele :)))

Daca ai un copil "bun si intelegator" (felicitari!), de ce sa-l bati?
Tu asa ai inteles, ca TREBUIE batut ORICE copil?

Foarte bine, daca ai alte metode care dau rezultate la copilul tau - excelent, foloseste-le.

In REALITATE, acele metode nu functioneaza cu TOTI copiii INTOTDEAUNA.

E usor sa ne imaginam o metoda de educatie ideala.

Pedeapsa corporala ar trebui sa fie ULTIMA, atunci cand orice altceva nu functioneaza.

Din pacate, multi nu cunosc decat bataia ca rabufnire nervoasa sau ca razbunare, nu ca metoda de corectie.

Pedeapsa fizica, in caz ca se ajunge la ea:

1. Nu trebuie aplicata la nervi.
2. Copilul trebuie sa stie de ce e pedepsit.
3. Copilul trebuie sa stie ca este iubit si ca va doare ca trebuie sa il pedepsiti.

Viata REALA e diferita de cea pe care ne-o imaginam, uneori.

Durerea este benefica, uneori, pentru ca ne avertizeaza de anumite lucruri. Si uneori ne aducem aminte de ea si evitam lucrul care a provocat-o.

:) Eu nu am inteles ca trebuie lovit orice copil, din contra, am inteles ca niciun copil nu trebuie lovit. :) :) Crede-ma ca lucram la relatia noastra cu copilul inca de cand a fost in burtica si de atunci am plecat cu convingerea ca nu voi lovi niciodata acest copil. Verisorul fetitei ia bataie (acum sunt inca la stadiul de palmute la fund, dar cu sigururanta se vor transforma :( ) de la varsta de 1 an pentru lucruri pe care fetita mea le face in mod frecvent: ca scoate oalele din sertar sau ca nu a imprastiat pe jos jucariile, sau ca strica nu stiu ce jucarie. Cam asa se pune problema, nu ca ii tragi o palma la 5 ani, desi nici cu asta nu sunt de acord, insa nu il va marca pe copil psihic. Palma aia lo va tine minte toata viata, tocmai pentru ca el nu a fost lovit in viata lui si nu intelege acest mod de pedeapsa, il socheaza. Dar discutam discutii, ca poate noi avem grija de copiii nostri asa cum ne duce capul, cu sau fara o palma (preferabil fara palme), insa sunt si copii cu adevarat maltratati iar asta e trist, pentru ca pe ei nu are cine sa-i apere si sunt neputiciosi.

Odata lovit, copilul face doua lucruri esentiale pentru varsta lui asa de mica - copii sunt pedepsiti corporal de la 2-3 ani, cand incep sa asimileze informatii despre lume si ei insisi. Primul lucru: violenta este un mod de interactiune cu ceilalti. La randul lor vor lovi asa cum vorbesc, sau cum folosesc alte moduri de interactiune. Al doilea lucru: ei imita, asa invata ei. Vor lovi pe alti copii. A, si un al treilea lucru: tonul. Chiar daca nu iti agresezi fizic copilul, tonul agresiv, dominant, dispretuitor, va fi preluat de copilul tau, din aceleasi motive deja mentionate.

Foarte corect comentariul, nu doar violenta psihica doare si il marcheaza pe copil. Asa cum spunem cand doua maimute se bat in trafic, ca nu au inteligenta sa isi rezolve in alt fel disputa, asa putem privi si noi, ca parinti, bataia, bataita, palma sau palmuta: drept o impotenta psihica a parintilor de a raspunde la nevoile copilului. Cand copilul plange, tipa, face o fapta rea transmite un semnal de alarma, intrucat nu le-am invatat sa se exprime prin discutii directe sau prin joaca. Iar cand il lovim, ii aratam ca singura modalitate la care ne pricepem este bataia, nereusind sa ne ridicam la statutul de OM d-apoi la responsabilitatea si bucuria de A FI PARINTE. Bataia nu este rupta din rai si in niciun caz cei ce isi bat copii sunt mesagerii divinitatii. A fi parinte inseamna a fi responsabil, a ii oferi copilului ce are nevoie. Copiii nu se nasc nici rai, nici rasfatati, nici obraznici este esecul parintilor daca nu reusesc sa calmeze aceste manifestari (desi parintii le-au creat prin indiferenta).

Jocul pedepasa-recompensa poate duce la efecte foarte bune. Unul dintre efecte este eliminarea necesitati iaplicarii pedepsei corporale.
Pedeapsa cu blocarea TV-ului , a PC-ului sunt mai grave.
Pentru parintii care nu gasesc alta solutie decat pocnitul odraslelor in mod repetat le propun e o solutie: decaderea din drepturi. E vina lor ca lozele au ajuns in stadiul in care (cre ei) totul se rezolva doar cu pedeapsa corporala.

Cati copii ai Alex si cat timp iti petreci cu ei?

Un tată, te asigur că pentru un copil e mult mai grav să-i iei jucăria preferată pentru o zi-două decât să-i tragi o palmă la fund. Crede-mă, va învăța lecția mult mai rapid si îm plus de alta nu va învăța că violența si agresivitatea sunt o rezolvare a unor probleme. Băiatul meu are 13 ani, si după o poznă destul de neplăcută i-am confiscat telefonul o săptămână. Replica lui a fost "N-ai putea si tu să-mi tragi si tu o bătaie bună si să terminăm cu asta, decât să-mi iei telefonul o săptămână? Că uite, X a făcut mai rău ca mine si nu i-au confiscat ai lui nimic, numai i-au dat bătaie!" Ei bine, evident că nu l-am bătut, i-am confiscat doar telefonul, si si-a învățat lecția chiar foarte bine.
În funcție de vârsta copilului, există multe pedepse mult mai eficiente decât bătaia: pus la el în cameră singur să se calmeze pentru un minut sau două, puse jucăriile favorite deoparte pentru câteva ore, după ce creste interzis acces TV, Internet, telefon pt o anumită perioadă de timp, interzis iesitul afară, sistate întâlnirile cu prietenii pt un weekend etc.

Vai ce mama responsabila esti !

Mai [...] nu ti-a zis nimeni ca celularele se bazeaza pe unde electromagnetice ? Nu stii ca un copil nu are un sistem imunitar la fel de puternic ca un adult ? Cancer la creier iti spune ceva ?

Parca vad ca ii incalzesti mancarea la cuptorul cu microunde... si tu chiar crezi ca stii sa cresti un copil...Ai impresia doar...
[Comentariu editat de MedLive.ro]

mai dar ce mare cercetator/are mai esti matale... cancer la creier? cum asa? s-a intamplat cuiva din cauza telefoanelor? cand? unde? ai date concrete? sau baliverne de-ale pensionarilor administratori de blocuri?
Sau ideea asta face parte din categoria celor conform carora "copiii nascuti prin cezariana sunt bolnavi mintal"??
Ai idee care este principiul de functionare a cuptoarelor cu microunde?
Stii ce sunt acelea radiatii ionizante? Stiai ca si undele radio se mai numesc "unde electromagnatice" sau "radiatii"? Nu stiai...

Hai mai puneti mana pe o fizica de clasa a 11-a si invatati putin; nu strica...

Hai ca m-ai facut sa rad. Pe bune !

E cam futil sa imi zici mie lucrurile alea...zi-le celor care nu le cunosc.

Deocamdata cancer la copii nu am citit, dar gandeste-te ca tu cand erai
copil nu erau atatea mobile ca acum. Esti gata sa iti risti copilul doar pentru
scuza ca nu exista studii ?

Si abtine-te sa mai dai indicatii chiar daca stim ca romanul e bun la toate.

E mare lucru sa razi de lipsa cunostintelor tale... sincer!
Si pe vremea lui Stefan cel mare nu exista curent electric, si cu toate astea, mai faceau oamenii o carie, un reumatism, etc...
Nu exista corelatie materiala intre existenta telefoanelor mobile si cancerul oamenilor, asa cum nu exista corelatie inre existenta curentului electric si... reumatism.
Si daca tot le stii pe toate (dar nu vrei sa arati si altora), iti spun ca in fiecare secunda din viata dumitale, trupushorul iti este bombardat de miliarde de miliarde de particule incarcate electromagnetic, cu provenienta din spatiul cosmic... Soarele produce mai mult rau epidermei, mezodermei si endodermei, decat poate provoca telefonul mobil sau mai ales... cuptorul cu microunde.

Sincer, mi-ar placea sa spun mai mute, dar mi-as pierde timpul...
Cateodata am impresia ca sunt inconjurat de oameni care credeau ca tunetul provine de la caruta Sfantului Petru, sau ca luna e o mare bucata de branza!

Bravo! Bravo! Mi-a placut comentariul tau. Pe mine ma lasase "paf" comentariul de mai sus. :))
Nu de alta dar mie imi incalzea mama la microunde si uite-ma mare si sanatoasa. De altfel, am citit o gramada de studii si nimeni nu stie daca intr-adevar mancarea incalzita la microunde e nesatoasa sau nu. Tot ce se stie este ca daca nu esti atent poti arde copilul ca se incalzeste neuniform si ca se distrug din vitamine, iar incalzitul in recipiente de plastic este contraindicat. In rest habar nu are nimeni, dar ne place sa ne dam rotunzi fata de altii ca nu stiu sa-si creasca progeniturile, fiindca le incalzesc mancare la microunde. :)) Iar folosirea telefonului si sistemul imunitar...? :)) Asta e si mai tare. :)))

da, insa el/ea le stie pe toate, si "e cam futil sa ii zic lucrurile astea" :)
asa e, toti sunt experti, si te invata ei cum sa faci, ce e bine, ce e rau, etc.
As putea spune ca preparatul la cuptorul cu gaz este mai nociv decat la cuptorul electric sau cu microunde, deoarece prin oxidarea metanului se produc vapori de apa si dioxid de carbon, care se infiltreaza in alimente...
Dar efectul advers nu a fost demonstrat, asa incat este "futil" sa vin eu acum sa bat obrazul oamenilor ca nu stiu ei sa isi creasca micutii...

PS: CH4 + 2*O2 -> 2*H2O + CO2 + caldura :)

Nu, nu am cuptor cu microunde în casă, si la cât credit îi pun pe cartele n-are nicio sansă să vorbească cât să se îmbolnăvească, fără grijă. ce mă miră pe mine însă e genul de reacție ca cea pe care o ai tu: eu mi-am dat cu părerea, am împărtăsit o experiență de-a mea, am argumentat, departe de mine dorința de a sugera că sunt singurul părinte competent din lumea asta. Pur si simplu o discuție, în subsolul unui articol. !n schimb, tu ai reacționat ca si cum te-am atacat pe tine, personal, în vreu fel, cu un răspuns agresiv si complet dincolo de subiect. Scuză-mă că te întreb, dar ai auzit vreodată de ceva care se cheamă dialog, sau conversație politicoasă?

Stai linistita, nu cred ca ia cineva in serios comentariul de mai sus... :)) V9

E greu sa avem un dialog doamna atat timp cat dumneavoastra debitati
ineptii din punctul meu de vedere.

Ce este ingrijorator este siguranta cu care afirmati ca nu o sa fie nicio
problema pentru copil. De unde izvoraste oare ?

N-o sa vina nimeni sa va spuna sa nu dati telefonul copilului pentru ca
este o industrie de miliarde. Si nu vreau sa fiu conspirationist, ci doar
grjuliu.

http://www.google.ro/search?hl=ro&source=hp&biw=1400&bih=769&q=OMS+telef...

Si cu asta inchei postarile pe tema asta.

Multa sanatate !

[...] apoi chilotii de lana se stie ca protejeaza de incalzirea globala, va sugerez sa va aratati gradul de responsabilitate.
[Comentariu editat de MedLive.ro]

Mie cand imi interzicea net-ul sau TV ,sti ce le spuneam ? E si ... de aia nu mai pot eu .... ! cam asa vor trata si copii vostri dupa un timp.

Un tata care isi plesneste odraselele, sa intelegem? :)

Nici macar tata, inca. Dar eu ma bucur ca am fost pocnit cand am facut prostii, deci n-am cum sa fiu de acord, cel putin in totalitate, cu ideea de pedeapsa-recompensa.

S-ar putea ca recompensa aceea sa fie de fapt o concesie majora pe care ar trebui sa o faci si pe care probabil n-ar trebui s-o faci.

Gasesc TV-ul ca pe o concesie proasta. Un copil cuminte care se uita la TV nu e neaparat un lucru bun. "Parerea mea."

Nu cred ca problema din articol are legatura cu uitatul sau nu la TV. Chestiunea cu TV-ul eu am rezolvat-o - noi nu ne uitam (si asa nu ai la ce), nu o intereseaza absolut nici pe fetita noastra. Putem vedea un film impreuna de care sa ne bucuram cu totii. De altfel, petrecem suficient timp cu ea astfel incat sa nu fie nevoie sa o abandonam in fata TV-ului. Nici macar nu sunt de acord cu pedepsirea nu nelasatul la TV in cazul in care greseala facuta de copil nu are legatura cu acesta. Nu stiu cum sa ma exprim mai clar, pedepsesc actiunea copilului si vreau sa corectez comportamentul si nu copilul. De ex., ii zic: ai voie sa te uiti 1 ora la TV si nu mai mult. Daca nu asculta si depaseste perioada (aprobata in prealabil si de ea) atunci are logica sa nu o las sa se uite la TV pentru cateva zile. A luat o nota mica pentru ca nu a invatat si s-a uitat la TV - da, pedeapsa este logica sa nu o mai las la TV. Insa daca a spart un geam si eu nu o mai las la TV... asta nu are logica. Cam asa aplic eu pedepsele. Daca a spart geamul pedeapsa e simpla: taiem din banii de buzunar sa acoperim pagubele. Asa mi se par mie corect aplicate pedepsele si copilul intelege consecintele actiunilor lui.
PS. Si eu gandeam asa inainte sa devin parinte, insa mi-am schimbat mult punctul de vedere dupa ce a aparut mititica si dupa ce am citit o gramada de carti in domeniu, ceea ce recomand tuturor parintilor sa faca atunci cand apare copilul. Merita...

"mititica", "citit o gramada de carti in domeniu"... as fi vrut si eu asa parinti :(

Iar eu as propune decaderea ta din drepturi ca s-ar putea sa ii lasi la TV mai mult decat e necesar. Ce bine iti sade sa dai sfaturi...

Unde a scris bietul om cat lasa copilul la TV? Sa intelegem ca tu nu ii lasi pe al/ai tau deloc nici la TV, nici la calculator, iar telefon o sa aiba la 20 de ani?

Sa inteleg ca pentru tine trauma creata de o palma e comparabila cu cea lasata de pierderea sau instrainarea de parinti.
Probabil ca ai fi meritat ca la 7-8 ani cand tactu iti scapa din prea mult zel o palma in fata blocului sa fi luat pe sus de politie si dus la casa de copii sau intr-o familie de plasament unde ai fi fost violat de paznicul institutiei sau batut si exploatat de familia adoptiva care te-a luat doar pentru banii oferiti de stat.
Destepti ca tine vor propune camere de luat vederi in case pentru protectia copilului, e ca si cum incerci sa tratezi o raceala si te trezesti cu cancer.

Cunosc un psihiatru specializat in probleme ale copiilor/adolescentilor, care a vorbit cu ceva copii la viata lui. Mi a zis ca asa frecventa este pocnirea copiilor incat maj. copiilor pocniti nici nu mai spun ca acele cateva palme peste cap zilnice sunt "violenta". Ei zic ca "violenta" e atunci cand parintii le rup o mina.
Copiii batuti vor bate, asta e regula.

orice excess este daunator. fiecare ar tb sa gaseasca propriul echilibru atunci cand este vorba de educarea copiilor. cert este ca bataia da rezultate pe termen scurt insa lasa urme adanci pentru oricine, mai ales pentru un copil. am crescut intr-o familie cu un tata autoritar si nervos pe deasupra si stiu ce inseamna.

hi-hi, doua articole care se bat cap in cap pe aceeasi tema, in aceeasi zi (vezi articolul cu scolile engleze) :P

Marea Britanie a devenit cunoscuta pentru regulile drastice impuse parintilor (zvonul unei palme date odraslei iti aducea Protectia Copului la usa), dar in scurt timp au observat o crestere a delincventei juvenile și a consumului de alcool la adolescenti.
Iti trebuie masura in tot ce faci, iar uneori asta inseamna si pedeapsa corporala și anularea unor privilegii (mobil, tv, internet). Unii copii pur si simplu nu se corijeaza cu privare de computer sau tv.

O sa sochez probabil dar nu cred ca pedeapsa corporala e daunator dar doar daca se face la un copil care intelege semnificatia . Eu am fost o fetita cuminte , facand mici prostii dar nimic important . Cand am devenit mai mare am fost mai rebela si am facut destul de multe nebunii iar interzicerea da se uita la telenovele , sau asculta radio , sau de a uita la tv (inca nu era internetul asa de prezent) sau a merge la prietene nu prea a avut efect . Aveam deja 15 ani cand intr-o zi sora mea cea mica a fost lasat in grija mea si din cauza nepasarii mele aproape ca s-a innecat . Mama care e asistenta medicala , mi-a zis foarte clar , dezbraca-te pana la brau si apoi am primit o corectie pe care nu o sa uit toata viata . Da , m-a durut biciul , m-a durut enorm , rusinea si simtul goliciunii , totusi eram o fata deja dezoltata . A fost prima si ultima data cand am fost pedepsita corporal .Insa acel moment m-a marcat pozitiv , decat alte pedepse de genul nu mai mergi la discoteca o luna sau altele , nu am mai facut vreodata ceva pur si simplu de teama repetarii acelor 10 minute . Acum am 24 de ani ma consider normala la cap , nu am obiceiuri sexuale ciudate , nu am devenit sadomasochista , nu cred ca psihic au ramas urme . Bataia la copii neajutorati e grava si nu cred ca are efecte , dar pedeapsa in sine daca e constientizata de copilul de peste 6 ani nu strica daca chiar e necesar .

Cecilia, chiar tu spui ca nu ai primit niciodata o pedeaspa in afara de cea descrisa mai sus, pe care mama ta a considerat ca o meritai. De altfel cred ca mai mult ea s-a descarcat si nu cred ca i-a fost usor dupa aia. Dar nici faptul ca si-a gasit unul din copii mai mult mort decat viu, nu a fost usor pentru ea. Ce e grav e aici ca tu ti-ai ispasit pedeapsa prin bataia aplicata de mama ta. Tu nu ai constientizat cat de grav e cea ai facut si nu ti-ai facut procese de contiinta singura. Asta ar fi fost mult mai greu de suportat pentru tine. A fost simplu pentru tine: sora ta a fost la un pas de moarte iar tu ai fost pedepsita fizic pentru asta. A fost ok! Sau nu e asa...

D.D. nu e chiar asa , dar spui ceva . Am inteles ca esti mama . Eu inca nu sunt , am doar 24 de ani . Am facut ceva grav atunci , si poate de aceea sunt mai intelegator . Ideea e ca vad in jurul meu , sunt la medicina studenta si vad colegi care se drogheaza , care sunt iresponsabili conducand baut la volan si alte exemple . Presupun ca si ei la randul lor au fost "pedepsiti" in copilarie , dar daca la timpul potrivit parintii ar fi gasit solutia inspirata de a le educa sau de a corecta comportamentul atunci poate nu le-ar fi normal sa consume ecstasy ca si cum ar fi ceva banal , si pe mine sa ma considere fitoasa si tocilara ca nu fac ceva "trendy" .

Cecilia, insasi mama ta a decis ca bataia nu e solutia si din cate vad ai scapat totusi de multe din tentatiile adolescentei si tineretii, exceptand rebeliunea pe care cred ca orice adolescent o are. Pedepsa pe care ai primit-o a fost o iesire a mamei, o iesire absolut de inteles pentru oricine. Nu stiu nici eu cum as fi reactionat in acel caz, cu siguranta nu e usor.
Sustin ca educatia nu se face prin bataie, asta indeparteaza cu siguranta copilul de parinte, educatia se face prin impunerea unor limite si respectarea lor, pedepse corelate cu greseala, drepte pe care copilul sa le constientizeze, lasatul copilul sa ia decizii in raport cu varsta pe care o are, apropierea de parinti, petrecerea cat mai mult timp impreuna, discutii, ascultarea copilului, dar si supravegherea cercului de prieteni si asa mai departe. Sunt multe de spus, si asa cum zicea cineva, palma are efect pe termen scurt insa pe termen lung creaza comportamente gresite la copil. Crede-ma ca la fel gandeam si eu inainte sa devin mama, ca o palma e menita sa indrepte, insa atunci cand esti pus fata in fata cu un om nou, cu o personalitate, o fiinta care depinde in totalitate de tine si esti 100% responsabil de ea, iti schimbi parerea. Iti doresti tot binele pentru acel omulet si il iubesti cu toata fiinta ta, nu vad cum iti poti dori sa-l lovesti. Mi-ar placea sa avem aceasta discutie atunci cand vei fi mamica. Mult succes!

CECILIA ce "semnificatie" sa inteleaga un copil de 5 ani cand un adult ii buseste cu toata forta lui de adult o palma peste fata sau cap???? Aveai 15 ani erai fata mare, nu e in discutie, discutia cred ca sunt aia mici si f. mici batuti.

Ma uit la comentariile voastre, gen B sau "Cecilia", si nu imi vine sa cred ca persoane cu asemenea gandiri in Romania aparent traiesc si in afara satelor uitate de vreme si au si acces la internet.

Bataia la copii a fost dovedita clar ca, in orice forma, mai ales ca pedeapsa de la varste fragede, duce aproape categoric la tulburari de personalitate si impresia ca violenta e cheia rezolvarilor.

Nimic, NIMIC nu e mai dureros si mai "corector" decat confiscarea unor privilegii dragi (internet, jucarii, dulciuri, tv, iesiri, bicicleta, role, etc etc etc). Iar texte gen praf-in-ochi stilul "telefonul iti provoaca cancer pe creer" si "tv u strica copii" isi au locul undeva intr-un sat, intr-o societate mai mult Nord Koreana decat Sud.

Am copii? Nu nu am copii, dar am fost copil si am fost educat.

Am crescut in Israel, tara unde copii intr-adevar de regula sunt FOARTE rasfatati si unde sunt reguli foarte stricte legate de violenta de ORICE fel cu copii (daca un parinte loveste un copil risca o seara in detentie si o amenda usturatoare de vreo 2000$). De mic am avut acces la jucarii, la jocuri pe consola tv/calculator, la fast fooduri si la dulciuri (foarte ponderat).Si de mic faceam crize in diferite situatii, mai ales cand ai mei nu imi cumparau ce vroiam de la magazinu de jucarii (care iarasi se intampla relativ rar).

Parintii mei nu au dat NICIODATA in mine, dar m-au pedepsit foarte des pentru toate tampeniile care le faceam (scandaluri pe la scoala, comportat nepoliticos in anumite situatii si mai ales NOTE SLABE LA SCOALA), iar pedeapsa categorica era lipsa tastaturii la calculator, lipsa controllerelor la consola SI/SAU lipsa cablului tv. Pedepsele puteau dura si o saptamana (in cele mai grave cazuri). As fi preferat de o mie de ori palme sau curele, stiind ca in max o ora mi-ar fi trecut de tot orice urma de durere.

Rezultatul a fost ca pedepsele au inceput sa se rareasca dramatic in timp ce cresteam ca preferam sa stau 2 zile fara sa ma prea joc sa invat ca sa iau note bune decat sa stau o saptamana in casa fara NIMIC. Si sa nu mai zic ca desi eu eram oarecum rebel si mai raspandeam alor mei (nu eram mereu pedepsit pt asta), in realitate chiar daca imi dadeau un sfat si ziceam categoric NU, ca ei faceam, si ma comportam exemplar in public pentru ca intelesesem ca nu e vorba doar de faptu ca nu o sa ma joc Gran Turismo 2 o saptamana, ci ca imi stric imaginea propriei familii daca ma comport ca un golan de fata cu alti oameni.

Am 25 de ani si am terminat cu succes o facultate si un masterat la Stat si o diploma de la Cambridge pt engleza avansata. Parintii sunt mandrii de mine si ca un fost copil (rasfatat), am inteles foarte bine lectiile parintilor, privind peste simpla pedeapsa (care categoric a fost necesara), si nu stiu cum as fi vazut lucrurile daca pedesele se rezumau la 3 minute de palme si curele.

Bataia si strictetea excesiva (de care am vazut destula in Romania, si mi s-a si povestit) duce la un singur lucru: dorinta excesiva de a experimenta orice fara limite dupa ce "Scapi" de parinti, nepregatit pt to ce gasesti in "salbaticie" pt ca ai fost tinut ca un print in turn. E ca diferenta dintre a umfla un balon la maxim si a-l sparge cu acul, fata de a-i elibera gura si a-l lasa sa se desumfle usor.

Insa daca sunt unii dintre voi care chiar considera ca bataia, in orice fel, e o solutie BUNA, treaba voastra. Inseamna ca or ati fost si voi batuti cand erati mici si nu puteti trece peste sechele (dovada ca bataia NU e buna), ori sunteti prea lenesi si nu aveti timp pentru a-i aplica copilului o pedeapsa "inteligenta", si va rezumati la o palmuire rapida, pt a va intoarce la spart seminte la meci sau la telenovela de pe Kanal D. Sau pt a citi Click si Libertatea, sa vedeti ce mai face Varciu si Fata de la Vreme.

Halal educatie!

Bun . Sa nu fiu gresit inteles . Eu am pornit de la cazul meu , ca nu mi-a cauzat nici un fel de sechele psihice . Nici un caz nu vreau sa spun ca incurajez bataia ca solutie , doar ca iarasi reintorcand la cazul meu , in ziua de azi daca esti privat de tv , internet , nu e chiar o pedeapsa care poate fi aplicata , ca nu pot sa fie linga tine parintii tot timpul sa vada daca chiar nu folosesti net-ul sau televizorul sau alte asemenea pedepse tip privatiuni , in schimb teama mea de repetarea unui moment dureros si la propriu si la figurat la mine a functionat . Presupun ca nu sunt retete universale , si eu cand o sa fiu mama , o sa incerc sa apelez la metode care sa previna pe copilul meu sa faca ceva grav . Cum pot sa previi prin ce metode , o sa-l cunosti copilul tau si vei sti ce are efect si ce nu .

Daca ii iei cablurile de la tv/pc nu are cum sa se uite la tv si sa foloseasca calculatorul.

Cred ca te inseli putin, tocmai "...teama mea de repetarea unui moment dureros si la propriu si la figurat..." reprezinta un simptom care aduce a sechela psihica. La fel ca teama celui accidentat de a se mai urca intr-un automobil, sau a femeii violate de a mai avea relatii intime. Insasi persistenta acestei amintiri e semn ca ea a afectat intr-un fel echilibrul tau interior, felul in care ai inteles lumea pana atunci si cum ai inteles-o dupa aceea.

Din comentariul tau imi dau seama ca nu a avut efect la tine pedeapsa prin abstinenta de la anumite lucruri. Zic asta pentru ca esti in stare sa inventezi studii doar ca sa iti sustii punctul de vedere: "Bataia la copii a fost dovedita clar ca, in orice forma, mai ales ca pedeapsa de la varste fragede, duce aproape categoric la tulburari de personalitate si impresia ca violenta e cheia rezolvarilor." Te rog sa ne arati si noua unde este acest studiu. Si de ce eu, (si nu numai eu am mai multi prieteni in aceiasi situatie) nu am ajuns la tulburari de personalitate si nici unul din noi nu suntem violenti?

Pe mine de exemplu pedepsele de genul privat de TV, nu ma faceau decat sa fac tot posibilul sa-i pacalesc pe parinti uitandu-ma la TV cand ei dormeau sau nu erau acasa. Si nu era pt ca vroiam sa vad neaparat ceva la TV, ci doar ca sa le incalc cuvantul. In schimb o palma primita la timp era mult mai folositoare.

Deci lucrurile sunt simple: ai fost batut iar copilul tau merita (anticipat) sa fie la randul lui batut? Sau cum...?!
Da, si eu am fost batuta de un tata prea nervos, care nu se putea controla si de o mama prea frustrata de propriile neputinte (nu as zice ca am fost abuzati, insa mergeau pe principiul educatiei prin bataie, eram bauti la fundul gol, cu cureaua sau cu palme peste fata dupa caz). Nu-i condamn si nu-i urasc (ba chiar ii iubesc si stiu ca au facut tot ce au stiut ei mai bine atunci). Nu m-am transformat intr-o persoana violenta (desi am porniri insa am invatat sa mi le controlez) insa si acum cand imi aduc aminte ma revolt si imi aduc aminte umilinta pe care o suportam (eram chiar amenintati ca o sa fim scosi afara in fundul gol - din fericire nu au pus niciodata in practica). Stii ce nu imi aduc deloc aminte? Pentru ce eram pedepsita astfel. Eu am supravietuit cu succes, m-a intarit experienta. Insa fratele meu ajuns acum adult e dependent de pastile (depresie), este inadaptat, se refugiaza in munca si nu stie sa se comporte cu propriul fiu - nu il loveste (stie prin ce a trecut el) insa nici nu stie sa-i impuna limite.
Stiu din proprie experienta ca bataia nu e solutia buna pentru copilul meu si am pornit impreuna pe un alt drum, unul al respectului, al iubirii si al increderii, ceea ce va doresc si voua :). Chiar mama mea zice ca ii pare rau ca pe vremea aia nu avea acces la atata informatie si ca daca ar fi avut-o ar fi procedat altfel.

pai fratilor normal ca bataia este RUPTA din RAI ! problema este ca nu pune nimeni unde trebuie accentul, bataia este RUPTA din RAI, adica este un lucru rau care nu are ce cauta in RAI, asadar titul si toate campaniile care se folosesc de bataia e rupta din rai sunt directionate de niste incompetenti care nu stiu sa interpreteze aceasta "lozinca"corect !

Unde sunt parerile copiilor batuti sau pocniti sau palmuiti sau abuzati? Toate comentariile de mai sus sunt legate de parinti si cat de nesuferiti si incapatanati sunt copii...pai sa va spun eu cum este sa fii un copil la care i se spunea ca 'bataia este rupta din rai' si ca unde 'da mama creste'. Stiti ce creste anxietatea, depresia, lipsa de confidenta, repulsie si ura fata de fiinta care ti-a dat viata si care ar trebui sa te protejeze de toate rautatile societati. O ura nelimitata iar bataia este rupta din iad nu din rai.
Si cel mai mult creste frica si nesiguranta. Frica de parinti, frica de a-ti exprima parerea sau de a vorbi idiferent ca este la scoala sau acasa sau intre prieteni, frica de societate si frica a trai.

Daca voi parintii credeti ca un copil uita de o palma sau batai care ia-ti dat-o cand era 2 ani, va inselati. Copilul nu uita ba dincontra isi va aminti foarte clar bataia si tipaturile si nimic altceva. Nu-si va aminti de jucaria care i-ati cumparat-o sau de prajiturica preferata pe care ia-ti facut-o. Isi va aminiti doar durerea pe care ia-ti pricinuit-o, durerea fizica si psihologica. Cum veti proteja acel copil/adolescent de droguri, de prostitutie si toate problemele urate ale societatii daca copilul se indeparteaza de dumneavoastra. Cum le veti descoperiti? Prin bataie? Prin palme trase? Pai prin bataie ii impingeti voi ca parinti sa incerce drogurile.

Parerea mea ca mama este ca trebuie sa le fiu cel mai bun prieten in viata si nu cel mai mare dusman. Prin forta aplicata acestor copii ei se vor indeparta de tine si nicidecum nu vei afla unde si cum poti sa-i ajuti ori prin ce trec in viata.

Si inainte de a ma critica sunt mama a doi copii de 7 si 9. In scurta lor viata nu i-am atins cat numai sa ii imbratisez de drag sau sa-i alint cand sunt bolnavi. Nu sunt rasfatati si inteleg foarte bine faptul ca banii, moralitatea si respectul se castiga in viata cu greu. Avand acesti copilasi memoriile sunt vii. Tipaturile, bataile, palmuirile si faptul ca de multe ori nu puteam sa stau pe scaun. Mai bine imi tai o mana decat sa dau in ei.
Disciplina se invata si fara a-mi ridica vocea sau a-i lovi. Totul este in a-ti face timp si a le explica calm de ce este alb si nu negru precum ai explica unui adult. Sa nu uitam cum am fost noi cand am fost copii si cum am vrut noi sa fim tratati. Daca nu aveti acest timp atunci din pacate nu ar fi trebuit sa aveti copii.

Situatia noastra este ca si eu si sotul avem amandoi afacerile noastre unde nu este usor, iar stresul este imens …dar nu ne tratam copii ca si un sac de box unde ne ravasim furia, frustrarea si indignarea culese la service. Ba din contra vorbind cu ei despre problemele avute ar ajuta in gasirea unei solutii. Hai sa mai facem un exercitiu schimbati locul copilul cu d-voastra fiti dumneavoastra copilul iar copilul parintele?
La ce comportament va asteptati atunci cand acel copil creste atunci cand este tinut intre palme? Sa nu va mirati cand comportamentul se inverseaza. Credeti-ma ura este o adrenalina foarte puternica.

Povestea mea o tratez ca si experienta si incerc foarte tare sa inchid capitolul....desi faptul ca si acuma dupa ani si ani de zile este o majoritate care nu vad care este problema in a lovi un copil este ingrijoratoare.

1. "Bătaia" (lovitura, în sine) e irelevantă. Micii sportivi au primit şi primesc multe palme la fund sau după ceafă de la antrenori, dar nu se arată timoraţi de ele, dimpotrivă, se forţează să execute exerciţiul cât mai bine. Pentru ei, sursa de mândrie pe care o reprezintă performanţa e mai importantă decât palma.

2. Adevăratul rău care te împinge încet-încet spre spitalul de nebuni este "nedreptatea". Faptul că nu ştii pentru ce ai primit lovitura. Mulți ”cetățeni cinstiți” dar care sunt mai frustrați de felul lor sau au darul beției își bat copiii pentru motive în aparență absurde și fără să dea vreo explicație - ori cel care e pocnit fără vreo logică, indiferent că a făcut ceva sau nu, intră într-o stare de teamă și confuzie, încetul cu încetul își pierde agerimea minții, curiozitatea și inventivitatea, se ascunde ca o cârtiţă.

Insecuritatea.

Puştiului pus în această situaţie, ziua de mâine îi poate aduce o palmă. Sau un scandal. Sau altă lovitură. Sau "prăjiturica preferată pe care i-ati făcut-o". Sau orice altceva. Nu mai poate fi sigur pe el.

De-a lungul epocilor trecute însă, inclusiv în ”Epoca de Aur”, efectul era de dorit, fiindcă ”pacienții” astfel tratați lăsau impresia că sunt foarte disciplinați, motiv pentru părinți, profesori și alte personaje să se laude cu
”produsul” lor foarte ”bine-crescut”.

Faptul că "produsul" trebuia să stea să se gândească înainte de a răspunde cât fac 2 şi cu 2 era oricum mai puțin important. Ţara, Partidul și Poporul aveau nevoie și de vite de povară, după cum spunea renumitul cântec ”Țara te vrea prost” :)

~Nautilus

foarte frumos comentariul, bravo.
Si eu am dat cateva palme baietelului meu pana mi-am dat seama ca de fapt eu aveam o problema in a-mi stapani nervii. In plus este foarte umilitor pentru copii.De cand am renuntat la a aplica corectie fizica ne intelegem mult mai bine.
Este clar ca educatia inseamna a indruma, a explica, ai fi aproape, a vorbi mult cu copilul pentru a-i intelege sentimentele si motivele pentru care a facut o prostie sau nu vrea sa asculte. Am observat ca de multe ori vrea pur si simplu atentie si face prostii cand nu ii acordam atentie.
Si eu imi aduc aminte perfect de toate palmele pe care le-am primit de parintii mei, cand eram adolescenta aveam momente cand ii uram.

extremele sunt periculoase, sunt impotriva violentei de orice fel, dar nici aberatile "psihologilor" nu le pot accepta, nu poti sa lasi un copil sa isi faca de cap, sa distruga totul in casa, sa bata alti copii etc. sunt situatii in care cuvintele nu isi mai au rostul si atunci o palma la fund este binevenita. Si eu am luat-o pe coaja si imi iubesc parintii, nu sunt nici bataus, nici criminal, si nici bolnav psihic. Sunt si excese din pacate, unii parinti isi descarca nervii pe copii pentru orice fleac... dar este periculos sa stabilesti reguli generale bazate pe situatii extreme.
Societatea noastra se degradeaza tot mai mult cu toate ca avem legii tot mai multe si mai restrictive, problema principala in cresterea copiilor nu este legata de "bataia copiilor" ci de lipsa de timp si de interes din partea parintilor, nimeni nu ne spune ca este daunator pentru copii sa isi vada parintii numai la sfarsit de saptamana, si animalele salbatice petrec mai mult timp cu puii lor... tot ce citesc in presa legat de copii este despre "bataie", dar despre absenta parintilor din viata copilului nu vorbeste nimeni...

CIPI scuze dar parintii din RO nu dau celebra "palmuta la fund". Noi ce vorbim aici? Vorbim de palme peste cap si fata !
Auzi si daca al meu baiat de 9 ani e cuminte si echilibrat si politicos si onest FARA sa fi luat vreo palma peste cap la viata lui? Ei? Ce zici?
Parintrii care pocnesc au fost pocniti, este axioma.

Pocnitul copiilor este traditie in RO. Ca om de cca 50 de ani tin minte ca, in copilarie, in anii 70, am avut destui copii in bloc care erau batuti de parinti, in pofida regimului militarizat ceausist, cand realmente daca la uzina se afla ca-ti bati copiii puteai chiar suporta unele sanctiuni la leafa sau altfel de sanctiuni. Este si un primitivism de ethos (batutukl copiilor la scoala si in familie este atestat de Ion Creanga).

Eu am fost batut si bine ca am fost. Sunt multumit de deciziile care le-am luat in viata si cred ca bataia a ajutat la aceasta.

Greseala pe care o fac multi parinti e ca aplica bataia pentru orice tip de abatere. Bataia la copil ar trebui sa fie aplicata doar in cazul in care acesta comite greseli etice, morale si nu pentru ca si-au stricat o jucarie sau au rasturnat un pahar cu apa.
///
[Comentariu editat de Redactia MedLive.ro]

Pagini

Alte articoleVezi toate articolele

Tiuitul in ureche, cunoscut si ca tinitus, este de obicei un simptom al unor tulburari ale urechii si poate fi o problema pe termen scurt sau una care dureaza ani de zile. Tratamentul implica, in...
In spitalele din Bucuresti, cel putin 50% din nasteri sunt prin cezariana, iar in Occident sunt spitale in care procentul maxim este de 5%, spune moasa Irina Popescu intr-un interviu pentru radio...