Publicat la: 
17/05/2012

Desi este unul dintre cei mai cunoscuti ginecologi bucuresteni, profesorul Dimitrie Pelinescu Onciul nu a acordat in ultimul deceniu niciun interviu in media romaneasca. S-a temut de rastalmaciri. Dar, cu trecerea anilor, tensiunea povestilor nespuse s-a acumulat. Si a explodat acum: de la vechiul blestem al Saftei Brancoveanu care l-a ajuns pe Ceausescu si amintirile unui ginecolog din groaznicele maternitati comuniste, pana la ceata de hoti stabilita intr-un spital bucurestean si cumetriile politice din invatamantul medical universitar. Povestile profesorului Pelinescu Onciul nu pot fi rastalmacite dintr-un motiv foarte simplu: au fost traite.

Vlad Mixich: Aveti un nume compus, Dimitrie Pelinescu-Onciul, si de obicei un astfel de nume ascunde o poveste. Va intreb si pentru ca numele Dimitrie Onciul este cel al unui istoric roman respectabil...

Dimitrie Pelinescu-Onciul: E o legatura dar nu directa. Numele Onciul apartine sotiei si atunci cand m-am casatorit, eram colegi de facultate in anul 3, familia ei a solicitat acest lucru. Familia Onciul este foarte veche, din Cernauti, innobilati de Iosif al II-lea. Dar bunicii mei erau Grozdea. Au fost avocati, unul a fost decan al baroului Bucuresti, a fost si primar de sector in Bucuresti. Eu m-am nascut in 1947 si, din pacate, a urmat o perioada foarte grea pentru familia mea. Tatal meu a fost epurat din Barou pentru ca era vicepresedintele Uniunii Avocatilor pe tara. Pana in 1963 a trebuit sa lucreze ca muncitor necalificat. Dupa ’63 a fost reabilitat si a lucrat ca jurist consult. Nu mai dorea sa lucreze ca avocat pledant pentru ca, spunea el, “nu mai exista justitie”. N-a vazut vremurile din ziua de azi.

O SAPTAMANA AM LUCRAT FARA SA-MI DAU SEAMA DACA MANUSILE CARE MI SE DAU SUNT SAU NU STERILE.

V.M.: Si cum a aparut medicul intr-o familie de avocati?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Eu am rupt o traditie, toti au fost juristi. Am facut liceul real, toata lumea ma vedea cu o cariera tehnica, dar mi-am dorit foarte mult medicina. N-am oscilat niciun moment: din copilarie si pana am terminat liceul, cu toate sfaturile contrarii care imi spuneau sa fac ceva tehnic.

V.M.: Dar chirurgia este o parte mai tehnica a medicinei.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Da, oarecum. Atunci cand am inceput facultatea consideram ca tot ceea ce era chirurgie, mai ales obstetrica-ginecologie, sunt un fel de periferie a medicinei. Adevarata medicina era medicina interna. Dar in anul 2 trebuia sa facem o practica de vara si am ajuns la chirurgie la Spitalul Cantacuzino, unde era in acea vreme marele Ion Juvara. A fost atat de fascinanta acea luna incat, din acel moment, nu m-am mai desprins de specialitatile chirurgicale. Dupa ce l-am vazut pe el operand, mi-am petrecut nenumarate nopti la urgenta. Si, inainte sa incep anul 3, am plecat in vacanta la un coleg de grupa al carui tata era directorul unui spital rural. Chirurgul de acolo ne-a luat sa ne initieze si am facut prima apendicectomie. Acela a fost debutul meu.

V.M.: Ati operat inainte de a deschide oficial un manual de chirurgie?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Exact. Dar si acum stiu tehnici chirurgicale invatate in luna petrecuta la Juvara. Cu Juvara nu puteai sa discuti, trebuia sa stai sa citesti toata noaptea pentru ca el intreba la raportul de garda, nu conta ca esti student. Apoi, mai multi profesori din medicina interna au vrut sa ma ia la ei, dar am preferat la terminarea facultatii sa plec la tara, cum se intampla atunci, pentru ca eu doream o specialitate chirurgicala.

V.M.: Sa-ti incepi cariera ca medic la tara in Romania comunista?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Am avut noroc. Am ajuns la un spital rural, la Sinesti in judetul Valcea, cu 100 de paturi. In naivitatea mea am fost convins ca va fi un numar mare de doctori si voi fi si eu un incepator printre ei. Cand am ajuns acolo, am aflat cu stupoare nu numai ca eram singurul doctor, dar urma sa fiu si directorul spitalului. Mi-am inceput cariera ca director de spital. Singurul avantaj a fost ca Directia Sanitara avea interesul sa dea negatie unei pediatre si eu trebuia, ca director, sa semnez aceasta negatie. Atunci le-am spus ca semnez cu cea mai mare placere daca o aducem pe sotia mea, care era la un dispensar alaturat, in spital. Si ne-am prins atat de bine in hora incat am stat cinci ani, nu trei. Cinci ani in care am facut tot ce va puteti imagina in materie de urgenta, cu o singura exceptie: traheostomia. Cel mai utilat spital serios era la 80 km si un alt spital era la Horezu, la 40 km de noi. Eu acolo am avut ocazia sa fac medicina foarte serioasa. Locuiam in incinta spitalului si zona era foarte frumoasa, de deal-munte.

SE FACE ACEST SPITAL PENTRU SARACI SI DE MOARTE NAPRAZNICA, IN ZI DE CRACIUN, SA MOARA CEL CARE SE VA ATINGE DE ACEST SPITAL.

V.M.: S-a intamplat sa aveti interventii pe care pana atunci nu le-ati mai facut?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Da. Am avut foarte multe astfel de cazuri acolo. M-am trezit in niste situatii uneori dramatice. Aveam documentatia cu mine si eram impreuna cu sotia. Cand eram in fata unui bolnav unde nu ne descurcam, unul dintre noi mergea si citea si apoi venea si transmitea celuilalt, intr-un mod subtil pentru ca nu trebuia sa se prinda personalul mediu. Daca se prindea iti pierdeai orice autoritate.

V.M.: Si cum s-a inteles perechea de tineri medici din familii bucurestene bune cu cei din satul Sinesti?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Dupa cei cinci ani acolo mi s-a spus ca am fost unul dintre cei mai duri sefi pe care i-a avut spitalul. M-am trezit acolo intr-o alta lume. Nu mi-am putut inchipui ca maternitatea nu avea posibilitatea sa sterilizeze manusile chirurgicale. O saptamana am lucrat fara sa-mi dau seama daca manusile care mi se dau sunt sau nu sterile. Cand am intrebat “Unde le sterilizati?” s-au uitat ciudat la mine si mi-au spus ca le spala. Si atunci au inceput transformarile in spital. Am ajuns sa fac de toate, inclusiv laborator. A trebuit sa invat microscopie... a fost o scoala extraordinara.

V.M.: Cum ati reusit totusi sa reveniti in Bucuresti?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: S-au scos la concurs niste posturi de preparator la obstetrica-ginecologie la Spitalul Brancovenesc si 23 August (actual Sf. Pantelimon). Norocul a fost ca, doar cu un an inainte, mai fusese un concurs contestat si contestatia ajunsese la tovarasa Ceausescu care era cu ochii pe acel concurs. Asa ca a fost oarecum pe bune. Si astazi ma intreb cum am intrat. A fost o sansa. Dar de acolo m-a urmat un blestem: toate spitalele in care am fost au fost fie desfiintate fie demolate. In 1986, intr-o vineri, Ceausescu a hotarat sa demoleze Spitalul Brancovenesc si luni a inceput demolarea. Era un spital proaspat renovat, monument istoric, salile de operatie erau de marmura, dar n-a contat. Spitalul fusese fondat de Safta Brancoveanu si era o pisanie in hol care spunea ca “Se face acest spital pentru saraci si de moarte napraznica in zi de Craciun sa moara cel care se va atinge de acest spital”. Va spune ceva asta?

V.M.: Si apoi...?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: A urmat o luna de incertitudine dupa care am fost mutati la Spitalul Titan, pe vremea aceea cel mai modern spital din Bucuresti, care a fost si el desfiintat de ministrul Mincu in 1994. Suntem un popor cu foarte multi bani si ne permitem... Si apoi am lucrat o luna la spitalul Caritas, care a fost o mare si neplacuta surpriza pentru mine. Nu-mi inchipuiam ca poate exista asa ceva in Bucuresti. Pasiunea mea era chirurgia oncologica ginecologica si acolo m-am trezit ca nu puteam sa fac asa ceva. Erau niste conditii care puneau in pericol pacientii.

M-AM TREZIT CU O CEATA DE HOTI IN JURUL MEU, IN ADMINISTRATIE. SE FURA ORICE.

V.M.: Si cum ati scapat de acolo?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Eram asistentul caruia i se dadeau grupurile cu pile: copiii rectorilor, prorectorilor. Si am avut studenta o doamna, profesor acum, exceptionala ca om si pregatire, fiica unui rector. Si tatalui ei i-am spus ca nu am conditii sa-mi fac meseria si ca ies din invatamant. Asa am ajuns la spitalul Filantropia, unde foarte repede am ajuns seful clinicii pentru ca fusese pensionat predecesorul meu. Si spre surpriza mea, dupa ’90, m-am trezit ca incepe sa conteze afilierea politica. Mi se spunea tot timpul:  nu ai sprijin politic. Eu nu am facut politica deloc si nu regret deloc. Recunosc ca, uneori, relatiile politice prin paciente m-au ajutat pentru spital.

V.M.: Si totusi ati fost directorul spitalului Filantropia. Poate fi cineva director de spital in Bucuresti fara sa aiba sprijin politic?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: A fost foarte simplu. In acea vreme era la guvernare Conventia Democrata si directorul general din Ministerul Sanatatii era doctorul Stefan Bartha, un ginecolog exceptional si un om foarte dragut. Noi am lucrat impreuna si ma cunostea foarte bine. La spitalul Filantropia era director un domn care avea multe probleme. Si au decis sa-l schimbe. Si fara sa ma intrebe nimeni, m-am trezit cu un telefon de la Minister si am fost anuntat ca sunt numit provizoriu directorul spitalului. A doua zi am preluat dosarele si m-am ingrozit. Spitalul n-avea avize de functionare, n-avea avize de mediu, n-avea nimic. M-am trezit cu un maldar de dosare, fara bani si cu o ceata de hoti in jurul meu, in administratie. Se fura orice. Te intorceai si disparea ceva sau aparea ceva cumparat fara nicio ratiune. Incredibil. Am incercat sa pun oarecare ordine: veneam la 6 dimineata, plecam la 10 seara dar nu-mi mai stiam pacientii. Asa ca mi-am inaintat demisia, spunandu-i ministrului ca eu am facut medicina ca sa fac medicina, nu e domeniul meu sa fac administratie. Si din acel moment am renuntat si mi-am vazut de medicina. Pasiunea mea era chirurgia ginecologica si ecografia si am avut norocul sa nimeresc langa profesorul Luca, un om cu o pregatire gen Renastere: picta, canta. N-a avut reclama pe care o merita. Era un om modest, dar cu o minte extrem de luminata.

V.M.: Cat de mult conteaza reclama in medicina?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Conteaza foarte mult si, din pacate, de multe ori in spatele reclamei nu se ascunde si valoarea. Sunt medici de mare succes, si o spun in cunostinta de cauza pentru ca multi dintre ei mi-au trecut ca studenti, rezidenti, cursanti prin mana. In medicina trebuie sa ai un pic notiuni de PR. Sunt medici simpatici si medici antipatici. Eu nu fac parte din categoria celor simpatici pentru ca am obiceiul sa spun ce gandesc. De multe ori pacientii nu inghit acest mod de a le spune lucrurile franc.

V.M.: Pe forumuri pacientii spun ca, desi sunteti un medic foarte bun, sunteti “mai distant fata de altii”.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Tine de educatie. Eu niciodata nu tutuiesc pe cineva strain. Nu am tutuit nicio infirmiera. Asta e genul meu si fata de pacienti. Si imi place sa spun foarte franc ce gandesc. Relatia medic – pacient trebuie sa fie apropiata, dar nu familiara. Eu detest medicul care trateaza cu superioritate pacientul, luandu-l peste picior, tutuindu-l. Mi se par deplasate lucrurile astea. Si asta nu place la toata lumea. Recunosc: sunt mai distant. Recunosc.

V.M.: Viitorul apropiat ne-ar putea aduce in fata unor spitale transformate in fundatii, cel putin asa se propune in noua lege a sanatatii. Credeti ca transformarea spitalelor in institutii nebugetare este o idee inspirata?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Ideea in sine nu e rea, dar nu cred ca se potriveste stadiului nostru economic. O fundatie e non-profit dar trebuie sa traiasca din ce produce. Dumneavoastra veti vedea in aceste spitale accesul oricui, si acelora care nu-si vor permite sa plateasca? Nu cred. Si n-as vrea sa se intample in Romania ce se intampla in Statele Unite unde nu urgenta, nu gravitatea afectiunii este criteriul, ci culoarea cardului de asigurat. Mie nu mi se pare normal. Nu poti face medicina la rece. Mult mai bine ar fi implementarea unui sistem de asigurare privata, dar vor trebui sa ramana niste spitale bugetare.

N-AM SA UIT SALA DE OPERATIE IN CARE, CAND DESCHIDEAI PACIENTUL IESEAU ABURI.

V.M.: Am auzit nu o singura data, personalitati medicale care sustin ca asistenta medicala in rural era mai buna in epoca Ceausescu.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Din pacate aceasta afirmatie este o realitate cruda. Exista in acea vreme obligativitatea tuturor absolventilor de a lucra un stagiu la tara. In plus, existau indicatori de eficienta a activitatii medicilor, exista o evidenta a bolilor cronice. La ora actuala nu mai exista nicio evidenta. Nu exista zona rurala care sa nu aiba un medic macar in apropiere. La ora actuala exista zeci de kilometri fara sa fie nimeni. E adevarat ca atunci medicina arata altfel. Astazi, logic este sa ai spitale foarte mari in zone geografic bine plasate, care sa aiba dotari de varf si toate specialitatile, iar asistenta primara sa fie de baza. Dar acolo este un dezastru. Ca sa poti oferi oamenilor medici, trebuie sa le creezi medicilor conditii. In acea vreme, de obicei dispensarele aveau o locuinta, buna-proasta dar o aveau, se platea o prima de instalare, se platea mai mult decat daca lucrai in oras.

V.M.: Pe de alta parte, femeile care nasteau in anii ’80 isi amintesc experienta spitalului ca pe o oroare.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Asa e. Era oroare si teroare. Era paternalismul de tip comunist, in care medicul era un fel de stapan care stie tot si pacientul trebuie sa asculte. Pentru mine, prima mare surpriza in contact cu medicina occidentala a fost relatia cu pacientul in care discuti si pacientul e partener, nu subordonat. Maternitatile, in acea perioada, erau grevate de nenorocirea reprezentata de avorturile provocate. Erau 500-600 de femei care mureau pe an in urma avorturilor. Nu mai vorbim de cele mutilate, ramase cu insuficienta renala. Era o atmosfera de teroare. Eram urmariti. Dupa ce faceam o garda veneau tovarasii de la militie si luau lista pacientelor internate in garda pe care le chemau, aleatoriu, si le spuneau: “Doctorul Pelinescu e arestat alaturi, spune ce ai aranjat cu el?” Apoi era lipsa de orice. In maternitatea Titan faceam o aplicatie de forceps la doua felinare de vant. Pentru ca se stingea lumina. Eu aveam doua lanterne mari si umblam cu ele dupa mine in garda. Era frig. N-am sa uit sala de operatie in care, cand deschideai pacientul, ieseau aburi. Apoi, medicii erau foarte aglomerati. Intr-o garda erau 30-40 de nasteri si cel putin 50-60 de avorturi pe care trebuia sa le rezolvam trei oameni cu o formularistica dementa, cu anuntat procuratura. Era o nebunie. Si doctorii nu mai erau foarte umani.

INVATAMANTUL MEDICAL BUCURESTEAN ERA UNUL DINTRE CELE MAI TARI DIN ROMANIA. ASTAZI E FOARTE DEPARTE DE ALTELE.

V.M.: Si astazi, la 22 de ani dupa, Romania este tara europeana cu cea mai mare rata a mortalitatii in cancerul de col.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Problema are doua aspecte: educatia si dezorganizarea. Dar organizarea costa mult. Depistarea cancerului de col este cea mai simpla. In 1994 am constatat ca un institut din Paris avea mai putine operatii radicale de cancer de col pe an decat aveam eu. La ei nu ajungeau sa aiba nevoie de operatie radicala, se rezolvau cu mult inainte. Cancerul de col e o boala partial cinstita, cu o evolutie lunga, usor depistabila. Dar aceasta depistare inseamna citologie, citologie inseamna bani multi pe care Romania nu si-i permite.

V.M.: Dar testul Papanicolau este gratuit.

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Si unde se face? In Bucuresti toata lumea face. Dar, sa zicem, la Mizil? Si mai e ceva: cine il citeste? Noi avem o criza la ora actuala a anumitor specialitati importante, in special a celor paraclinice. Si oamenii nu sunt motivati. Chiar daca anatomo-patologii au salarii duble fata de restul medicilor, in occident sunt mult mai mari. Medicii nu doar ca nu sunt motivati, dar nici nu au locul pe care il merita in societate. Medicii sunt priviti ca niste paria de opinia publica. Si in plus, e foarte usor sa ajungi in strainatate.

V.M.: Unui medic tanar talentat care v-ar intreba: sa plec sau sa raman?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Depinde unde are norocul sa lucreze. Ce spun acum ar fi extrem de periculos daca as fi inca in structurile de stat. O mare problema in Romania din ’90 incoace este recrutarea tinerilor dupa cu totul alte criterii decat valoarea. Si asta ne va costa enorm pe termen lung. Invatamantul medical bucurestean era unul dintre cele mai tari din Romania. La ora actuala e foarte departe de altele. Oare de ce? Promovari politice, tot felul de aranjamente. In medicina nu poti evolua foarte rapid. Sunt oameni care de la rezident la profesor au trecut in 5 ani. E adevarat ca au rude, au cumetrii. Si in Bucuresti si in alte parti. Sunt universitati in Romania unde toata lumea e ruda cu toata lumea. Asta a fost una dintre sansele care mi s-au oferit aici, in privat. Am putut sa aleg oameni. Liber. Fara niciun fel de restrictie.

V.M.: Si credeti ca poate fi spart acest cerc vicios?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: Nu stiu. Pentru ca nenorocirea este ca exista un fel de... ca o organizatie secreta. Cand oamenii ajung pe anumite pozitii incep sa se tina unii de altii. Si e foarte greu.

V.M.: Si intr-o astfel de lume, dumneavoastra de ce nu ati cautat totusi un sprijin politic?

Dimitrie Pelinescu-Onciul: In primul rand pentru ca, daca vrei sa faci aceasta meserie cum trebuie, nu ai timp. Apoi, eu in general nu am cautat sprijinul nimanui. Mi-a placut sa nu fiu dator.

INFORMATII BIOGRAFICE

Profesor Dr. Dimitrie Pelinescu Onciul are 65 de ani si este directorul hiperclinicii Medlife Grivita. Este medic primar obstetrica-ginecologie si fondatorul (alaturi de prof. Florin Stamatian din Cluj) invatamantului de ecografie obstetricala din Romania. A introdus pentru prima data in Romania supraspecializarea in medicina materno-fetala. A fost sef de clinica la Spitalul Filantropia si, pentru o scurta perioada, directorul acestuia. A mai lucrat la Spitalul Brancovenesc si la Spitalul Titan din Bucuresti.

Comentarii

Eu ma numar printre pacientele nemultumite de Dl Pelinescu. In doua consultatii mi-a dat explicat in mod contradictoriu problema pe care o aveam. Iar ceea ce m-a determinat sa caut un alt doctor a fost o astfel de afirmatie "rece", "distanta", prin care imi explica de ce imi va face o operatie clasica in loc de laparoscopica: pentru ca cea clasica dureaza 5 minute, iar cea laparoscopica dureaza 3 ore, ori dumnealui nu vedea niciun motiv pentru care si-ar aloca atat de mult timp...

Nu contest ca e un doctor foarte bun si ca probabil in probleme foarte complexe este un specialist care poate contribui semnificativ, insa chiar atat de rece sa puna problema nu mi se pare rezonabil...

frumos, si cutremurator, pe alocuri, interviu. cei aproape de adevar sunt cei a caror munca este utila. presa, singura, este comerciala si aservita atata timp cat nu se face vocea celor care lupta impotriva nedreptatilor. cat nu trece de partea invinsilor...
respect pentru d-l doctor si pentru altii ca domnia sa
multumiri si felicitari d-lui VM.

printre randuri se citesc si altele. anume ca iti permiti sa fii transant si exigent abia cand ajungi la un nivel anume, profesional. pana atunci toti fac compromisuri mai mari sau mai mici, . sunt convins ca in tara asta sunt oameni capabili in toate domeniile, cu coloana vertebrala... dar nu tututor le este harazit.uneori nesansa face cartile.

Felicitari ptr. interviu, domnule Vlad Mixich. Va rog sa aduceti in continuare, cat mai multi profesionisti ,,incomozi,, in atentia celor interesati. Ca regula, acestia vorbesc cu subiect si predicat, RARA AVIS in aceasta tara. Este una din explicatiile, stari de dezastru din Ro.

DOMNULE DOCTOR, VA DORESC SA FITI SANATOS, SA AVETI PUTERE DE MUNCA SI SA FITI IN CONTINUARE UN EXEMPLU PENTRU TOT CE TINE DE MEDICINA, DE VIATA SI SANATATEA NOASTRA. DAR, IMI DORESC SA MUNCEASCA SI SA APRECIEZE MESERIA PE CARE SI-A ALES FIECARE MEDIC DIN TARA ACEASTA PENTRU, CA, EXISTA ZONE RURALE UNDE SUNT CONDITII DAR,SERVICIILE SI ATITUDINEA LASA DE DORIT. AM CITIT CU PLACERE ACEST ARTICOL. MULTUMESC!

Nu vreau sa folosesc bombasticisme de aceea voi spune doar ca articolul este foarte bun. Desigur, prin comparatie cu media, devine exceptional. Dar am si eu scala mea de valori. Felicitari, Dle Mixich, va profesionalizati pe zi ce trece. Poate pilda Dvs. sa arate calea si altora, in special privind continuitatea bunelor si relelor care nu au aparut nici azi nici ieri. Spre exemplu Dl. Doctor (cu D mare) este inca o creatie a societatii antebelice prin familie si prin ramasitele scolii de medicina romanesti inca nedistruse de comunisti. Un spital se darima mult mai usor decit spiritul oamenilor. Din pacate la reconstructie e la fel.

Stimate dle VM Paul,
De ce trebuie sa politizati totul?
Parca dl Doctor spunea altceva ?! Numai daca ma refer la faptul ca pe acele vremuri bietii tarani aveau asistenta medicala si mi se pare ca va contrazic suficient.

Insusi modul in care era organizat spitalul din Sinesti va spune CE CALITATE avea acea asistenta medicala. Ca a venit director o persoana speciala cum a fost Dl. Pelinescu Onciul si l-a pus cit de cit pe roate este o pura intimplare. Iar de politizat nu o fac eu ci insusi acel sistem aberant care pina la final si-a calcat in picioare propriile legi si reguli. Iar chestiunea cu incompetentii de peste tot care actioneaza acum ca o organizatie secreta este chiar fostul PCR (Pile, Cunostinte, Relatii). Daca m-ati combatut din nestiinta, probabil datorata tineretii, va declar cu mina pe inima ca stiu ce spun fiindca am trait printre medici dar nu este loc aicea pentru demonstratii extinse. Asa, de incheiere: mai bine o moasa calificata cu care nasti acasa decit un dispensar hodorogit cu un medic facut pe puncte. De agentii sanitari ati auzit ?

"bietii tarani aveau asistenta medicala" fiindca serviciile medicale erau "subventionate" pentru toti. mi se pare ca nici nu plateau asigurari medicale (desigur, nu ei alesesera asta si nici una nu era o situatie normala.

Mi-a facut mare placere sa citesc acest interviu. Nu pentru ca ar vorbi despre un sistem medical romanesc asa cum am vrea sa fie (ca nu e!), ci pentru ca se constituie intr-o "oaza" de sinceritate, pragmatism, competenta, adica de normalitate (din pacate, intr-un "desert" de impostura si coruptie - chiar daca exagerez, poate cu metaforele).
Este de dorit ca adevaratele valori profesionale, umane, morale pe care, cel mai adesea, nu le cunoastem pt ca nu se bucura de "atentia" presei, sa capete notorietate si cu sprijinul jurnalistilor ( acei jurnalisti care, la randul lor, isi fac bine si corect meseria).
Felicitari d-lui Mixich pt interviu si respectul si aprecierea mea d-lui Prof.dr. Pelinescu-Onciul.

Frumos interviu, prezinta realist o parte din dramele comunismului legate de nasteri. Insa cea mai importanta fraza mi se pare asta:
"Pentru ca nenorocirea este ca exista un fel de… ca o organizatie secreta. Cand oamenii ajung pe anumite pozitii incep sa se tina unii de altii. Si e foarte greu."
Are dreptate. Coruptii sistemului sanitar fromeaza grupuri compacte si se apara unii pe altii fara sa ezite. Pacat ca oamenii cinstiti nu manifesta intre ei o solidaritate asemanatoare.

Felicitari pentru acest interviu si tot respectul si consideratia pentru Domnul Profesor a carei pacienta sunt de ani buni.

Privind in urma ,citind Medic la tara ,recunosc un parcurs al omului destinat profesiei -omul potrivit la locul potrivit,confundat cu ceea ce face ,acela care traieste pentru pacientii lui,care sufera pentru ei.
Si daca i-a iesit norocul in cale nu a fost intimplator ,l-a provocat prin munca,disciplina ,rigurozitate. Respectul,recunostinta si admiratia pentru verticalitatea cu care isi face meseria. Sunt fericit ca tara asta prapadita mai are asemenea oameni.Domnule Profesor va transmit pe aceasta cale toata admiratia mea .
Ionita Manea.

Un medic exceptional! Cam dur si transant, dar un profesionalist desavarsit...Vom mai avea medici de asemenea calibru peste zece, douazeci de ani? Mi-e teama sa dau un raspuns, gandindu-ma la cei peste douazeci de ani de democratie in care tinerii au intrat la facultatile de medicina cu media 6,5 si infiorandu-ma din cauza celor care nu au obtinut aceasta medie, dar au mers la facultatile particulare, reusind sa devina medici pana la urma...Am cunoscut intr-un spital bucurestean, un student de anul III (la medicina, bineinteles...)care fusese intrebat de profesorul sau "ce este echimoza?" si habar nu avea...Multi dintre noi stim ce este si fara sa absolvim medicina...Ce fel de medici vom avea in urmatorii ani? Ce fel de diagnostice vom primi? Cine va mai efectua intreventii chirurgicale complicate? Vom simti pe pielea noastra de pacienti acest lucru, din pacate... Inca o data "Chapeaux bas!" pentru dl. profesor Pelinescu.

Felicitari pentru interviu. Mi-am adus aminte de Domnul Trandafir. Ceea ce face domnul doctor se numeste pasiune si daruire. Felicitari inca odata.

E interesant ca in asemenea mediu, in asemenea ţară ţi se spune să fii mîndru că eşti român, respectiv că trebuie să dai ţării tale.
Că stări precum cele punctate de domnu doctor sînt accidentale şi, oricum, opera masoneriei. Plus că noi am avut înaintaţ şi bravi.

Mi-a fugit mintea la Memoriile doctorului Juvara.

Ce chestie domne, pe unde s-a dus domnu doctor il astepta postul de director; si nici nu a facut politica.
Si cat de profesionist este, adica ce conteaza ca este mai distant ? Parca asa se exprima domnu doctor:"Recunosc: sunt mai distant. Recunosc". Oare cat de mult conteaza pentru un pacient cand se duce la doctor ca persoana caruia ii spune ce probleme are sa fie rece si distanta; da, este chiar deosebita categoria aceasata de doctori; noroc ca sunt profesionisti, ma intreb cat mai conteaza ? Sau faptul ca esti rece, si distant ii da o incredere celui care vine la tine. Este deosebita aceasta atitudine si trebuie sa recunosc ca multi se lauda cu ea.
Putem face o paralela ? Cum catalogam o invatatoare foarte buna dar rece si distanta si aici a nu se confunda cu o invatatoare mai drastica.
Parerea mea este ca nu toata lumea se duce la doctor ca pe vremuri la tara, cand ce spunea domnu doctorul era sfant si nu puteai sa-i ceri explicatii la recomandarile lui. Cred ca lumea are azi nevoie sa se duca la un doctor care sa poata vorbi cu el, ar trebui ca odata cu profesionalismul doctorului sa vina si calitatea de ascultator. Gresesc, nu ?

Daca l-ati fi cunoscut pe dl. profesor despre care se discuta, nu ati mai fi fost asa deranjat de cuvantul distant. Din pacate am trecut prin multe probleme in viata, luand contact cu diversi doctori si pot sa afirm cu tarie ca prima calitate a unui medic ramane profesionalismul. Am intalnit si medici blajini, care sporovaiesc intr-una si profesional lasa de dorit...Daca avem nevoie de consilierea unui ascultator bun, chiar si pentru problemele medicale, care din pacate mai apar in viata noastra, putem merge la psiholog. L-am cunoscut pe dl. profesor si doresc sa afirm cu tarie ca e un medic extraordinar, chiar daca vorbeste mai putin si nu e asa de empatic cum si-ar dori unii pacienti. Important este ca isi face datoria, cum din pacate prea multi medici nu si-o mai fac...Dl profesor Pelinescu este si ramane unul dintre putinii cei mai buni medici din acesta tara.

Dl doctor este un medic exceptional. Este intr-adevar mai distant, dar spune lucurilor pe nume. Nu te amageste cu supozitii, este un profesionist in adevaratul sens al cuvantului. Din punctul meu de vedere este mai important ca un medic sa iti puna un diagnostic corect; am avut experiente nenumarate cu medici care bajbaiau diagnosticul si insanatosirea mea era ca un joc la ruleta. Nu e si cazul dansului. Inca o data afirm ca este un medic exceptional, il recomand din toata inima. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut sansa sa fiu consultata de dansul.

Recent am fost la dânsul, pentru un consult. Nu ştiu dacă cineva are dreptul de a afirma că dânsul e tranşant, rece, distant, în condiţiile în care situaţiile medicale diferă.
Problema mea era atât de gravă şi de stringentă, însă dânsul a gestionat atât de bine starea mea de spirit proastă, prin EXPLICAŢII, ARGUMENTĂRI, CAZURI CREDIBILE CU CONEXIUNI LA SITUAŢIA MEA, toate îmbinate cu un strop de istorie medicală deosebită, încât nu ştiu cine ar putea îndrăzni să spună că nu motivează sau nu explică o situaţie medicală. În opinia mea, dânsul este un OM, OM în adevăratul sens al cuvântului, cu o umanitate faţă de situaţia MEA, încât rar mi-a fost dat să văd asemenea oameni. Pe drept cuvânt, NU l-aş mai respecta, DACĂ nu ar fi atât de tranşant, cu un cuvânt greu în discurs, rece; mai ales dacă luăm în considerare şi faptul că trăim într-o societate în care oamenii învaţă că prin linguşeală, slugărnicie şi făţărnicie pot obţine orice...e normal sa fii izbit de atitudinea dânsului dacă eşti familiarizat cu tipul acesta de persoane. Sunt mândră că l-am cunoscut şi că am surprins în atitudinea dânsului o sclipire de geniu pe care rar am întâlnit-o la oameni, nu neapărat la doctori...să observi că un doctor priveşte la ecograf şi declară cu fermitate, INSĂ cu pasiunea unui tânăr implicat în meseria lui şi cu spiritul de observaţie ascuţit: "Uite, se vedea cu ochiul liber problema", părea dureros la început pentru mine, insa apoi mi-a transmis încredere în cuvântul dânsului, în inteligenţa ochiului ce reperează o problemă. Imediat după această consultaţie, mi-a prezentat si opţiunile, în mod realist. În final, nu pot declara decât că nu trebuie decât să îl cunoşti, ca să înţelegi maniera dânsului de a fi! Toată stima pentru munca şi pentru aportul pe care l-a adus dânsul, alături de mulţi, mulţi alţi doctori, în evoluţia sistemului medical românesc!!!

M-a bucurat enorm să ştiu că mai sunt în ţara noastră oameni de asemenea valoare şi că nu suntem sortiţi mediocrităţii politice.Toată stima şi bucuria de a fi contemporani cu aceşti oameni.

Articol foarte bun. Adevarat ca la 65 vezi lucrurile altfel, relele s-au mai estompat, uiti multe mizerii si necazuri care, in urma cu ani, te-au necajit.
Medicina e o meserie grea, pentru care iti trebuie minte, pasiune, multa munca si multe sacrificii in viata personala. Sustinerea familiei si a societatii sunt conditii esentiale pentru reusita. Cu respectul pe care(nu)-l arata societatea noastra pentru medici, cu salarizarea si conditiile materiale asigurate sunt sanse ca aparitia unor medici foarte buni sa fie intamplatoare, fara semnificatie statistica, rod exclusiv al unui efort personal.

Sunt studenta in anul 2 la medicina in Iasi. Vreau sa spun ca mai bine din 3/4 dintre studenti isi doresc sa paraseasca tara pentru conditii mai bune in strainatate si sunt dezamagiti de ceea ce se ofera ca si conditii de lucru, status social si remuneratie dupa terminarea facultatii in acesta tara. Asa cum spunea si domnul doctor in zilele noastre adevarata valoare a unui doctor se pierde la fel si calitatea deoarece dupa parerea mea sunt mult prea multe rubedenii in sistem si oamenii sunt mult prea preocupati in a face bani decat o meserie buna.

Tot respectul si consideratia pentru d-ul Prof.dr. Pelinescu-Onciul, profesionist desavarsit si un om cu coloana vertebrala.
Frumos interviu, felicitari d-le Mixich.

Jos palaria pentru domnul doctor,acesti oameni pot schimba in bine fata acestei tari ajunse pe mana hotilor,dar nu se vrea.

Domnule doctor,
va apreciez pentru ceea ce sunteti si pentru ceea ce faceti pentru sanatatea celor ce apeleaza la iscusinta Dvs.Va raman vesnic indatorata si va doresc din suflet multa sanatate si putere de munca.

Domnule Doctor,norocul acestei tari este faptul ca,din fericire mai exista inca
oameni cu valoarea Dumneavoastra.Va doresc multa-multa sanatate,dumneavoastra si celor dragi pentru a putea lucra in continuare pentru binele celor care sunt in suferinta.Felicitari d-lui.Mixich pentru interviu.

Felicitari pentru intreaga cariera profesionala si morala! Si sa fie dublata in continuare cu aceeasi onestitate si corectitudine! Oameni si medici ca dvoastra sunt foarte rari in ziua de astazi. Avem nevoie de cati mai multi, asemenea dvoastra pentru a redevenii noi plini de respect si corectitudine unii fata de altii!
Ganduri pline de sanatate, pace si lumina sufleteasca, alaturi de cei dragi si prieteni!

respectele mele pt. dl. doctor. Totusi am o sugestie: ar putea face o lista cu militienii, procurorii si securistii care au implementat procedurile de terorizare a femeilor si familiilor lor pe tema avorturilor? Nu de alta dar ca sa stim si noi cine au fost autorii/coautorii acestui lagar de exterminare romanesc.

Problema de fond e in alta parte: Calitatea legislatiei ce guverneaza sistemul sanitar.Si aceasta proasta calitate o intilnim in intreaga legislatie. O zi buna !

L-am cunoscut pe prof. Pelinescu acum cativa ani la Medlife -Calea Grivitei..Un profesionist desavarsit care mi-a salvat viata.. Toata stima si respectul si doamnelor daca aveti probleme ginecologice mergeti cu incredere la medlife la dom profesor!
Numai bine..

Am fost colegi la Spitalul Titan,si pot spune buni prieteni.Calitätile profesionale
cît si morale ale Doctorului Dim Pelinescu sunt de necontestat ,a rämas în tarä
desi în sträinätate ar fi fost si mai respectat si ,si mai apreciat si nu s-ar mai fi confruntat cu aceste probleme. M-am bucurat cä astäzi a ajuns sä coordoneze
o clinicä privatä si tare as vrea sä ne mai întilnim. Aud numai lucruri bune despre tine dragul meu Dim de la paciente din tarä care vin aici la noi în Germania pentru un consult si o a doua pärere,paciente pe care le asigur de minunatele tale calitäti profeionale si acum într-o clinicä bine dotatä în care sper cä vei avea cele mai bune rezultate si nu te vei mai chinui ca pânä acum.
M-as bucura dragä Dim sä-mi dai un semn pe E-mailul de mai sus.Särutäri la colegi .Cu drag Christi Ratiu Germania,Leverkusen.

L-am cunoscut pe domnul profesor Pelinescu in urma cu multi multi ani, inainte sa fie demolat spitalul Brancovenesc.
Din prima clipa m-a impresionat faptul ca trata cu acelasi interes pe oricine. Este un om deosebit si un specialist de prima mana. Am apelat la dansul de foarte multe ori. De obicei era distant, dar uneori, cu cateva cuvinte stergea orice urma de distanta... Ii doresc tot binele din lume!

Alte articoleVezi toate articolele

Memoria are un mecanism de functionare interesant: colecteaza detalii de la evenimentele din copilarie, dar ne lasa sa ne intrebam unde am pus cheile. Exista mai multe tiprui de amintiri, iar...
Stirile negative din mass-media cresc sensibilitatea femeilor la situatiile stresante, dar nu au un efect similar asupra barbatilor, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea...