Descriere: 

Proinsulina, un polipeptid de 86 aminoacizi produs la nivelul celulelor  pancreatice, este precursorul imediat al insulinei si peptidului-C. La randul ei, proinsulina provine dintr-un precursor de 12 kDa, pre-proinsulina, ce prezinta o extensie a lantului de aminoacizi ai proinsulinei cu o secventa de 24 de aminoacizi ce formeaza un peptid semnal de reziduri hidrofobe. Peptidul-semnal al pre-proinsulinei este clivat concomitent cu translocarea moleculei in reticulul endoplasmatic; la acest moment, impreuna cu sistemul oxidativ propriu reticulului endoplasmatic, proinsulina isi formeaza puntile disulfitice si structura tridimensionala definitiva. Astfel conformata, proinsulina este transportata la nivelul aparatului Golgi unde este “impachetata” in granule secretorii si incepe transformarea ei in insulina si peptid-C.

Insulina si peptidul-C sunt stocate in veziculele secretorii mature in cantitati echimolare dar la care se adauga si aproximativ 2 – 3% proinsulina si produsi de clivaj ai proinsulinei(1).

In ciuda dimensiunilor mari ale lantului polipeptidic, proinsulina detine multe din proprietatile fizice si fizico-chimice ale insulinei (formeaza dimeri si hexameri cu Zn2+ la fel cu insulina, are punct izoelectric si de solubilitate similare cu ale insulinei si da reactii incrucisate cu anticorpii anti-insulina). Exista ipoteza ca structura insulinei incastrata in lantul polipeptidic precursor, proinsulina, este similara, daca nu identica, cu structura insulinei native.

Studii recente sustin ideea ca proinsulina pastreaza structura insulinei, spre deosebire de domeniul peptidului-C care este mult mai flexibil. In acest fel se poate explica  de ce proinsulina este un agonist al insulinei(1). Proinsulina se leaga la receptorii de insulina si exercita 5 - 10% din activitatea metabolica a insulinei (2). Deoarece proinsulina are un timp de injumatatire mai mare decat al insulinei (17-30 minute, fata de 4-9 minute), ea reprezinta aproximativ 5 – 30% din insulina biologic activa din plasma, cu proportii relativ mai mari postprandial si la pacientii cu rezistenta la insulina sau diabet zaharat precoce tip 2. (2) Concentratii crescute de proinsulina se intalnesc la pacientii cu tumori benigne sau maligne ale celulelor  pancreatice si la pacienti cu tumori pancreatice asociate cu MEN-1 (multiple endocrine neoplasias – 1). Majoritatea pacientilor cu tumori ale celulelor  pancreatice au insulina, peptidul-C si proinsulina crescute, dar, uneori, doar proinsulina are concentratii plasmatice ridicate (3).

Hipersecretia improprie de insulina in cazul insulinoamelor se traduce prin cresterea numarului de granule secretorii imature ce contin proinsulina incomplet transformata, cu cresterea concentratiei plasmatice de proinsulina. Aceasta hiperproinsulinemie relativa este mai marcata a jeun, cand, in mod normal, proinsulina nu ar trebui sa depaseasca 5% din concentratia molara a insulinei (2).

Nivele crescute de proinsulina sunt observate la pacienti cu toleranta scazuta la glucoza, chiar in absenta unor valori anormale de glucoza sau peptid-C. S-a dovedit ca nivelele crescute de proinsulina reprezenta un factor de risc important pentru diabetul zaharat non-insulino dependent. In ciuda activitatii biologice scazute, proinsulina poate produce hipoglicemie daca este prezenta in concentratii crescute(3). Proinsulina plasmatica este semnificativ crescuta in deficitul de PC1/3 (protein convertaza 1/3). Acest deficit afecteaza mai multi hormoni polipeptidici cu aparitia de diabet, insuficienta suprarenaliana, infertilitate, obezitate morbida (de regula acesti pacienti au parul roscat, indiferent de rasa).

Exista mutatii in molecula proinsulinei care interfera cu clivajul enzimatic al protein convertazelor. Aceste mutatii pot duce de asemenea la cresterea semnificativa a concentratiei plasmatice de proinsulina, dar, de regula, nu sunt asociate cu diabet sau alte anomalii hormonale (2). Studii inca incomplete asociaza concentratii crescute de proinsulina cu ateroscleroza si afectiuni cardiovasculare (4)

Recomandari: 

Dozarea plasmatica a proinsulinei este recomandata pentru orientarea diagnosticului in cazurile de hipoglicemie spontana; de regula, in aceste situatii se asociaza cu dozarea glicemiei, insulinei plasmatice, peptidului-C, alfa-hidroxi-butiratului si anticorpilor anti-insulina.

Se recomanda ca analiza complementara in suspiciune de insulinoame, deficit de PC1/3 sau mutatii la nivelul proinsulinei (2)

Interpretare valori mici: 

Fara semnificatie clinica

Interpretare valori mari: 

Valori crescute de proinsulina se intalnesc in :

- insulinoame (la peste 80% din pacienti)

- pacienti cu deficit de PC 1/3, asociate cu nivele scazute sau nedetectabile de insulina plasmatica

- stadii avansate de epuizare a celulelor  pancreatice

Interferente analitice: 

Concentratii plasmatice crescute de proinsulina apar la pacienti cu insuficienta renala, ciroza si hipertiroidism (3).

Prematurii si sugarii sanatosi au concentratii plasmatice mai ridicate de proinsulina si produsi intermediari de clivaj (des-32,33 split proinsulina) (5)

Informatii recoltare: 

A jeun (pe nemancate).