Publicat la: 
24/04/2012

Psihosociologia consumului de tutun in Romania

Despre patologia consumului de tutun s-ar putea scrie mai multe volume. Pentru psihiatru, tutunul prezinta un interes aparte: consumul este mult mai mare la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburari psihice dublu fata de populatia generala, si mult mai mare la persoanele cu psihoze cronice, cum e schizofrenia. La persoanele cu schizofrenie, fumatul poate sa capete proprotii catastrofice, iar lasatul de fumat este remarcabil de dificil, chinuitor pentru fumatorul psihotic, si uneori practic imposibil.

dr. Vlad Stroescu

Nu se stie prea bine de ce, desi teorii sunt destule. Asta in conditiile in care nu exista strategii studiate pentru lasatul de tutun, dedicate acestor oameni, al caror acces la serviciile medicale generale e de asemenea ingreunat, si care astfel isi vad viata considerabil scurtata. Nu exista psihiatru care sa nu se fi lovit frontal de problema dependentei de tutun in randul pacientilor sai. Provocarea este atat de mare incat ne-am astepta sa vedem mai des aliante si colaborari intre psihiatri si pneumologi (medicii bolilor respiratorii) impotriva inamicului comun.

Puteti citi mai multe texte ale psihiatrului Vlad Stroescu pe blogul sau, acolo unde ii puteti adresa si intrebari.

Chiar si in contemporaneitatea rationala, exista o dilema in gandirea colectiva cu privire la originile tulburarilor psihice de orice fel: sunt ele suferinte ale trupului sau ale sufletului? Au cauze biologice sau sociale? Atunci cand avem de-a face cu substante psiholeptice de care se abuzeaza adica de droguri dilema se sterge, si continuitatea dintre biologic si social pare evidenta. O singura substanta chimica, cu structura cunoscuta, cum e nicotina din tutun, care provoaca reactii chimice la nivelul organismului, modificand senzatiile si comportamentul, are in ultima instanta un impact social major, influentand modul in care o intreaga cultura evolueaza.

Aceste reactii in cascada nu sunt unidirectionale. Exista intotdeauna o replica a nivelului social, o bucla de feed-back. Asa cum consumul de tutun influenteaza socialul, si socialul influenteaza consumul de tutun. Si aceasta ultima influenta este revelatorie pentru atributele unei societati.

Am aflat de la un expert in patologia tutunului la noi, Dr. Magdalena Ciobanu, coordonatorul Programului National Stop Fumat (sper ca nu se va supara daca o citez), ca, in Romania, prevalenta consumului tutun este neobisnuit de mare in randul persoanelor cu studii superioare, ceea ce contrasteaza cu tari europene cu o traditie democratica mai indelungata. Lucru ciudat, pentru ca fumatul este mai mereu un gest antisocial. Si asta in mult mai mare masura la noi, unde fumatul e permis, sau tolerat (chiar si impotriva legii) mai peste tot, chiar daca asta inseamna expunerea fortata a nefumatorilor la fumul de tigara. Un exemplu personal: am fost recent la lansarea unei reviste literare, intr-unul dintre locurile cele mai prizate de tinerii intelectuali romani cu pretentii: Clubul Taranului Roman. Inauntru, puteai sa tai fumul cu cutitul. Desi curtea muzeului era la 5 m distanta. Desi erau si cativa copii de fata. O asemenea lipsa de empatie tine de sociopatie.

As comite eroarea fundamentala de atribuire daca as trage concluzia ca fumatorii intelectuali din CTR sunt structural niste sociopati. Ar fi absurd. Din contra, pe unii dintre ei ii cunosc si pot spune ca sunt oameni sensibili, emaptici, cu simt civic. De asemenea, in sala nu erau prezente persoane cu schizofrenie, pentru care amanarea urmatoarei tigarete este un chin de neindurat. Asadar, desi nu aveam niciun sociopat prezent, mediul in sine era unul in care gesturile sociopate puteau avea loc. Acesta este paradoxul aparent al influentei socialului asupra individualului.

In idealul de civilizatie occidental postbelic, nu poti sa te numesti intelectual daca nu ai simt civic. El este conditia necesara si suficienta a statutului de intelectual. In Romania insa, lucrurile nu sunt asa. La noi, clasa intelectuala pare sa sufere de sociopatie probabil mai mult decat clasa celor cu studii medii si inferioare, desi ea ar trebui sa fie locomotiva civilizatiei. De acest lucru, noi, intelectualii, parem sa fim inconstienti. Dimpotriva, din fisa postului intelectualului roman pare sa faca parte calitatea de victima (victima a comunismului, victima a capitalismului salbatic, a manelismului, a mitocaniei, a accidentului de a ne fi nascut in Romania). Cand de fapt, suntem in mai mare masura agresori. Paradoxul descris mai sus nu inseamna ca socialul nu se poate reduce la individual, nu ne absolva de responsabilitatea actelor noastre si de datoria respectului minim fata de semeni. Patologia fumatului in Romania este sociala, dar responsabilitatea se distribuie individual.

Poate daca ne-am aminti lucrul asta atunci cand aprindem o tigara intr-un loc public, si ne-am vedea pentru o clipa cum fiintam exact in pielea prototipului social pe care il dispretuim si criticam, consumul de tutun in Romania ar scadea abrupt.

Puteti citi mai multe texte ale psihiatrului Vlad Stroescu pe blogul sau, acolo unde ii puteti adresa si intrebari.

Taguri Medlife: 
Comentarii

Pentru cei care au ajuns in punctul de a fi constienti ca vor sa scape de acest drog recomand cu caldura metoda usoara a lui Allen Carr. O metoda fara durere, fara subsituenti, fara ingrasare, fara imagini inspaimantatoare si fara frica. Caut-o si nu o sa regreti. Dintre cei care au citit-o 90% au reusit sa scape de fumat. Restul de 10% sau nu a terminat de citit sau a citit pe sarite sau neserios. Eu am reusit sa scap acum 8 ani si singurul regret este ca nu am gasit cartea mai repede.

Uitasem sa adaug titlul cartii: ”In sfarsit nefumator” Allen Carr, editura Humanitas. Se gaseste de asemenea si sub forma de audiobook, dar parerea mea este ca e de preferat cartea. Spor la citit!

Va recomand si eu cartea lui Allan Carr de la Humanitas - eu am citit-o acum un an dupa ce am fumat timp de 15 ani si ma bucur ca am redevenit nefumator :)
Legat de fumat, Romania vs. alte tari - in Romania este tolerata nerespectarea legii - am asistat la multi fumatori romani neplacut surprinsi sa afle in afara granitelor ca nu au voie sa fumeze in locuri unde in Romania se fumeaza de obicei.

Si eu am citit cartea lui Allen Carr acum 14 luni si m-am lasat de fumat dupa 13 ani.

Atunci cind fumezi ca prostu in societate (plus copiii aferenti) nu e vorba de simt civic sau de educatie ci de nesimtire chioara.

Semneaza: un fumator care sta cu cartea lui Allen Carr la capul patului si inca nu a citit-o, motiv pentru care isi face periodic reprosuri (si mai aprinde o tigara). Autocritica, pe bune. Sau auto-persiflare in limbaj normal.

mare dreptate are Florin ,despre fumatorii romani din strainatate.am observat cat de jicniti se simt ca nu pot fuma unde doresc si cat de mult desconsidera tara aceea pt acest lucru.ce pretentii avem sa respectam legea cu locul unde se poate fuma si unde nu,cand despre interzicerea vanzarii la cei sub 18 ani nu ia nimeni masuri.am fost in afara ceva timpimpreuna cu copii,iar acolo nu vedeai un copil (de liceu)intr-un magazin de tutun sa cumpere.cand ne-am intors in tara fata mea s-a mirat f mult cand vedea ca varul sau de 16 ani mergea si isi cumpara tigari.ce sa facem,asta e ROMANIA,greu cu respectarea legii

In concluzie, putem spune ca s-a descoperit o noua boala, cea a psihopatului fumator, si singura solutie de vindecare este consumul de medicamente fara numar, fara numar. Asaltati-i pe psihologi, ca sunt deja cu miile si mor de foame, si cereti-le sa va prescrie medicamente de ultima generatie ca sa nu falimenteze companiile de medicamente.

Psihiatrii sunt cei care prescriu medicamente nu psihologii.

Am 48 ani si am fumat de la 15 ani pina la 32. In medie un pachet pe zi. In 1996 dupa o noapte alba in care am fumat 50 de tigari "sudate", dimineata nu am mai vazut cu un ochi, spasm vascular in artera retinei. Pina seara mi-a trecut, dar am facut pe mine, la propriu, si am taiat o cu fumatul. Numai frica te dezvata de asta.

M-am lasat de fumat acum 5 ani. Brusc, fara inflorituri si vaicareli. E un efort de vointa. Poate m-a ajutat faptul ca practic diverse sporturi din copilarie astfel incat pe de o parte sunt obisnuit cu eforturile de vointa, iar pe de alta am observat o imbunatatire constanta a capacitatii de efort dupa eveniment ceea ce a functionat ca o motivare suplimentara.
Revenind la subiect: dupa ce m-am lasat mi-am dat seama de cat de nesimtit am fost in cei 15 ani de fumat. Imi aprindeam tigara fara a tine seama de confortul sau sanatatea celor din jur. Cred ca este cel mai mare regret si rusine pe care le am, imi vine sa-mi trag singur 20 de suturi in partea dorsala.
Am observat insa ca nu doar fumatorii sunt o categorie cu empatie redusa. Se mai pot identifica si altele: de exemplu soferii. Ii doare la 10 metri in spate daca ocupa tot trotuarul sau o pista de biciclete cu masina parcata. Au impresia ca daca si-au cumparat o cutie de conserve este cineva OBLIGAT sa le asigure loc de parcare oriunde au ei treaba prin oras. Nu conteaza pe cine deranjeaza, regulile sunt pentru fraieri, etc.

Daca-s intelectuali, inseamna ca beneficiaza de pe urma efectelor nootropice ale nicotinei. Practic au nevoie de nicotina ca sa lucreze mai bine, sa fie mai creativi.
Da, in Vest alternativele legale sunt accesibile: snus, patch-uri cu nicotina, gume de mestecat, vaporizatoare. Omul poate sa pregateasca o prezentare ori sa se concentreze intens asupra lucrului sau in birou, fara sa afume pe cei din jur si in acelasi timp sa beneficieze de "stamina" cognitiva data de nicotina, la fel cu cea data de cofeina. In Romania insa, daca presiunea acestui tip de articole se inteteste, in timp ce alternativele fara fum nu sunt la indemana, decidentii vor arunca si copilul odata cu apa din copaie.

Un singur amendament as face, legat de ceea ce spune autorul articolului: "în sală nu erau prezente persoane cu schizofrenie, pentru care amânarea următoarei țigarete este un chin de neîndurat." - cand suntem fumatori, toti functionam asa, desi nu suntem diagnosticati cu aceasta cumplita boala. Supuneti oricare fumator la urmatorul experiment: cand se asteapta sa iasa la o tigara, prelungiti-i asteptarea fara sa-i dati un termen. Veti vedea ca este fix acelasi chin greu de indurat. Acest chin este trait de orice fumator cand incearca sa reduca numarul de tigari - asteptarea urmatoarei tigari dureaza o vesnicie!

Felicitari celor care au scapat de fumat, bravo celor care au ales metoda Allen Carr pentru eliberarea din capcana fumatului iar pe cei care inca ezita sa deschida cartea, ii invitam sa ne dea un telefon sau un email.

Toate bune,

Diana Vasiliu, terapeut Allen Carr Easyway Romania

Rudolf Steiner, un mare esoterist european, spunea ca fumatorii fumeaza pentru ca au o legatura proasta cu spiritul.

Si eu tot cu ajutorul cartii lui Allen Carr m-am lasat de tigari.

Interesanta abordarea. Si eu am reusit de un an sa ma las de fumat, dupa 17 ani de fumat, tot cu ajutorul cartii lui Allen Carr. Si acum ma mir cit de usor a fost, deci recomand din toti plaminii cartea :)
Recunosc, atunci cind fumam ma interesa mai putin cit ii afectez pe ceilalti cu viciul meu si nu consideram ca e asa neplacut sa stai intr-o incapere in care sa tai fumul cu cutitul. Acum .... e cu totul altfel.

Alte articoleVezi toate articolele

Cerealele stimuleaza productia de serotonina/ Foto: Sxc.hu Carbohidratii sunt, in mod eronat, asociati cu cresterea in greutate si cu numarul crescut de calorii, dar de fapt acestia sunt o parte...
Ce simptome prezinta epilepsia la copii? Care sunt cauzele cunoscute pentru aparitia bolii? Cum se poate trata si cum evolueaza in timp? In ce consta diagnosticarea? La ce varsta poate debuta? Se...