Publicat la: 
12/03/2010

Realitatea greu de suportat. Cum le vorbim copiilor despre moarte

Moartea, un subiect tabu / Foto: Reuters

Moartea este o fateta a realitatii cu care se confrunta fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu putem sa nu recunoastem ca si noua, adultilor, ne e greu sa o acceptam, dar si mai greu este sa le explicam copiilor de ce o fiinta draga dispare definitiv din viata lor. Cel mai adesea, cei mici se confrunta prima oara cu aceasta disparitie atunci cand animalul preferat moare, iar modul in care reactioneaza depinde in mare masura de varsta si nivelul lor de dezvoltare.

Multi dintre noi ezitam sa vorbim de moarte, in special in prezenta celor mici. Dar moartea este un fenomen inevitabil, pe care trebuie sa il acceptam. La fel trebuie sa faca si copiii nostri, iar rolul adultilor este sa ii ajute sa treaca cat mai usor peste acest moment dificil.

Copiii devin constienti de moarte cu mult timp inainte ca noi sa ne dam seama. Ei vad pasari, insecte sau animale moarte pe marginea drumului, aud despre moarte in povesti sau la televizor si o includ in jocurile lor. Astfel, copiii devin constienti de existenta mortii si, chiar daca nu inteleg foarte bine despre ce e vorba, au nenumarate curiozitati si intrebari.

Este adevarat ca, in mod natural, majoritatea oamenilor evita sa discute despre lucrurile neplacute care ne inconjoara, dar, uneori, asemenea discutii sunt cele care se vor dovedi cele mai utile mai tarziu, cand inevitabilul s-a produs. Mai mult, copiii sunt foarte buni psihologi. Ei interpreteaza cu usurinta comunicarea non-verbala si remarca atunci cand evitam sa discutam despre ceva suparator.

Pentru copii, evitarea subiectului poate transmite un mesaj: Daca mama si tata nu pot vorbi despre asta, atunci trebuie sa fie vorba despre ceva foarte rau, asa ca mai bine nu vorbesc nici eu. Astfel, in loc sa ne protejam copiii printr-o asemenea atitudine, mai curand ii ingrijoram si incurajam lipsa de comunicare.

Pe de alta parte, nu e intelept nici sa oferim copiilor niste informatii pe care ei probabil nu le inteleg inca sau nu vor sa le afle. Ca de fiecare data cand ne confruntam cu un subiect delicat, cea mai buna solutie este sa gasim un echilibru si sa ii incurajam sa comunice. Echilibrul acesta nu este niciodata usor de obtinut si se gaseste undeva intre evitarea subiectului si confruntarea directa cu el. In incercarea noastra de a atinge acest echilibru putem incerca:

  • sa fim receptivi la dorinta lor de a comunica, atunci cand se simt pregatiti;
  • sa nu punem niste bariere i-ar putea descuraja sa comunice subiecte delicate;
  • sa le oferim explicatii cat mai oneste cand este vorba de ceva care ne supara foarte tare;
  • sa ii ascultam si sa le acceptam sentimentele;
  • sa nu evitam raspunsurile spunandu-le ca sunt prea mici ca sa inteleaga;
  • sa incercam sa le dam raspunsuri scurte si simple, mai apropiate de nivelul lor de intelegere.

De obicei, este mai usor sa vorbim despre moarte cand suntem mai putin implicati emotional - abordand, de pilda, moartea unor flori, insecte, pasari. Unii copii, la varste fragede, se arata foarte curiosi vizavi de moartea animalelor si insectelor. Ei pot sa isi doreasca sa examineze indeaproape cadavrele si sa puna intrebari detaliate despre ce se intampla concret cu fiintele moarte. Desi noua ni se poate parea macabru, aceasta este o oportunitate pentru cei mici sa afle amanunte despre mecanismul mortii, fara ca discutia sa aiba o mare incarcatura emotionala. Ei nu trebuie sa se simta vinovati sau rusinati de curiozitatea lor.

Copiii mici inteleg cel mai bine cum stau lucrurile. Ei gandesc in termeni specifici, concreti. Atunci cand moartea le este explicata ca un somn sau o calatorile indelungata ei se pot astepta ca decedatul sa se trezeasca sau sa se intoarca acasa. Copiii foarte mici vad moartea ca pe un fenomen reversibil, asa cum este adesea prezentata in desenele animate. Ei pot pune intrebari de genul Cand se intoarce catelul meu?, iar noi vom fi nevoiti sa le explicam din nou, si din nou, cu rabdare: Catelul a murit, asta inseamna ca el nu va mai trai cu noi de acum incolo, dar ne vom aminti totdeauna de el.

La varste mici, pana la cinci sase ani, copiii pot simti nevoia repete intrebarile. Aceasta atitudine ii ajuta sa stranga cat mai multe amanunte despre fenomenul care ii intereseaza si sa se convinga ca lucrurile nu s-au schimbat cu nimic de ultima data cand au intrebat. In plus, multi dintre ei au tendinta sa creada ca gandurile si sentimentele lor influenteaza lumea din jur. Astfel, se pot simti vinovati de moartea unor fiinte dragi. Un copil care si-a certat catelul chiar inainte ca acesta sa fie calcat de masina se poate considera responsabil de moartea acestuia.

Nu uitati ca, chiar la varste foarte mici, copiii simt efectele pierderii si tristetea, dar nu au intotdeauna cuvintele necesare pentru a-si exprima sentimentele. Dupa varsta de sase ani, copiii pot experimenta teama, ca raspuns la vestea unei morti. Ei se tem ca acelasi lucru se poate intampla si altora sau lor insisi. Desi la aceasta varsta ei isi pot pune mai bine in cuvinte ceea ce simt, ei nu inteleg in totalitate faptul ca moartea este un fenomen natural, care li se intampla tuturor fiintelor vii. De aceea, sinceritatea raspunsurilor noastre si caldura sufleteasca cu care ii inconjuram sunt esentiale pentru ca cei mici sa isi regaseasca linistea.

Cum, cand si cine anunta copilul de moartea cuiva apropiat

  • Copilul trebuie sa afle vestea de la o persoana apropiata din punct de vedere emotional, de exemplu unul din parinti sau bunici;
  • Alegeti un loc unde sa nu fiti deranjati sau intrerupti din discutie;
  • Anuntul trebuie facut in termeni cat mai concreti. E bine sa evitati sa-i spuneti copilului bunicul o sa doarma mult timp sau a plecat foarte departe;
  • E bine sa evitati sa linistiti copilul cu fraze precum toate ranile se vindeca cu timpul sau totul va fi bine. Copilul nu poate intelege profunzimea acestor afirmatii. De mai mult ajutor este sa le aratati ca le intelegeti sentimentele: Stiu ca e o veste foarte trista.
  • Fiti efectiv alaturi de ei. Aratati-va disponibilitatea sa le raspundeti la toate intrebarile si sa ii sustineti cand au nevoie;
  • Pastrati linistea si asteptati. Uneori copiii au nevoie de mai mult timp pana sa inteleaga ce s-a intamplat.

Moartea ii afecteaza pe adolescenti intr-un mod profund diferit pentru ca, pentru prima data, incep sa inteleaga cu adevarat ca moartea este ceva care se intampla tututor la un moment dat. Vestea mortii cuiva poate sa le ofere posibilitatea sa isi contureze si examineze propriile pareri si credinte despre viata si sensul ei. Multi adolescenti isi cauta singuri raspunsurile, prin autointrospectie sau chiar constiinta spirituala.

Din nou, cel mai important lucru este comunicarea. Lasati adolescentul sa isi exprime emotiile. Ei pot experimenta, in acele clipe, teama, vina, tristetea, depresia sau furia. Incurajarile si prezenta noastra, atat emotionala cat si fizica, pot fi o mana de ajutor foarte valoroasa, care ii ajuta sa depaseasca mai usor momentele greu de suportat.

Moartea este greu de indurat, la orice varsta. Amintiti-va ca cel mai bun lucru pe care il puteti face ca parinti sau apropiati ai copiilor este sa fiti mereu sinceri cu ei, sa le dati timpul si linistea necesara sa puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri. Aratati-le ca ii iubiti si ca sunteti acolo de fiecare data cand au nevoie de sprijin.

Autor: Raluca Motei

Comentarii

À Léon Werth

Je demande pardon aux enfants d’avoir dédié ce livre à une grande personne. J’ai une excuse sérieuse : cette grande personne est le meilleur ami que j’ai au monde. J’ai une autre excuse : cette grande personne peut tout comprendre, même les livres pour enfants. J’ai une troisième excuse : cette grande personne habite la France où elle a faim et froid. Elle a bien besoin d’être consolée. Si toutes ces excuses ne suffisent pas, je veux bien dédier ce livre à l’enfant qu’a été autrefois cette grande personne. Toutes les grandes personnes ont d’abord été des enfants. (Mais peu d’entre elles s’en souviennent.) Je corrige donc ma dédicace :

À Léon Werth, quand il était petit garçon
http://www.youtube.com/watch?v=ZFR6aJwVox0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=5C4Xq7134BQ
http://www.youtube.com/watch?v=oksUulzn7kM&feature=related

Copiii. Acei puri si fara de vina. Dar care cresc si sunt atinsi de raul din oameni, civilizatie si lume. Mai bine ar creste, copiii, departe de cei rai.

Prin secolul 18 se propunea asa ceva ...

Daca ar creste in padure, eventual in compania unor caini (caz in Ucraina anilor 90'), ar ajunge analfabeti si unori nici nu ar stii sa vorbeasca (uman). Plus ca ar ajunge subdezvoltat mintal.

Sau sa li se dea celor puri, copiilor, arme cum au facut kmerii rosii. Sau carnetelul lui Mao, ca doar copiii stiu mai bine. Sau sa ii inrolezi ca in Africa (am uitat tara) in secolul 20.

...
Este bine sa existe artisti si poeti, dar sa nu visam rupti de realitate.

Buna, Raluca
Foarte interesant articolul. Eu am primit urmatoarea intrebare de la copilul meu de 4 ani: mama, nu-i asa ca si eu am sa mor?" - prima oara i-am spus ca toti oamenii mor si a inceput sa planga de ti se rupea inima. Iar alta data i-am zis ca nu vreau sa vorbim despre asta ca nu-mi place si nu m-a mai intrebat de atunci.
Cum o fi mai bine?
Anja

cred ca cel mai bine e sa le explicam ca moartea e un mister petru toti, nimeni nu stie exact ce se intampla cand murim dar cu siguranta trebuie sa fie o experienta interesanta.

Spune-i copilului tau ca cercetatorii lucreaza si ca el ar putea face parte din prima generatie care sa traiasca de cateva ori mai mult decat pana acum sau chiar vesnic: http://en.wikipedia.org/wiki/Aubrey_de_grey

De ce sa fim atat de pesimisti?

Cercetati preotii si veti vedea ce au de spus despre moarte sau adormire. Ma astept la ce e mai rau de la acesti atei convinsi. Vad ca mai jos scrie editat de MedLive. E dreptul lor din moment ce sponsorizeaza stirea, nu?
Optimismul nu e pentru lumea asta stricata doamna ci pentru cealalta, in care vom intra dupa cum am trait aici, mai bine sau mai putin bine.E bine sa invatati copilul sa se roage pentru cei adormiti si sa stie ca la sfarsitul vietii de aici va ajunge si la judecata.
Personal am impresia ca daca te iei dupa psihologi totul e matematic si demonstrabil, omul e redus la a fi un fel de model matematic, predictibil. Ba chiar s-ar putea spune ca nimeni nu este sanatos dupa judecata lor.
Si totusi, Iisus a vindecat oameni nebuni spunand ca pentru pacatele lor erau nebuni. Fiecare are credinta lui acum, unii in Dumnezeu, altii in ceea ce numesc stiinta, care nu e decat mai mare nestiinta.

Din fericire,moartea nu a facut parte din scopul initial al Creatorului cu privire la oameni si ea chiar va fi eradicata .Asta este unul din motivele pentru care nu ne dorim sa murim-nu am fost creati sa murim. ///
[Editat de MedLive.ro]

Si totusi cel mai important lucru nu a fost abordat nici in acest articol. Probabil pentru ca e dificil de dat un raspuns care sa fie acceptat de toata lumea.
Inteleg ca trebuie sa spunem ca moartea este un lucru natural si ca toti oamenii mor la un moment dat.
OK, insa ce se intampla dupa moarte? Le povestim ca sufletul este nemuritor? Sau le spunem ca urmeaza neantul, vidul, golul? Eventual le explicam ca nimeni nu stie ce se intampla dupa moarte? Le povestim despre Dumnezeu? Ii lasam sa descopere singuri raspunsurile?
Cum e cel mai bine?

Fetita mea are 5 ani si si-a pierdut 2 bunici in interval de 6 luni. A fost profund marcata, desi am ferit-o de tot ce-ar fi putut-o "speria" (de la inmormintarile propriu-zise pina la ritualurile aferente). Cind isi pune o dorinta, aceasta este invariabil sa nu mai moara nimeni din familia ei. Intr-o zi m-a intrebat: "acum cine o sa mai moara?" Reactiile ai au trecut de la refuz de a discuta acest subiect pina la plins amar, asa cum spui si tu Anja. Discutam deschis orice subiect, insa acesta ocupa un loc inchis in capsorul ei, iar cind si cind rabufneste vreo reactie sau vreo intrebare care-mi arata ca o preocupa ce s-a intimplat si se teme de ce va urma. Ce ar trebui sa fac, mai ales ca si mintea mea e ravasita si inima mi-e trista?

cred ca nu a fost o idee buna sa "feresti" copilul de inmormintare si ritualurile aferente. chiar daca ele nu mai au functia magica originala, cu siguranta au inca o utilitate clara in a ajuta familia sa treaca peste hop, inclusiv copiii. asta e viatza, copii invata incet, din experienta. era o ocazie sa-si ia ramas bun, sa se obisnuiasca cu gindul. sa vada poate cum bunica merge la groapa si sa aiba ideea ca bunica e acolo, nu disparuta in neant. plus ca mie mi s-ar parea absurd sa aflu mai tirziu ca "n-am avut voie la inmormintarea bunicii".

in fine, ginduri de ale mele. imi pare rau pentru micutza.

Multumesc, Amalia, pentru raspuns, insa ea a ales sa nu mearga la inmormintare si a fost extrem de categorica...

La a doua pierdere n-a vrut sa participe sub nici un chip, pentru ca la prima intr-adevar eu am ferit-o de tot ritualul.

Priveste-o adanc in ochi si spune-i ca o iubesti.

Ii spun in fiecare zi ca o iubesc, insa am observat ca pierderea unui om drag lasa un gol care nu poate fi umplut de altcineva sau altceva. Multumesc!

Cum explicam moartea la copii? Simplu: Facem o castel de nisip si il intrebam pe copil: "Unde este castelul?". Copilul va arata inspre directia castelului de nisip, ceea ce este corect. Apoi luam o cutie si punem nisipul in cutie, distrugand castelul. Il intrebam pe copil: "Unde este acum castelul?". Copilul va spune cel mai probabil "In cutie.". Ii explicam copilului ca doar nisipul este in cutie, castelul fiind doar un aranjament al nisipului. Asa ca acel castel nu este in cutie, nu mai este nicaieri, pentru ca din acel nisip se poate face si alte lucruri (casa de nisip de exemplu). Pur si simplu castelul a disparut.

Lucrul acesta este explicat foarte frumos in urmatoarea imagine:
xkcd.com/659/

Va fi poate mai greu pentru copil decat "dupa moarte plecam in ceruri" dar il va ajuta in viitor ca sa evite confuzia imaginarului cu realitatea. Asadar copilul nu trebuie mintit. Trebuie invatat sa traiasca in lumea reala. De asemenea, copilul va intelege ca motivul pentru care trebuie sa faca bine nu este o rasplata "dupa moarte" ci nevoia celorlalti.

excelent raspunsul, as fi vrut sa fi avut parte de astfel de explicatii cand eram mic.

Problema nu-i doar pt. copii, ci si pt. noi, suntem in coridorul mortii si uneori ne facem ca nu-i chiar asa grav. Vezi in lume mii de mitinguri, uneori manifestantii pun deosebita energie in apararea unor idei secundare (drepturile cainilor comunitari, etc) si nu vezi un miting care sa se certe cu guvernantii ca murim cu zile, daca nu se face cercetare medicala masiv. Pt. cine vrea sa faca ceva, sa doneze putere de calcul din propriul pc in proiecte de bioinformatica, cititi despre rosetta@home.

Desi s-a mai atins acest aspect in comentariile de mai sus, cred ca merita dezvoltat. Problema cea mare este aceea a responsabilitatii parintilor pentru un minim 'worldview' cu care apoi copiii vor intra in viata. Ce ii raspunzi copilului la intrebarile fundamentale despre ceea ce il asteapta 'dupa moarte'? Judecata de apoi, neantul, nirvana, etc? Cand de benefic este un discurs neutru, de paleativ psihologic? Nimeni nu stie inca ce consecinte are atomizarea sociala a 'conceptiilor despre lume' asupra individului si cate din tarele actuale se datoreaza lipsei unui sens impartasit in colectivitate: familie, grup, comunitate locala, etc. Cert e ca faptul ca fiecare e pe cont propriu se reflecta in tehnica amanarii aplicata celor mai importante intrebari din viata. Si asta se aplica si cand ne intreaba proprii nostri copii... Mda, nu ca eu as avea solutii...

Intotdeauna (sau de obicei) moartea provoaca intristare si durere celor dragi.
Asta e o dovada ca avem o fiinta spirituala cu emotii, sentimente, vointa.
Chiar si un copil poate intelege asta, cu atat mai mult un adult.

Dar daca totul s-ar termina la mormant atunci viata ar fi o permanenta zbatere pentru supravietuire, o lupta continua impotriva mortii.
Din fericire avem o speranta, si putem decide unde vom continua existenta eterna. Insa decizia o putem lua doar in timpul vietii terestre (conform Bibliei). Domnul Isus a biruit moartea si prin credinta in El vor trai vesnic toti cei ce cred in EL.
Singura mea grija ar trebui sa fie cum sa traiesc astfel incat sa ajung la EL.

@dorin: ce te faci daca crezi toata viata in Isus si dupa moarte aflii ca de fapt Mahomed avea dreptate sau o alta religie era cea adevarata? Desigur acum ai credinta in Isus si Biblie, dar cine stie ce surprize ne asteapta in viitor :)

Buna intrebare, mi-am pus-o si eu.
Si asta m-a determinat sa analizez lucrurile si mai bine (am mers pe principiul "crede dar cerceteaza").
Tot respectul pt. Mahomed, Buda, Confucius....dar au fost simplii muritori.
Logica imi spune ca doar unul mai puternic ca moartea merita inchinarea si reverenta. Isus e un personaj real, istoric...care a trait frumos, a murit nevinovat.... si apoi a inviat "for ever".
Inca nu am gasit Altul mai bun, mai drept, mai sfant si mai puternic.....
///
Fii binecuvantat !
[Editat de MedLive.ro]

Asa cum a comentat mai sus Adrian, moartea nu a facut parte din scopul initial al Creatorului. De la decaderea lui, omul s-a indepartat din ce in ce mai mult de constiinta care ii dadea posibilitatea sa traiasca vesnic. Momentan, majoritatea oamenilor sunt afundati in constiinta de masa. Cel care ne-a aratat cum se poate iesi din inchisoarea mentala in care ne aflam fiecare dintre noi (unii cu mai putine lacate, altii cu mai multe) a fost Isus. El a venit ca un EXEMPLU demn de urmat de oricare dintre noi (absolut toti avem potentialul acesta), aratand cum se poate dobandi constiinta christica. Din pacate, s-a incercat mereu ca acest adevar sa fie ascuns.Pentru cine are urechi de auzit...

Agop, tu nu intelegi ca vorbesti de probleme indirecte. Nu poti demonstra ca suntem facuti de un creator in mod direct, el este in afara timpului, daca exista. Pornesti mereu de la jumatatea problemei si dai ca si rezolvate primele, nici un om din ziua de azi nu l-a vazut pe creator, totul se bazeaza pe o carte scrisa de multi autori pe vremea lui Decebal, unele parti cu mult inainte si de autori necunoscuti. si tu crezi ca tot ce spune acolo este perfect si nu-i a, biblia pare sa aiba destule greseli.. In cartea aia spune despre potop, si nu a existat asa ceva, pur si simplu nu exista urme de un cataclism global. Este vorba de un public naiv, cu putine cunostinte stiintifice care crede ca omul de stiinta este un prostut gargaragiu, iar fratele care se ocupa cu gradinaritul este la fel de capabil sa dea explicatii geologice. Oameni fara educatie cred ca pot contrazice biologii si geologii, este ca si cand ai spune, ca aceiasi oameni simplii pot construi avioane de vanatoare la ei in atelier, mult mai bune decat marile companii, sau ca bunica poate sa faca in bucatarie transplant de inima, geologii sunt la fel de tari in stiinta lor ca si alte ramuri ale stiintei, sunteti ridicoli. Printre grupurile religioase circula documente stiintifice truncheate, care vor sa demonstreze imposibilul.

Mateescu, a parte oamenii de stiinta dau destule dovezi care duc la concluzia ca a existat un cataclism global(potopul). Depinde ce anume citesti, si depinde de interese. Am citit o carte a unui geolog, care isi pusese ambitia profesionala in a desfiinta crestinismul prin probele lui "concrete" , un urma unei cercetari proprii. Probe care urma sa le publice intr-o carte sub numele "Marturii care cer un verdict". A scris aceasta carte dupa mai multi ani de cercetari, si concluzia cartii este: "Bibilia are dreptate". A sfarsit prin a deveni crestin. Cautatea a lui a fost sincera si serioasa. Cand spui ca Biblia are greseli, pot sa spun ca sigur nu ai studiat-o, sau citit-o. Ai citi pe altii care au incercat sa o denigreze. In lume lucreaza si Satana, care iisi stie sfarsitul si incearca sa puna la indoiala tot ce face Dumnezeu, si oamenii sa creada o minciuna. Voltaire spune:" universul ma incurca si nu pot gandi macar, / Ca exista ceasul farade ceasornicar" ( Voltaire nu a fost crestin,dar a avut un moment sincer cand a spus asta). Argumentele noastre imprumutate de la altii, nu vor tine cand vom da ochii cu Dumnezeu dincolo. Am citi filosofie in liceu, pentru ca incercam sa inteleg viata si scopul ei, dar nu am gasit raspuns acolo, ci tot mai multe intrebari. Odata m-am oprit in disperarea mea, si am spus: " Dumnezeule daca existi, arata-mi si mie pentru ce traiesc" Raspunsul a venit, nu dintr-o data, ci pe parcurs. Asta mi-a schimbat viata!
Sunt fericit! Stii tu: "viata bate filmul" asa ca fii atent la ce citesti: " Mormantul este gol"

Nelule, am citit biblia pt. ca m-am nascut intr-o familie f. religioasa, te informezi din sursele comunitatii religioase, si sunt truncheate, faptul ca niste frati sinceri dar fanatici cauta intre 10 mii de oameni de stiinta 3 care trateaza tema cum iti place tie si iti ascund ca restul peste 99% sunt in contra, vezi si tu procentajul de oameni de stiinta credinciosi. Propagi un neadevar, crezi ca exista pe undeva grupari puternice care au "interese" sa falsifice si sa scoata biblia putin precisa, oamenii de stiinta sunt persoane oneste, cauta adevarul ca si tine. Intre cercurile ultra-religioase il dau pe Voltaire de exemplu, frate omul asta a trait intre 1694-1778, mos Ion Roata a prins chestii mai moderne. De ce esti exagerat, faptul ca mormintele la 99% dintre faraoni sunt goale asta nu inseamna ca au inviat, mormantul lui Isus se cunoaste prin traditie, adica ceva incert. Nu poti afla adevarul fiind in organizatia lui Osama, si citind numai carti islamiste radicale, de acolo occidentul si crestinatatea vor aparea ca niste degenerati, nu poti afla adevarul citind doar carti de stanga, acolo capitalismul va aparea ca un monstru care trebuie omorat. Cauta si vezi ce-i cu omul de neanderthal, pesteri submarine, straturile pamantului nu sunt amestecate, au o ordine stricta, deriva continentelor, straturile din ghetari pot numara si 800 mii, un strat pe fiecare an. Exista pomi fosilizati cu mii de inele, fiecare se formeaza iarna vara, depasesc cu mult creatiunea, ecosistemele din insule, formarea insulelor vulcanice, urme de impacturi de meteoriti.

Isus i -a răspuns: ,,Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într'un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.``

le spui ca oamenii traiesc mai departe in ceruri (sau iad dupa caz). Doar sa nu uitati sa le spuneti mai tarziu ca doamne-doanme e la fel de real ca si mos craciun sau iepurasiul de pasti

Asociatia "Există viață după doliu" caută susținere în comunitate până pe 8 iulie 2013 pentru a obține o finanțare foarte importantă pentru proiectul "Copiii din Suceava învață să trăiască după moartea unui părinte". Cu minim 500 de voturi de susținere avem șanse să primim finanțarea de 5.000 euro de la Petrom ("Țara lui Andrei"), necesară pentru a oferi servicii gratuite de sprijin psihologic pentru 100 de tineri și apropiații lor. Vă invităm să-l citiți, să votați și să spuneți unui prieten: http://www.taraluiandrei.ro/idei-din-tla/proiect-copiii-din-suceava-inva... prin crearea unui cont pe site (3 minute).
Cu recunoștință, Mihaela Vlad, presedinte, 0745.556.602

Alte articoleVezi toate articolele

Noul spital MedLife Brasov / Foto: MedLife Brasovul devine al doilea oras dupa Bucuresti unde MedLife ofera servicii medicale integrate: clinica, spital, maternitate, laborator si farmacie. Noul...
Ministerul Sanatatii a schimbat schema nationala de vaccinare pe 1 iunie 2012 prin Ordinul 72 din 19 martie 2012. Conform acestui ordin toate vaccinurile vor fi facute de către medicul de familie pe...