Publicat la: 
14/12/2013



 Scrisoare catre un student la medicina

Una dintre consolarile faptului ca am inceput sa imbatranesc este iluzia ca as fi mai intelept, care e patognomonica pentru lipsa de intelepciune. Nu din exces de experienta sau inteligenta scriu asadar aceasta scrisoare catre un coleg mai tanar. Ci pentru exercitiu. Borges are doua povestiri in care un Borges varstnic se intalneste cu el insusi, mai tanar, si stau de vorba. Poate ca e un exercitiu absurd si inutil, ca toate lucrurile facute de amorul artei, dar am o banuiala instinctiva ca nu e, intr-atat incat va recomand si voua ca din cand in cand sa stati de vorba cu versiunile dumneavoastra mai tinere. Ele nu sunt disparute, moarte fara sa lase cadavru, ci continua sa duca o viata secreta undeva in ghemul incurcat al memoriei.

Sa zicem, asadar, ca intr-o zi, plimbandu-ma in zona Eroilor si intrand in parcul Facultatii de Medicina, undeva langa bustul crapat al lui Avicenna, dau peste mine insumi, la 19 ani, citind o cartulie cu povestiri de Borges, inaintea lucrarilor practice de anatomie. Dupa formulele introductive de binete, incep a debita sfaturi si revelatii despre prezent, pe care eu-cel-mai-tanar le ascult politicos.

"Incep cu raul, din prudenta. Pregateste-te pentru dezamagiri. Facultatea nu e cum ti-ai imaginat-o, iar meseria - cu atat mai putin. In facultate, o sa simti nevoia unor mentori, pentru ca asa e facuta medicina, dar nu o sa-i gasesti acolo unde o sa-i cauti, ci intamplator, pe coridor, atunci cand nu esti atent. Unii dintre ei iti vor zice doar trei vorbe, dar o sa fie mai importante decat un intreg curs anual.

Nu o sa mai "tocesti" niciodata. Desi toata lumea stie ca la medicina pierzi noptile invatand, daca dai de un curs care trebuie tocit, evita-l. Cauta in schimb o carte despre materia aia care sa poata fi citita cu placere. Intotdeauna e una la biblioteca. Si o sa o citesti cu placere pentru ca oamenii care au scris-o iubesc ceea ce fac, iar dragostea trezeste interesul si pentru informatia cea mai arida. Prefera metoda asta chiar daca auzi ca la examen profesorul vrea sa scrii cuvant cu cuvant dupa cursul lui. Nu e adevarat. Iar in felul asta, facultatea o sa treaca foarte usor.

Vor fi cateva examene care vor parea foarte grele, cum e cel de rezidentiat. Greutatea lui e mai curand simbolica. Nu o sa-ti spun cum o sa te descurci, dar o sa-ti spun ca ceea ce conteaza e sa te duci acolo cu inima cat mai usoara. Pe langa suferintele pe care va trebui sa incerci sa le ingrijesti, examenele astea sunt lipsite de orice importanta.

In facultate, exista o pregatire fara nume, catedra sau cursuri scrise, dar care o sa aiba loc in fiecare zi, chiar si cand nu mergi la spital. E pregatirea in fata suferintei. O sa ai impresia repede ca esti pregatit si ca ti-ai calit inima: nu e adevarat. Suspectez ca niciodata nu va fi adevarat. Ce pot sa-ti spun e ca, desi te vei teme la inceput ca te vei incarca prea mult si ca vei suferi si tu, pericolul permanent e cel contrar: sa nu mai fi sensibil la suferinta. De asta ar trebui sa te temi. Sa te obisnuiesti cu raul e marea boala psihica profesionala a medicinei.

Nu stiu ce astepti de la viitoarea pozitie de medic, nu te-ai gandit prea mult la treaba asta. Daca astepti sa fii iubit, o sa fii iubit, dar nu pentru ca esti medic. Daca astepti sa fii respectat, nu e bine. Mai intai pentru ca asta e un motiv foarte prost de a da la Medicina. E un motiv egoist si narcisic, scuzabil poate de confuzia adolescentei. Mai apoi pentru ca nu o sa fii respectat pentru ca esti medic. S-a adunat foarte mult resentiment impotriva medicilor. O mica parte din el e normal, si e de fapt ranchiuna straveche impotriva vulnerabilitatii pe care boala ti-o aduce.

O alta parte o meritam din plin, si trebuie sa iti asumi lucrul asta, chiar daca tu nu vei face cu mana ta raul facut de altii inaintea ta. "Spiritul de breasla" inseamna asumarea, nu diluarea responsabilitatii. Iar o alta parte te va revolta si te va obosi, dar altcineva, cand vei fi proaspat medic, iti va spune sa nu te superi cu adevarat niciodata. Desi intreg teatrul medical, scenografia noastra, decorul cabinetului si deghizarea in halatul alb par sa indice contrariul, intre tine si pacientul tau nu exista nicio diferenta de clasa. Sunteti in aceeasi barca, impartasiti suferinte, dorinte, slabiciuni si temeri comune. Intr-o zi tu o sa fii bolnavul si un alt doctor o sa fie in locul tau. Intelegerea reciproca este posibila.

Nimeni nu va avea incredere in tine doar pentru ca esti medic. Va trebui sa te bati ca sa obtii incredere, de fiecare data, de la zero, sau chiar de la minus unu, cu fiecare om pe care il vei cunoaste. Contrar aparentelor, asta e un lucru bun. Increderea e pentru superstitii, pentru "punerile deasupra". Medicina nu e o punere deasupra, ci o imersiune.

Daca astepti sa faci bine, sa stii ca nu o poti sa-l faci singur. Poti sa incerci, dar probabilitatea maxima e sa nu conteze. Cu toate astea, din punct de vedere profesional, te vei simti adesea foarte singur.

E in regula sa nu dormi noaptea gandindu-te daca ai facut sau nu bine. O noapte pierduta din cand in cand face bine la sanatatea psihica.

O sa faci greseli si o sa acumulezi regrete.

Senzatia ca nu ai facut tot posibilul pentru un om e de regula corecta, cu toate astea nu o sa reusesti aproape niciodata sa faci tot ceea ce ar putea fi facut. Intotdeauna e loc de mai bine.

Va veni o vreme cand sa stai pe banca in parc o ora, citind povestiri, va parea un lux extravagant.

Sunt foarte multe informatii de asimilat, si niciodata nu vei putea afirma ca esti mai destept ca anul trecut. Competenta ta profesionala e un bun perisabil, va trebui permanent improspatata. Si timp o sa fie foarte putin.

Acum crezi ca onorabil e sa ramai in Romania sa profesezi. Dar multa vreme de aici incolo vei fi aproape mereu pe punctul de a pleca. Nu cred ca o vei face, dar nu e onoare, nici dezonoare, nici in a ramane, nici in a pleca. Sunt simple optiuni de viata, si faptul ca ai optiuni e extraordinar, va fi prima ta sursa de libertate si liniste sufleteasca.

Vor fi satisfactii, unele chiar mari, dar ele nu pica in categoriile obisnuite, recunoscute social. Nu vor fi bani multi. Nu va fi recunoastere, prestigiu si statut social de invidiat. Nu va fi putere. Pentru ca, dupa cum ziceam, e mereu loc de mai bine, nu va fi nici macar satisfactia lucrului terminat si bine facut. Dar vei intalni oameni si situatii extraordinare. O sa inveti ceva in plus in fiecare zi si nicio zi nu o sa fie degeaba. Senzatia de stagnare, de rutina, de ennui, care contamineaza atatea vieti, o sa iti fie straina. Multi oameni reusesc sa afle o poveste, si tin de ea tot restul vietii, ca in Fahrenheit 451 a lui Bradbury.

Pana la varsta mea, eu am aflat peste o mie de povesti care merita sa fie pastrate. Si sunt doar la inceput. Si nu e doar voyeurism legitim, pentru ca propriul meu drum se intersecteaza cu toate aceste istorii. Recunosc ca poate e o satisfactie egoista, dar curiozitatea e un egoism benefic, daca exista asa ceva. Imi place sa cred ca am devenit mai sensibil la frumusetea oamenilor, precum si la uratenia lor. Probabil ca n-o sa apuc sau n-o sa fiu in stare sa scriu nicio carte despre toate astea, asa ca ma intalnesc cu tine acum si ti le zic tie. Toate vietile au sens, dar viata ta va avea un sens simplu si imediat accesibil, si asta o sa fie a doua ta sursa de libertate si liniste sufleteasca.

Incearca sa-ti aduci aminte sa canti mai des la flaut peste cincisprezece ani, eventual chiar sa faci progrese, altfel n-are niciun rost.

Si acum te las, desi probabil ca sunt inca foarte multe de zis, dar solilocvia trebuie practicata cu moderatie."

Si sa mai zicem ca versiunea mea tanara o sa clatine din cap si n-o sa fie de acord cu mine la toate punctele. Si o aiba la randul ei sfaturi si profetii pentru mine-cel-mai-batran. Si ca eu o sa fiu suficient de intelept incat sa le ascult.

Autor: Vlad Stroescu, medic psihiatru in cadrul Medlife

Incearca sa-ti aduci aminte sa canti mai des la flaut peste cincisprezece ani, eventual chiar sa faci progrese, altfel n-are niciun rost.

Si acum te las, desi probabil ca sunt inca foarte multe de zis, dar solilocvia trebuie practicata cu moderatie.ï¿¢

Si sa mai zicem ca versiunea mea tanara o sa clatine din cap si n-o sa fie de acord cu mine la toate punctele. Si o aiba la randul ei sfaturi si profetii pentru mine-cel-mai-batran. Si ca eu o sa fiu suficient de intelept incat sa le ascult.

Comentarii

felicitari pentru articol

bine spus, valabil in orice domeniu:
“Spiritul de breasla” inseamna asumarea, nu diluarea responsabilitatii

Adresat studenților- oricate lacune de toate felurile exista in cei 6 ani de facultate nu vor depasi lipsurile (nu la cele materiale ma refer) din rezidentiat.e perioada in care sub pretextul ca esti mic si neexperimentat vei capata abilitatea de a te anula pe tine de dragul linistii la locul de munca. Eu dc as putea vorbi cu mine insami cea de la 18 ani as spune mai bine nu te apuca de medicina. Dar asta e experienta mea...poate altii,mai ales cei care au plecat vor vorbi poate chiar despre decență la locul de munca.

si eu m-am rugat să plece. nu pleacă pt că în nicio altă parte nu ar putea face faţă. numai acest sistem corupt îi avantajează pe ei şi ne dezavantajează pe noi

Sunt de acord cu domnul Stroescu (si sunt chirurg)
Asta nu înseamnă ca nu respect opinia dumneavoastră dar am impresia ca sunteți rupt de realitatea medicală sau ca nu o acceptati
Încercărcati sa vedeți mesajul articolului (felicitări autorului )

Curaj George! Fa-mi te rog un serviciu (desi evident n-ai avea de ce): Data viitoare cand vei fi confruntat cu un pacient suicidar/ psihotic/ cu delirium postoperator mai gandeste-te te rog o data la ideea de "medicina adevarata", mai ales inainte de a-l suna pe colegul psihiatru. Recunosc, recunosc, sunt "genus irritabilis"...

Nu sunt medic, dar lucrez in domeniu. Nu am nici o cadere de a ma baga in aceasta discutie, dar..........imi place ce scrie domnul doctor. I-am citit toate articolele cu sau fara legatura directa in domeniu! Cea mai mare dezamagire a mea ar fi ca studentii de la medicina sunt, probabil, ultimii care citesc asta. Ar trebui sa fie predate astfel de "ganduri" in aula facultatii. Toate cunostintele in orice domeniu, dar mai ales intr-un domeniu care tine de relatia cu omul- mai ales un om bolnav-, ar trebui intarite cu experienta capatata de profesori. Si de omenia lor. Chiar asa, domnule doctor, de ce nu le spuneti studentilor aceste lucruri in calitate de mentor? Oricum, multumim macar pentru gandurile dvs. bune! Sarbatori fericite!

Da. Recunosc ca este o optiune. Nu vreau sa ma acuzi de nationalism (cu toate ca nu vad conexiunea directa cu dorinta de a profesa in RO), dar vreau, totusi, sa raman prin imprejurimi...Stiu, este aproape o chestie inutila sa doresti sa profesezi aici. Si totusi...
De ce trebuie sa plece cei care sunt pregatiti profesional, cei cu inima curata, cei sinceri, cei devotati medicinei? De ce nu pleaca cei "murdari", fie ca sunt profesori sau absolventi? Ce bine ar fi sa existe un buton, unul mic....RESET. Si gata!

Eu sunt chirurg de 16 ani iar copiii mei deja sunt adolescenti. Se gandesc la medicina ca la o optiune viabila si articolul tau a fost absolut binevenit. Am fost si UMF-ist, am operat de toate, am plecat de 2ani in strainatate unde tot asta fac la aceeasi valoare a mea (medic primar) exceptia titlului universitar. Aici in vest copiii au alte alternative/optiuni, dar e bine cand mai citesc si de la altii cum este sau a fost in Romania ca student si apoi absolvent si tanar medic.
Felicitari autorului si nu aprob criticile celor ce nu cunosc realitatea in viata medicilor. Eu unul si sotia care e tot medic, ne-am regasit intru totul in acest articol.

"Pregateste-te pentru dezamagiri. Facultatea nu e cum ti-ai imaginat-o, iar meseria – cu atat mai putin. In facultate, o sa simti nevoia unor mentori, pentru ca asa e facuta medicina, dar nu o sa-i gasesti acolo unde o sa-i cauti...".
Anul 2013. Student la Medicina. Aproape toate visele mele sunt spulberate. Pentru ce mai exista personalul universitar din aceasta facultate, atata timp cat exista o coruptie sufocanta si o mare ghilda de "medicinisti"? Eu, ca simplu student, am crezut ca voi gasi la medicina adevaratii mentori din invatamantul romanesc, scanteia de a invata cu adevarat o meserie frumoasa si pe deplin profund umana... Am gasit deceptii, am gasit "pile si relatii", colegii mei sunt fii sau fiice de "doctori" care, evident, trebuie sa "duca stafeta mai departe", am gasit o mare indiferenta din partea profesorilor (asta daca nu cumva se trimit asistentii sa "produca" invatamant prin postarea de slide-uri pe pereti), am gasit o mare "nevoie" de spaga din partea...nu zic cui.
Medicina romaneasca se afla la o mare rascruce. Poate epatez, poate aiurez, poate gresesc. Sunt FOARTE PUTINI studenti care merita aceasta onoare la facultatea de medicina. Daca nu avem profesori ADEVARATI, de ce sa existe si studenti ADEVARATI? Ce sens are sa existe medicina ADEVARATA?... Vai de noi, cei putini, care am visat sa devenim medici si am indraznit sa intram in aceasta extraordinara institutie a invatamantului romanesc, pangarita de "nevoia de spaga si relatii/pile". Suntem dependenti de rau, de superficialitate, de pile si relatii... Mda, viitorul ne apartine.

sms catre student la medicina:

invata rapid o limba straina si da goethe c1, dalf sau ielts! restul vine de la sine...

Domnul Stroescu permiteti-mi sa va spun ca vorbiti povesti...probabil si datorita specialitatii...descrieti un basm despre oameni si medici...da' medicina adevara...aia care se face cu sange si sudoare nu are nicio treaba cu ce povestiti d-voastra. Eu zic sa-l intrebati pe tanarul ala de 19 ani...oare cum o sa fie peste 10 ani cand o sa ii spui unei mame de 37 de ani ca nu o sa mai ajunga acasa de Craciun sa si ia adio de ala mic de 2 ani...sau sa stai de 9 ore intr-o operatie...si sa stii in sinea ta ca nu are rost...da' tu operezi mai departe... In momentele alea sa ii spuneti tanarului de 19 ani ca nici respectul, faima si banii numai conteaza.

Felicitari pentru un articol atat de interesant!

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Ghiozdan prea mare? / Foto: Photoxpress Ne apropiem cu pasi rapizi de un nou inceput de an scolar. Pe langa achizitionarea rechizitelor si a hainelor, parintii ar trebui sa fie atenti la un lucru in...
Un studiu prezentat marti de cercetatori suedezi arata cu mai multa claritate efectele nocive pe care le are o noapte alba - adica nedormita - asupra creierului,  relateaza AFP, citat de Agerpres....