Descriere: 

Organismul unui adult conține 4-5 g de fier, din care cea mai mare parte (65-70%) se găsește sub formă de hem, care se combină cu diferite proteine, alcătuind hemoproteinele (hemoglobină, mioglobină și enzime heminice), care reprezintă forma funcționala activă a fierului.

25-30% se găsește sub forma de stocare (feritină și hemosiderină), și aproximativ 1%  în plasmă, legat de o proteină transportoare (transferină) 1,2.

Sideremia reprezintă nivelul seric al fierului legat de transferină 2,4.

Fierul are un rol important în transportul oxigenului către țesuturi. 3

Toate organismele vii au nevoie de fier pentru realizarea functiilor metabolice.

Hemul, prin fierul pe care il inglobeaza in molecula, prezinta un situs activ pentru peroxidazele ce protejeaza celulele de stresul oxidativ prin reducerea peroxizilor cu formare de apa. Hem-ul este de asemenea molecula activa pentru transportul electronilor in citocromi.

Cand nivelul de fier este insuficient, proliferarea bacteriana, dar si a altor celule nucleate este oprita 6.

Din fierul alimentar, aproximativ 10% se absoarbe în intestin. Această cantitate compensează pierderile prin excreție biliară, descuamarea pielii, descuamarea celulelor intestinale, respectiv prin menstruație. Fierul din alimente se găsește sub formă ferică (Fe3+), iar absorbția se produce sub formă feroasă (Fe2+).

Toți factorii care acționeză ca reducători, favorizează absorbția fierului (HCl, vitamina C). Pe de altă parte, alcalinitatea sucului duodenal, respectiv alimentele bogate in fosfați (cereale, produse lactate), reduc absorbția lui.

Alimente bogate în fier sunt: spanacul, urzicile, lintea, fructele uscate, ouăle, carnea, ficatul, vinul1.

Necesitățile de fier variază în funcție de sex și vârstă, respectiv statusul fiziologic: 1mg/zi pentru bărbați, 2 mg/zi pentru femei între 18-55 ani, 3 mg/zi în primele luni de sarcină, 10 mg/zi în ultimele luni de sarcină. La copii, necesarul de fier este crescut în primii doi ani de viață și în adolescență1.

Sideremia prezintă și oscilații diurne. Astfel, valori mai ridicate se inregistreaza dimineața, valori mai scăzute după amiaza, valori foarte reduse noaptea.

De aceea, este recomandat pentru determinarea sideremiei, recolta sangelui să se efectueze dimineața, mai ales în timpul monitorizării tratamentului de substituție de fier.

Variațiile diurne dispar la o sideremie de <45 μg/dl4.

În plasmă, fierul se leagă de transferină, este transportat la măduva osoasă, unde este incorporat în structura hemului sau este depozitat sub formă de feritină și hemosiderină.

Reducerea cantității fierului stocat se prezintă clinic sub forma anemiei feriprive, cu următoarele semne și siptome cardinale: paloare, stomatită, glosită, keilită angulară, coilonichie, disfagie, astenie, fatigabilitate, scăderea toleranței la efort, somnolență.

Anemia feriprivă are diverse cauze: aport insuficient de fier, absorbție defectuoasă, necesități crescute (sarcină, alăptare, copil în creștere), pierderi sanguine (menstruație, ulcer, neoplasm de colon). 2

Deoarece absorbția fierului este reglată la nivelul intestinului în funcție de necesitățile organismului, la o persoană sănătoasă, cu o terapie substitutivă corespunzătoare, organismul nu se supraîncărca cu fier, pe cale orală. Totuși, datorită unui aport excesiv, se pot atinge niveluri de fier circulant și depozitat crescute, care devin patologice, fierul depozitându-se în creier, în ficat și miocard.

Astfel, se ajunge la  intoxicației cu fier, la hemosideroză și la hemocromatoză, care se manifestă prin diferite semne și simptome (greață și vărsături, dureri abdominale difuze, diaree, hematemeză, hipotensiune arteriala, acidoză metabolică, citoliză hepatică manifestată prin tulburări de coagulare, hipoglicemie, hiperbilirubinemie). Absorbția excesivă de fier se poate datora și unor tulburări la nivelul moleculelor reglatoare ale acestui proces.

Cu excepția intoxicației cu fier, determinarea singulara a sideremiei are valoare clinică limitată, se recomanda asocierea determinării nivelului de fier seric, cu determinarea nivelului transferinei, a saturării acesteia, determinarea capacității de legare a fierului, și determinarea feritinei.

Recomandari: 

Dozarea sideremiei (fierului seric) este recomandata in: 4

- diagnosticul pierderilor de sânge

- diagnostic diferențial în anemii

- evaluarea deficitului de fier

- diagnosticul intoxicației acute cu fier

- monitorizarea tratamentului substitutiv cu fier

- evaluarea talasemiei și a anemiei sideroblastice

 

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale sideremiei se intalnesc in : 2,3,4,5

- anemie feriprivă

- anemia din boli cronice (neoplasme, boli de colagen)

- infecții acute și cronice

- hipotiroidism

- stări postoperatorii

- nefroză

- anemie pernicioasă în remisie

- pierderi cronice de fier (menstre abundente, cancer uterin, cancer gastrointestinal, boli inflamatorii intestinale, diverticuloză, cancer de tract urinar, hemangiom, malformații arterio-venoase)

- arsuri

- infarctul miocardic

- malabsorbție

- sarcină în ultimul trimestru

 

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale sideremiei se intalnesc in: 2,3,5

- hemocromatoză

- hemosideroză

- anemie pernicioasă

- anemie aplastică

- anemie hemolitică

- leucemie acută

- hepatită acută

- deficiență de vitamina B6

- talasemie

- policitemie

- terapie substituțională excesivă

- transfuzii repetate

- intoxicație acută cu fier (copii)

- nefrită

- intoxicație cu plumb

Valori critice: 280-2550 μg/dl – intoxicație cu fier (copil)

Valori letale: >1800 μg/dl.

 

Interferente analitice: 

Exista variatii fiziologice ale concentratiei fierului: creșteri fiziologice: perioada premenstruală (cu 10-30%); scăderi fiziologice: perioada menstruală (cu 10-30%) 4

Valori ale sideremiei fals crescute apar in cazul unui ser hemolizat, pe când serul lipemic produce valori fals scăzute.

Valori crescute apar dupa transfuzii sanguine recente, dupa ingestia recentă de alimente cu conținut crescut de fier. 2

Valori fals crescute ale sideremiei apar dupa administrarea de: vitamine  B1, B2, B3

Medicamente care determinări cresteri ale sideremiei: cloramfenicol, cisplatină, estrogeni, etanol, fier dextran (timp de câteva săptămâni pot fi valori de >1000 μg/dl4), plumb, metotrexat, contraceptive orale, preparate cu fier (inclusiv multivitaminele cu multiminerale), metildopa, cefotaxime, metimazol 2,3,5

Medicamente care determină scăderea sideremiei: allopurinol, steroizi anabolici, aspirină (doze mari), corticotropină, cortizonă, metformină, colestiramină, cloramfenicol, colchicină, deferoxamină, meticilină, testosteron, risperidonă 2,3,5

Informatii recoltare: 

Recolta a jeun, dimineata, inaintea administrarii de preparate de fier/transfuzii de sange; daca pacientul a fost transfuzat se amana cu 4 zile recolta.