Publicat la: 
3/02/2011

In sectia de neonatologie / Foto: Agerpres

Naturalul se intoarce in viata noastra intr-un mod sau altul. In cazul nasterii, intoarcerea la "natural" inseamna a naste acasa. In Olanda, de pilda, sistemul este bine pus la punct. Moasele beneficiaza de facultati de profil, cursuri de perfectionare, contract cu un medic sau o facilitate medicala care sa preia gravida in clipa in care apar complicatii. Doar femeilor perfect sanatoase, ale caror sarcini au decurs normal, li se recomanda nasterea la domiciliu. Nu este cazul sa ne gandim la varianta asta in Romania, scrie SmartWoman.ro. Mihaela-Dora, cititor MedLive.ro, ne ofera insa un argument impotriva nasterii acasa:

Stie oare o moasa sa efectueze o resuscitare cardiorespiratorie in mod corect?… Nu cred… Iar in ceea ce priveste interventiile la care e supus nou-nascutul imediat dupa nastere, din punctul meu de vedere, ele sunt ABSOLUT necesare. Ati fost vreodata la autopsia unui nou nascut de trei zile care a murit pentru ca doctorul nu i-a verificat permeabilitatea esofagului?… Eu am fost… si nu e deloc frumos… Copilul a mancat, laptele ajungea in esofag, dar de acolo se ducea in caile respiratorii, nu in stomac… Asa ca, mergeti si nasteti la spital, oricat de ingrozitoare vi s-ar parea experienta.

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.

Mihaela-Dora: Sunt studenta in ultimul an la medicina. Ideea este ca, in practica mea la obstetrica, care a fost de cateva luni, eu nu cred ca am vazut nici 10% din sarcini sa evolueze bine. Exista foarte multe cazuri de pierderi de sarcina si nasteri cu probleme. Eu nu sunt nici pro si nici contra cezarienei sau nasterii naturale - asta depinde doar de un medic BUN intr-adevar care sa va informeze corect si, nu in ultimul rand, de rezistenta la durere a fiecaruia dintre voi.

In schimb, ceea ce va pot spune cu siguranta, vazand tot ceea ce am vazut, este ca nu cred ca as opta niciodata sa nasc acasa, fara personal medical si aparatura; stie oare o moasa sa efectueze o resuscitare cardiorespiratorie in mod corect?… Nu cred… Iar in ceea ce priveste interventiile la care e supus nou-nascutul imediat dupa nastere, din punctul meu de vedere, sunt ABSOLUT necesare.

Doamnelor, ati fost vreodata la autopsia unui nou nascut de trei zile care a murit pentru ca doctorul din provincie nu i-a verificat permeabilitatea esofagului?… Eu am fost… si nu e deloc frumos… Copilul a mancat, laptele ajungea in esofag, dar de acolo se ducea in caile respiratorii, nu in stomac…
Asa ca, mergeti si nasteti la spital, oricat de ingrozitoare vi s-ar parea experienta, care de multe ori se adevereste, pentru ca umanitatea si bunul simt al doctorilor s-a cam dus pe apa sambetei.

Am fst insarcinata, dar am pierdut sarcina. La spital mi s-a facut chiuretaj clasic pe viu, (...) dupa vreo 12 ore de travaliu indus medicamentos si vreo trei ore de hemoragie severa – noroc de aceasta hemoragie ca cine stie cat ma mai tinea asa… Sa nu uit, doctorul meu stia ca am o sarcina cu probleme si nu a binevoit sa ma anunte decat in momentul in care am ajuns in urgenta la spital…

Voteaza si comenteaza:

[poll id="8"]

Citeste pe SmartWoman: Nasterile la domiciliu. Cine este responsabil de sanatatea copilului: mama, moasa sau sistemul medical?

Redactia MedLive.ro

Comentarii

Ce timpenie. Intr-o era in care medicina a avansat atit, sa nastem acasa... Pe de alta parte, e drept ca femeile beneficiaza de un tratament complet cretin intr-un moment in care au nevoie de tot sprijinul.

Am mai auzit eu de una care a nascut acasa, in baie. Pai daca avea copilul vreo problema ca cea din articol, cu esofag perforat sau alte nebunii?!

Strict legat de atitudinea cadrelor medicale - medici, moase, asistente: i-as amenda la sange. Cine a trecut printr-o sala de nasteri la stat stie ce spun. "Cind l-ai facut nu tipai asa", "Hai, mai taci ca nu poate sa te doara asa" etc etc. Femei cite doua in pat (eventual una intravaliu, cealalta proaspat nascatoare), muls pe holuri.

Nu se poate face o comisie de oameni direct interesati si implicati in procesul asta medical care sa verifice prin sondaj, inopinat, felul in care unii inteleg sa isi bata joc de pacienti? Sa le dea amenzi la singe, sa-i doara la ficati! Sa inteleaga si cadrele alea ca nu suntem niste bucati de carne! Suntem oameni ca ei, si ne doare!

Cunosc situatia din Olanda, am si asistat la o nastere acasa, a unei prietene.
Ceea ce nu se spune este ca in Olanda este o traditie, nu este nimic anormal, femeile privesc lucrul ca pe ceva natural.
Nu se spune nici motivul pentru care se incurajeaza acest lucru: banii. Asigurarile fac economii enorme in felul acesta. In carti in schimb se spune ca sunt asa de avansati, igiena acasa este asa de mare incat. ... Aiurea. Motivele sunt altele.
Trebuie luat in calcul si modul in care se desfasoara nasterea la spital in Olanda. In primul rand, daca dr nu considera necesar si tu totusi vrei sa nasti la spital, platesti o suma din buzunar (desi, sa ne intelegem, esti asigurat), NASTEREA ESTE 100% NATURALA, fara epidurala, fara cezariana (se face numai in situatii in care sanatatea mamei o impune) iar dupa 2 ore de la nastere, dupa ce ai facut pipi, pleci acasa.
In conditiile astea.. multe femei prefera sa nasca acasa. Plus ca, asa cum spuneam, lor nu li se pare nimic anormal, fiindca mamele lor, prietenele lor etc. toate au nascut/nasc acasa.
Mai este si considerentul material - olandezii fiind cunoscuti ca un popor extrem de darnic..
Intr-un sistem medical bine pus la punct (cel olandez, desi foarte organizat, este bazat pe principiul scapa cel puternic, lasa natura sa lucreze etc), nu cred ca ar alege cineva sa nasca acasa.

Nasterea acasa in alte state este cel mai probabil o obtiune de cost. Acolo unde asigurarile medicale acopera nasterea in spital nu prea cred ca opteaza cineva pentru moasa.

Si ce vrei sa spui cu "medicii din provincie"? Oare trebuie sa venim toti la caitala unde s-a rasturnat carul cum laude?

Este cel mai bine sa nasti supravegheat de un medic.

Cred ca sunt 2 notiuni aici: cea de a fi supravegheata pe perioada sarcinii de catre moasa si cea a nasterii, care poate avea loc fie acasa, fie la spital, dar sub supravegherea moasei. Cred ca abordarea sarcinii de la inceputul ei ar trebui sa fie diferita - si anume ca femeia trece prin perioada de sarcina cu fortele proprii si ca prin puterea ei se naste copilul.
Am locuit in Olanda si acolo i-am nascut pe cei doi copii ai mei - unul la spital si altul acasa. De la prima sarcina si prima vizita la moasa mi s-a adus la cunostinta sistemul lor de monitorizare a sarcinii si de nastere. Procedurile, modul in care esti tratata ti se pot parea spartane, dar functioneaza. Pe parcursul sarcinilor nu m-a vazut nici un medic, am fost la 2 ecografii, vizita la moasa e o data la 4 saptamani, iar in ultima luna o data pe saptamana - asta daca sarcina decurge normal, cum a fost cazul meu. Moasa nu te informeaza "ce s-ar putea intampla daca ..." si nu-ti spune "ce i s-a intamplat Xei" - iti spune simplu ce nu ai voie sa faci/mananci in general si apoi iti spune lucruri adaptate situatiei tale. Intrebarea de la fiecare consultatie e "mananci variat?", iar daca raspunsul e pozitiv iti spune ca nu trebuie sa iei vitamine - nu inseamna ca nu poti sa iei, doar ca nu e obligatoriu.
Prima nastere nu a decurs ca la carte, iar moasa a decis ca trebuie sa mergem la spital. Dupa 4 ore de la nastere eram cu copilul acasa. La a 2-a nastere, chiar daca la prima nastere a trebuit sa merg la urgenta la spital, am decis sa nasc acasa. Nasterea s-a desfasurat de data asta mai calm (daca e sa compar orele petrecute la spital cu orele petrecute acasa) - am facut ce am vrut, cand am vrut si moasa era langa mine - 2 moase si o stagiara. Am avut o liniste si o incredere in mine extraordinara (chiar si la a 2-a sarcina, cand avusem cu prima o experienta neplacuta). Nici un moment nu mi-au dat vre-un sentiment de neliniste, doar cand s-au miscat moasele "ca pe sfoara" mi-am dat seama ca ceva se intampla - a fost o problema cu copilul. S-au comportat ca si cum ar fi fost un singur creier care dispune de 3 corpuri. Nu voce ridicata, nu priviri urate, s-au inteles urgent sa mearga in masina dupa aparat (pe care nu l-au mai folosit, copilul a fost ok) si au mai si avut timp dar mai ales rabdare sa-mi spuna ce se intampla. Am o deosebita admiratie pentru ele.
Si da, m-am considerat si eu buricul pamantului cand am fost la spital cu primul copil si mi s-a spus ca "eventual sotului tau ii dam paracetamol" (de disperare de durere am cerut paracetamol). Singurele persoane care m-au tratat ca si cum as fi fost buricul pamantului, au fost moasele si pentru asta, si nu numai, le multumesc. Ele au avut timp si rabdare si sa-mi spuna ce se intampla cu mine si cu fatul si mai ales ele m-au incurajat pe parcursul celor 7 luni. Mi-au vorbit obiectiv si clar si chiar daca moasele cu care s-a intamplat sa nasc, le mai vazusem de 2-3 ori in viata mea (pe parcursul celor 6-7 luni de sarcina cat esti monitorizata, te intalnesti cu toate moasele de la un cabinet), imi stiau foarte bine cazul. Nu cred deloc ca sistemul din Olanda functioneaza pe principiul "scapa cel puternic" cum se spunea cineva inaintea mea - uitati-va la grija pe care o au fata de persoanele cu dizabilitati, fata de bartani.
Eu una consider ca inca la noi in tara femeia insarcinata e subestimata si nu i se acorda suficient sprijin psihologic si asta face ca femeia sa se subestimeze. Femeia duce sarcina si tot ea naste. Medicul si aparatura medica o ajuta in momentele mai dificile. Mi-a fost foarte greu la prima nastere si nu consider ca ar trebui sa fie lasata femeia sa sufere atat (puteau sa-mi dea macar un paracetamol :) ), dar pe de alta parte nu consider ca trebuie infricosata cu povesti nereusite si cazuri extreme (genul "daca s-ar fi intamplat daca"). O buna comunicare si deschidere spre schimbare din partea ambelor parti (femeie insarcinata si sistem medical), poate da rezultatele cele mai bune.
Consider ca o moasa (a se intelege persoane cu studii de specialitate) poate supraveghe o sarcina si o nastere normala.
Singurul inconveninet la nasterea acasa este ca in caz ca apare o drastica rastrunare de situatie in decurs de cateva minute, nu ai imediat la dispozitie aparatura medicala completa, (dar nu uitati ca exista "timp morti" chiar daca esti in spital) - dar repet, in cazul in care apare ceva complet neasteptat , pentru ca moasele nu risca inutil.
Daca sunt doar banii motivul pentru care opteaza femeile sa nasca acasa (2-300 EUR), nu prea cred. Intr-un mod paradoxal te simti mai linistit acasa - eu una am fost de fiecare data sigura ca lucrurile vor decurge bine. M-am inselat de fiecare data - prima oara problema a fost la mine, a 2-a oara la copil- si totusi daca ar fi sa mai sa mai trec printr-o sarcina si daca sarcina ar decurge bine, as alege sa nasc acasa.

Naterea, ca si sarcina de altfel sunt procese absolut naturale care nu trebuie medicalizate inutil. Suntem adulti cu capul pe umeri si cu instincte normale, nu vad de ce trebuie sa fim infantilizati, de ce trebuie sa "nastem cu un doctor". Nici nu vreau sa deschid aici subiectul atator acte medicale inutile, numai pentru ca unt prevazute de "protocoale", primul dintre ele fiind epiziotomia.
Da pentru nasteri naturale, eventual acasa, insotite de moase (personal medical cu 5 ani de facultate axate exclusiv pe procesul FIZIOLOGIC al nasterii). Si da pentru nasteri in mediu spitalicesc in cazuri cu probleme.
Din pacate am fost invatati ca prezenta medicala inseamna siguranta si nici nu ne mai punem problema necesitatii ei efective.
E o chestiune personala, dar as dori sa nasc in casa mea, unde am repere, unde ma simt conforatbil, unde se afla persoanele pe care le aleg eu. Copilul poate veni pe lume intr-un mediu primitor, calm, alaturi de familia lui. Nu vad de ce ar trebui sa imi petrec acest moment minunat intr-un spital rece, dezumanizat, cu personal indiferent si insuficient in care lumea intra si iese din sala de nasteri ca la gara, unde fiecare isi da cu parerea si isi permite sa emita judecati, unde copilul este considerat in cel mai bun caz ca un pacient (caruia deci TREBUIE sa i se aduca ingrijiri medicale, desi el doar s-a nascut, nu e bolnav ) si in cel mai rau caz ca un obiect. Cred ca evolutia, progreul, trebuie sa se faca in sensul respectului pentru proceele naturale, pentru sentimentele si confortul parintilor, impotriva dezumanizarii pe care am trait-o prea mult timp. Deja faptul ca exista aceasta discutie este un pas inainte.

Alte articoleVezi toate articolele

Oamenii de stiinta au identificat o retea de gene care influenteaza daca suntem dreptaci sau stangaci. Cercetatorii au reusit acest lucru dupa ce s-au uitat la cursul de dezvoltare al unor embrioni...
Un nou test non-invaziv de depistare prenatala a sindromului Down, efectuat din sangele viitoarelor mame, a fost conceput de o echipa de cercetatori americani si ofera rezultate promitatoare, scrie...