Publicat la: 
25/01/2012

Sorina Marica, la trei ani dupa batalia cu cancerul

Cand, cu doua luni in urma, isi facuse programare la ginecolog, Sorina Marica nici nu se mai intorsese dupa rezultate. „Sunt tanara, am 43 de ani, parca e prea devreme”, isi aminteste ca gandise atunci. De sarbatori, se simtise obosita si fara vlaga, insa pusese totul pe seama stresului. In rest, nici o durere, nici un alt simptom. Vocea prietenei care-i reda discutia cu medicul ii opreste sovaielile: „Stiti, doamnei Marica nu i-a iesit bine Papanicolau... are cIII”.

Comenteaza pe Forum MedLive.ro.

La etajul sase al unui imobil de pe Strada Mihai Eminescu din Bucuresti, la sediul Fundatiei Renasterea, Sorina Marica, mama fotbalistului Ciprian Marica, rupe un pliculet de zahar si-l toarna cu grija in cafea. Cu parul atent pieptanat, lasat pe spate, intr-o bluza verde cu funda neagra, pare ca s-a detasat de lupta cu moartea. Insa teama e inca acolo, ascunsa sub eleganta si siguranta afisate. „Psihic, cred ca nici acum nu m-am vindecat definitiv. E o trauma completa. Mi-e frica de doctori, mi-e teama sa intru in spital. Daca sunt nevoita sa merg cu cineva, am atac de panica, iar noaptea dinainte nu pot sa dorm. Sunt un om puternic si ma pot controla daca trebuie, insa nu sunt deloc linistita”.

Avusese atat de mult de munca in ultimii ani, incat uneori nu-i ramanea timp nici sa manance cum trebuie. Constructiile, detaliile legate de finisaje la casa, magazinul, salonul de coafura. Ziua incepea la 8 si se sfarsea tarziu, in noapte. „Cateodata nici n-aveam vreme sa beau cafeaua. Ori faceam niste cumparaturi repede sa fie in casa, sa nu lipseasca nimic, ori plecam direct la treaba”.

Diagnostic: cancer de col uterin

Multe lucruri din viata Sorinei Marica aveau sa se schimbe in 2008. „Uite, Sorina, doamna doctor a zis ca trebuie sa te duci la ea sa faci un tratament”, ii spusese, in ianuarie, prietena care venise cu analizele de care aproape uitase. Le facuse cu cateva luni in urma, prin noiembrie, mai mult sa-si alunge gandul menopauzei decat sa-si verifice sanatatea. „Eu nu ma dusesem sa le iau, doamna doctor nu sunase sa ma anunte....” Oricum, o data pe an, avea programat un control de rutina. S-a speriat cand a auzit de tratament. „M-am gandit la ce e mai rau atunci. Dar nu m-am dus inapoi. Am mers direct la centrul de preventia cancerului. Acolo mi s-a confirmat temerea, aveam un inceput de cancer de col uterin si o infectie cu tulpini agresive HPV. Am mers apoi sa fac biopsia: cancer de col uterin”.

Testamentul verbal

Plangea zi si noapte. Era disperata si nu stia incotro sa se-ndrepte. In jur, toti erau bulversati: „Baiatul meu era socat, sotul meu era socat, fratele si tata la fel, prietenii, mama - femeie batrana, toti. Era o boala noua, nimeni din familie nu mai trecuse prin asa ceva si nimeni nu se asteptase ca tocmai mie sa mi se-ntample. Eu, care nu luasem o data o aspirina si debordam de sanatate si de energie”. Solutiile pareau inexistente, boala incurabila. Sorina Marica incepuse sa-si spuna ultimele dorinte: unde sa fie ingropata, ce sa faca dupa moartea sa.

Tratamentul pentru cancer de col uterin nu e simplu. Numai in cazul in care cancerul este descoperit „in situ”, cu celula de inceput, se poate pune problema unei operatii fara alte proceduri. Pentru celelalte situatii, protocolul inseamna radioterapie, aplicatii interne cu sursa radioactiva, operatie, chimioterapie. Uneori, in cazurile avansate, radioterapia se face concomitent cu chimioterapia.

„Depinde ce vrea Dumnezeu cu tine”

Diagnosticul fusese naucitor. Femeia puternica si sigura pe ea disparuse. Si-atunci, o prietena foarte buna i-a dat numarul de telefon al Victoriei Asanache, directorul executiv al Fundatiei Renasterea. „Am simtit ca Dumnezeu a trimis-o in viata mea sa ma ia de mana si sa ma duca pe drumul pe care trebuie sa merg”. Trei reguli de aur are Victoria Asanache si pe toate le spune oamenilor de care are grija, pacienti cu diferite forme de cancer pe care-i monitorizeaza: trebuie sa fii corect informat, ca sa stii care-ti sunt optiunile, trebuie sa vrei sa traiesti si trei ... depinde ce planuri are Dumnezeu cu tine.

Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), cancerul de col uterin este cel de-al doilea tip de cancer ca frecventa in lume. In fiecare an, sunt inregistrate aproximativ 500.000 de cazuri noi si 250.000 de decese. Aproape 80% dintre cazuri apar in tarile sarace.

Centrul National de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin mentioneaza ca Romania se afla pe primul loc in Europa ca numar de decese cauzate de cancerul de col uterin.

Radioterapie, aplicatii, histerectomie totala, chimioterapie

Aproape o luna, Sorina Marica a facut radioterapie (iradieri exterioare). Au urmat sedintele de aplicatii locale, dureroase si dure, si operatia de histerectomie totala. Cu ani in urma, baiatul si sotul ii spuneau „mama ranitilor”. In toata perioada asta a simtit ca ceea ce a dat a primit inapoi exact atunci cand avea mai mare nevoie. „Parca din pamant le scotea Dumnezeu pe prietenele mele cat am stat in spital. Au venit si au facut cu schimbul. Una dintre ele avea o fetita de un an si jumatate acasa. Erau nopti cand o lasa cu sotul si venea sa stea cu mine. In noaptea urmatoare, venea alta prietena, apoi fratele meu. Mama ma hranea ca pe copiii mici: hai, mama, inca una, uite, asta e pentru tata, asta e pentru mine”. Timp de sase saptamani, a avut mereu pe cineva alaturi. Iar cand au aparut complicatiile, a mai venit cineva. „Mi-era rau si intr-o zi m-au dus sa fac un tomograf. Plangeam, plangeam in continuu... La un moment dat, am simtit ceva in palma... asistenta imi pusese o iconita cu Sf. Nectarie, vindecatorul de boli. O am si acum in masina”.

Mama

Dupa operatie, rezultatele n-aratau deloc incurajator. In august 2008, a inceput chimioterapia. Pana la sfarsitul lui noiembrie, trei zile la rand pe saptamana, se urca in masina si mergea la Fundeni sa-si faca tratamentul. Neincrederea disparuse si, in ciuda starii fizice, era sigura ca o sa-i fie bine. „Eram un fel de leguma”. Doua, trei zile, poate si mai mult, nu se ridica din pat dupa sedinte. Bea doar ceai, fara sa poata manca ceva. Dar prinsese curaj si oamenii din jur erau optimisti. „Toata perioada asta am fost motivata mereu. Imi doream sa traiesc, dar asta isi doreste oricine. Trebuie sa vrei sa traiesti pentru ceva. Eu voiam sa traiesc pentru copilul meu, s-apuc sa-l vad mare – chiar daca atunci avea 23, 24 de ani, sa-i fiu alaturi”.

Pentru cateva clipe, ochii Sorinei Marica se umplu de lacrimi. „Numai gandul ca baiatul meu ar putea sa ramana singur...”

Cineva acolo sus

Acum, ia lucrurile altfel, mai usor, pentru ca totul s-a schimbat. A renunat la constructii, la magazin, a inceput sa fie mai indiferenta, mai putin perfectionista. „Ma trezesc, imi beau cafeaua, abia apoi fac patul. Am schimbat un pic organizarea prioritatilor mele. Cel mai important e sa-mi vad de sanatate si sa fac lucrurile care-mi plac. Si m-am mai gandit sa recuperez acum, doi trei ani, ca dupa-aceea probabil o sa am treaba cu nepotii”. A trecut si peste asta, acum „asteptam ce e mai bun de la viata”.

Un test odata la un an

  • foarte multe dintre cazurile de cancer de col uterin sunt cauzate de infectia cu HPV
  • nu exista simptome, de aceea se recomanda efectuarea anuala a testului Papanicolau, aceasta fiind singura metoda de a descoperi, din timp, boala.

Regulile de aur ale Victoriei Asanache, un om care monitorizeaza de zece ani persoane bolnave de cancer:

1. Sa faci lucrurile corect din punct de vedere medical: e necesar ca pacientul sa fie informat, sa inteleaga ce i se intampla, sa-si asume ce i se-ntampla si, totodata, sa-si asume hotararile pe care le va lua. Pacientul trebuie sa stie cum se schimba viata lui (in primele 8-10 luni, se modifica drastic, de multe ori o sa creada ca va muri): ce-ar putea sa i se-ntample, cum o sa-i cada parul, cum o sa fie operat, cum n-o sa se poata duce la serviciu, cum o sa vomite si-o sa i se faca rau s.a.m.d. Dupa ce intelege asta, trebuie sa actioneze. Nu e nevoie sa se repeada imediat la optiunea propusa de medic. Cand a inteles exact ce se va intampla prin operatie, sa stie ca trebuie sa-si asume hotararea respectiva.

Sunt femei cu cancer de san care mi-au spus: „Daca stiam ca mi-e rau, ca ma dau afara de la serviciu, ca ma lasa barbatul pentru ca si-a gasit pe alta, ca imi cade parul etc., va spun sincer: nu ma operam. Cat mai aveam de trait, traiam, dar decent, nu ca acum, ingenucheata”. Pacient care n-a inteles optiunea.

Alte situatii, alti oameni: „Am efectuat o biopsie. Ce trebuie sa fac?” Ti-ai facut o biopsie, ai diagnosticul asta, urmeaza sa faci chimioterapie si pe urma sa te operezi. „Dar nu vreau sa fac nici chimioterapie si nu vreau nici sa ma operez”. Bun, dar nu mai ai incotro acum, ca ai facut biopsia. Puteai sa spui lucrul asta inainte, pentru ca daca iti dovedesc ca ai celula de cancer fara sa fac nimic e ca si cum te-as omori cu mana mea.

O femeie de vreo 85 de ani. A venit la noi cu o tumora care nu putea fi operata, trebuia efectuata intai biopsia, cu chimioterapie si de-abia apoi operatia. Mamografii mai facuse la noi, tumora era acolo de mai bine de doi ani, asa ca am intrebat-o de ce nu ia o hotarare. Mi-a raspuns simplu: „Uitati, eu nu sunt in pozitia in care sa fac o operatie sau sa fac chimioterapie, pentru ca n-am fost casatorita niciodata, nu am copii, toate rudele mele sunt moarte; dupa cum vedeti, sunt si in baston si e clar ca n-are cine sa se ocupe de mine.

Vin si eu din cand in cand sa vad ce mi se mai inatmpla”. N-ati vrea sa stam de vorba si sa va explic cum or sa evolueze lucrurile in viitorul apropiat? Pentru ca dimensiunea tumorei e foarte mare si pentru ca a ajuns deja spre piele, probabil ca urmatoarea data cand o sa decideti sa faceti iar mamografie, cancerul asta o sa iasa la suprafata. O sa faceti o rana care n-o sa se mai inchida niciodata, o sa vina vara si o sa miroase ingrozitor, o sa vreti sa muriti, numai ca nu se moare din asta. Asta este riscul. „Bun, si daca nu pot sa ma operez, ce fac?” Exista varianta in care acceptati si va facem o biopsie mica, vedem exact daca exista un factor hormonal la cancerul facut si, daca e asa, aveti „receptori” si veti putea lua, timp de cinci ani, doua pastilute pe zi dintr-un medicament din care n-o sa va treaca cancerul, numai ca nu va iesi la suprafata. Sanul se strange si se stafideste acolo, ca o smochina”. Ma mai intalnesc cu ea, face 90 de ani...

Pentru toate aceste discutii, sistemul de sanatate ar avea nevoie de un personal care sa inlesneasca interfata dintre specialisti si pacienti, pentru ca medicii nu au timp.

2. Pacientul trebuie sa vrea sa traiasca. Daca nu vrea si nu crede ca se va face bine si ca diagnosticul de cancer poate fi depasit, nu traieste.

Este esential sa te "apleci" asupra pacientului, pentru o perioada sa gandesti o data cu el si pentru el, sa-l indrumi fara sa-l fortezi, sa-l obligi insa sa tina ochii larg deschisi, sa inteleaga, sa accepte, sa vrea sa traiasca. Chiar daca va avea momente in care va crede ca nu scapa din aceasta incercare, sa fii linga el pentru a-i aminti de zeci de ori ca e o boala ca toate celelalte, mai grea, mai istovitoare, dar si pentru el exista viitor! Cand omul nu mai poate, sa-i intinzi o mana, sa-l tii strans, sa-l tratezi ca pe un prieten care are nevoie de ajutor, nu ca pe o persoana care are un numar de fisa din oncologie. Dar ... trebuie sa fii facut pentru asa ceva, oamenii sa te gaseasca oricand, sa te simta si tu sa-i simti pe ei! Totul vine din interior, cu usurinta, cu dedicare si nicicand cu ochii atintiti pe ora care anunta sfarsitul programului din ziua respectiva.

3. Ce planuri si-a facut Dumnezeu cu tine. Este un lucru care tine si de soarta.....

Clara Stanescu

Comentarii

In articol se spune ca 80% din cancere apar in tarile sarace. De ce oare? Care este legatura dintre bani si virusul HPV?

HPV apare acolo unde partenerul este infidel si "culege"virusul la care barbatul este imun si-l face cadou sotiei.Cu regret dar doamna in cauza poate sa-i multumeasca sotului.Acesta sigur nu a folosit prezervativ in relatiile extraconjugale.Chinul,suferinta depresia si moartea sint bonusurile acestor efemere clipe de placere extraconjugale,daca oamenii ar fi mai celebrali in actiunile lor de zi cu zi multe suferinte ar fi evitate.

Ati pus degetul pe rana.Corect spus.

In tarile sarace, femeile nu folosesc atat de des cum ar trebui prezervativul, ceea ce favorizeaza transmiterea virusului. De aseamenea, ele nu merg la controlul ginecologic anual care permite, datorita testului Papanicolau, sa depisteze tulpinile "periculoase" ale acestui virus si sa le elimine inainte ca acestea sa provoace cancerul. In plus, un cancer depistat devreme, in stare incipienta, este vindecabil intr-o foarte mare proportie. Concluzia : mergeti la control cel putin o data pe an !

Buna ziua,
Am citit cu interes articolul dvs., in special regulile dnei dr. Asanache. In 2008, la un control de rutina, am fost diagnosticata cu cancer de san. Au urmat toate procedurile obisnuite: opetarie, chimioterapie, radioterapie. Cu toate ca am fost tratata si operata corect, nu am simtit nici o clipa doctorii preocupati de mine. Nu eram decat inca un caz, inca o femeie cu cancer. Nici urma de consiliere pisihologica sau prezentarea optiunilor. M-a sustinut, in aceasta lupta, familia, fetele mele aveau nevoie de mine. Restul este pentru emisiuni la tv. sau poate nu am intalnit eu acei oameni de care povestiti.

Foarte interesant articolul. Am o idee cum ca nu e deloc mediatizat cum ar trebui acest tip de cancer...si Romania in top e foarte f trist.
In legatura cu implicarea psihologica a medicilor consider ca nu exista; nu'i blamez deoarce ca medic trebuie sa fii puternic pt fiecare caz in parte, cerebral dar cred ca psihologi ar putea fii angajati ca si consilieri.
Sa fiti sanatoase!

Vorbim despre ignoranta, delasare si cate altele care duc la acel procent sau numar imens de cazuri posibil tratabile, daca ar fi fost depistate la timp. Dar se stie ceva despre acest mecanism al depistarii ? Despre umilinta de a sta mult si in zadar pe la usile cabinetelor obisnuite, neavand bani pentru cabinete private si ma refer chiar si la situatii de asa zise Campanii de depistare, mult mediatizate si afisate dar finalizate prin "afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul " ?

un articol foarte interesant si bine gandit,bravo .

Consider foarte util sa existe specialisti care sa stie sa asiste oamenii in cazuri de boli grave. Exista multe diagnostice care se "arunca" in fata oamenilor, fara a li se furniza niciun fel de explicatie.

Doamna Asanache are o abordare diferita de cea a medicilor in general, are rabdare sa iti explice, te imbarbateaza, iti da foarte mult curaj.Un pacient bolnav de cancer -medic si el a vazut-o cum le vorbea altor bolnavi, a intrebat cine este si mama mea i-a spus. Atunci Domnul doctor-pacient a spus: daca toti doctorii s-ar purta asa cu pacientii, ar fi mult mai putini oameni bolnavi!! Era o lectie si pentru el . Sanatate Sorinei !

Intradevar domna Victoria este un OM DE AUR ..pacat ca nu sunt mai multi in tara asta ca ea.Nu stiu daca ii voi putea multumii indeajuns in viata asta cat ne-a ajutat. Multa sanatate

Doamna Asanache este un adevarat OM DE AUR, daca toti medicii oncologi ar fi precum dansa, nu s-ar muri pe capete in tara noastra. Eu am avut nesansa de a o intalni pe aceasta minunata femeie prea tarziu ( pentru iubita mea mama), cand corpul ii era deja invadat de nenorocitele celule maligne, si asta din indiferenta medicilor,care ne asigurau ca totul este ok,nu indicau analize suplimentare (obligatorii in astfel de situatii ). Pe doamna Asanache am sunat-o disperata si i-am cerut ajutorul cand era prea tarziu, insa dansa m-a incurajat pana in ultima clipa, si mi-a spus ce mai era de facut si care mai erau sansele.Pe mama a incurajat-o, a imbarbatat-o si i-a redat speranta ca maine ii va fi mai bine.Vreau sa sa spun ca de cate ori ceda psihic si renuna sa mai lupte ,o sunam pe aceasta minunata femeie si i-o dadeam la telefon, dupa ce inchidea telefonul, mama se ridica si incerca iar sa spere.....si nu de multe ori am sunat-o duminica sau dimineata la prima ora
si mereu imi raspundea cu aceeasi caldura. Iar cand chiar nu s-a mai putut face nimic, m-a facut sa inteleg ca sunt egoista, fiindca imi doream sa o am pe mama langa mine, desi ea nu isi mai dorea sa traiasca fiindca nu mai suporta durerea! Sistemul sanitar din Romania omoara bolnavii de cancer. In tara noastra cuvantul cancer = condamnare la moarte . Pacat ca nu exista mai multi oameni ca dansa!!!

AM FOST OPERATA IN ANUL 2005 , CANCER COL UTERIN , si binenteles nimeni nu mi-a acordat consiliere psihologica , cu toate ca eram cu moralul la pamant. din nefericire nu am stiut de d-naAsanache. am mers la control primii doi ani , iar de atunci , am tot amanat pana n-am mai fost deloc. As dori sa stiu daca trebuia sa iau vreun tratament , ceva , sa pot preveni eventualele ... urmari!

Am citit acest articol si aceste comentarii mai sus scrise.Ma numesc Pantazi dar pentru doamna Asanache ma numesc SCAIUL asa m-a numit dumneaei. Sotia mea a fost diagnosticata cu cancer la sin de un doctor de la spitalul militar. Tot dumnelui ne-a si trimes la I O B. In disperarea noastra am luat legatura cu un cumatru de-al nostru de la Constanta. Nu stiu de unde si pina unde ne-a dat nr. de tel. al doamnei Asanache. Ce pot sa va spun este ca de la prima intilnire cu aceasta doamna, cu mina pe inima va spun, NU ESTE UN OM DE AUR , pentru ca aurul se cumpara chiar si la greutatea acestei femei , aceasta femeie oameni buni este , UN INGER .Sotia mea a vrut sa se arunce de la etejul 6 al spitalului I O B eu nu mai aveam puterea sa ma intorc acasa deoarece acasa ma astepta un copil de 11 ani cu handicap si nu aveam puterea sa-i spun copilului meu ca mama ta este bolnava ,, are cancer". Doamne ce clipe de groza am trait. Acest INGER cu chip de femeie ne-a adus cu picioarele pe pamint cu o rabdare de fier cu o putere inimaginabila de convingere am trecut peste tot chinul care pentru mine era deja sfirsitul pe acest pamint. Acum eu de frica de nesiguranta , de neputinta de a-mi ajuta sotia am terorizat-o cu intrebarile , o sunam continuu acum realizez cit de stresant am fost atunci si de aici dumneaei mi-a zis SCAIUL. Sotia mea acum este bine datorita acestui INGER cu chip de femeie . O iubim si sintem datori fata de acest INGER insa nu avem puterea de a ne recompensa vreodata fata de acasta femeie. Nu putem decit sa ne rugam pentru sanatatea acestui INGER si ne rugam ca sa mai apara asa oameni pe fata pamintului. Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei , sa-i dea sanatate , putere in picioare ca umbla foarte mult.

Alte articoleVezi toate articolele

Mituri despre sanatatea sexuala / Foto: Photoxpress Pilulele contraceptive ingrasa? Pilula de a doua zi cauzeaza avort? O femeie poate sau nu sa ramana insarcinata in timpul menstruatiei? Sunt...
Deviatia de sept este o problema des intalnita, dar putin pacienti stiu ca aceasta se poate agrava pe parcurs, deteriorand calitatea vietii. Dr. Ana-Maria Apostol, medic specialist ORL, a explicat...