Publicat la: 
15/06/2010

Copiii sunt plini de surprize / Foto: MorgueFile

V-ati propus sa faceti un copil si va ganditi de ceva vreme la cum va fi cand veti fi parinti. Aproape ca stiti deja cum va fi viata dupa fericitul moment. Stiti ca programul obisnuit de pana atunci va fi o amintire, ca cel mic va fi in centrul atentiei, ca o sa stati treji noaptea, o sa schimbati scutece si o sa va bucurati alaturi de toata familia la fiecare noua realizare a copilului.

Dar, cum de cele mai multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, odata cu nasterea copilului apar si surprizele.

"Timpul vostru" se transforma in "timpul copilului"

Toti stim ca un nou-nascut doarme, in medie, 18 ore pe zi. Daca v-ati facut calcule in functie de aceasta certitudine, uitati-le. Cele 18 ore de somn pe zi sunt impartite in perioade care de cele mai multe ori nu sunt mai lungi de doua – trei ore. Intre timp, copilul cere toata atentia ta. El trebuie hranit, schimbat, are nevoie de atentie. Adapteaza-ti programul la programul copilului si incearca sa dormi atunci cand el doarme.

Relatia cu partenerul se schimba

Relatia cu partenerul de viata nu mai e la fel ca inainte de nasterea copilului. Cel mic iti ocupa mare parte din zi si isi gaseste incet incet locul in familie. In aceste conditii, dinamica cuplului se schimba, timpul pe care inainte il petreceai exclusiv cu partenerul acum se imparte in doi, iar aceasta ecuatie de obicei este in defavoarea partenerului, care se poate simti desconsiderat.

Devii parte din "clubul mamicilor"

Dintr-o data remarci ca ai o gramada de prieteni. Toata lumea socializeaza, strainii iti zambesc pe strada, ceilalti parinti nu contenesc sa iti povesteasca despre felul in care se comporta copiii lor iar colegii te intreaba cum a decurs ultima vizita la medic. In acelasi timp, sunteti asaltati cu milioane de sfaturi: "da-i ceai", "nu-i da ceai", "ai grija sa fie bine imbracat cand iesi afara", "nu-l infofoli", "nu-l invata cu suzeta". Nu e nimic rau in asta. Parintii in general simt nevoia sa vorbeasca despre copiii lor si despre experientele prin care trec alaturi de acestia. Nu te alarma. Fiecare parinte isi abordeaza rolul intr-un stil propriu, adaptat fiecarei familii. Si tu vei face la fel.

Noptile nu mai sunt pentru dormit

Afirmatia "noptile sunt pentru dormit" nu va mai fi valabila, cel putin in primele luni de dupa nasterea copilului, inainte ca acesta sa doarma toata noaptea. Incercati totusi sa nu va suprasolicitati, oricat de greu poate parea sa faceti acest lucru. O solutie este ca dvs. si partenerul dvs. sa va treziti cu schimbul atunci cand copilul are nevoie de ceva in timpul noptii.

Relatia sexuala se schimba

Multe femei sustin ca dupa nastere nu mai au acelasi apetit sexual pe care il aveau inainte. Acest lucru se datoreaza schimbarilor fizice si psihologice care se petrec dupa sarcina si odata cu aparitia copilului. Sa nu uitam ca orice schimbare din viata noastra se traduce intr-o schimbare la nivelul vietii sexuale, iar in perioada de dupa nasterea copilului ambii parinti sunt de obicei obositi, coplesiti de griji.

Nici barbatii nu fac exceptie. Si in cazul lor se poate remarca o scadere a dorintei sexuale. Noile responsabilitati, grija pentru familie, chiar si teama de a nu rani fizic femeia, dupa o nastere recenta, toate acestea pot face ca sexul sa nu mai ocupe un rol la fel de important in viata lor, cel putin pentru o perioada.

Nici excursiile in afara orasului nu mai sunt la fel

Stresul si oboseala din ultima perioada au inceput sa se resimta si v-ati gandit ca nici celui mic nu i-ar strica o iesire la munte, la aer curat. Nu mai este insa la fel de simplu. Daca inainte aruncati repede un rand de haine de schimb in bagaj si erati ca si plecati, acum lucrurile pot fi mai dificile. S-ar putea sa constatati ca bagajul copilului este chiar mai mare decat al vostru. De obicei din bagaj nu lipsesc biberoanele, "pampersii", servetelele, medicamentele, produsele pentru baie, hainele groase, hainele subtiri, laptele, castroanele, linguritele si lista poate continua. S-ar putea sa fie necesar sa luati si patutul.

Si programul de vacanta e diferit. Va ganditi plimbarile lungi si reconfortante prin padure sau la serile petrecute la terasa, cu prietenii, care se prelungesc pana dimineata? Nu va faceti astfel de planuri. Cel mic are propriile lui planuri, pe care nu va ezita sa si le impuna, chiar daca e vacanta.

Sunteti asaltati de vizitele rudelor si prietenilor

La scurt timp dupa nasterea copilului toate rudele si toti prietenii vor dori sa il cunoasca pe noul membru al familiei. Poate sunteti incantati de acest lucru dar, in acelasi timp, puteti simti uneori ca e prea mult. In astfel de situatii, cel mai usor scapati cu un refuz politicos al vizitei. Cei mai multi dintre apropiati vor intelege si nu se vor supara.

Aveti nevoie de ajutor

Nevoia constanta de atentie a copilului este extenuanta si curand vei simti nevoia de ajutor. Imparte sarcinile cu partenerul tau si nu ezita sa profiti de acest timp pentru a te odihni, a citi o carte, a face o plimbare sau o baie.

Vina e o parte a meseriei de parinte

Tot timpul v-ati spus spus ca veti fi un parinte model, o prezenta calma si placuta. Dar sunt momente cand pur si simplu nu mai puteti si nu mai vreti. Imediat dupa aceea apare vina ca nuva bucurati si savurati sufcient fiecare moment petrecut alaturi de copil. Nu faceti asta! E natural sa mai vreti din cand in cand sa luati o gura de aer.

Faceti greseli

Stiti foarte bine ca nu e bine sa tineti prea mult copilul in brate. V-au spus-o si parintii, v-au sfatuit si prietenii, ati citit in cartile despre "modul ideal de a fi parinte". Dar in lumea reala lucrurile nu stau tocmai asa. Chiar daca stiti ca nu e indicat, probabil ca la un moment dat veti face "greseala" sa-l luati in brate pentru ca vreti sa adoarma mai repede. Nu va faceti chiar asa griji. Nu acestea sunt greselile care v-ar putea afecta copilul. Daca nu reusiti sa rezolvati o problema care implica copilul dvs. nu ezitati sa intrebati un medic pediatru.

Autor: R.M.

Comentarii

Liana, suntem si noi niste fiinte umane, nu ne mai tratati ca pe niste bucati de carne, niste obiecte sexuale, niste masini de facut bani. Suntem niste delicati, niste sensibili, plangem la fiecare apus de soare pe care il petrecem cu partenera, cand cel mic se "imprastie" prin pampers.... etc,,

:)))

Liana, scuze, sper ca nu ai luat in serios ce am scris mai sus :))))
Si pe mine ma distreaza chestiile de care pomenesti tu :)))
Toate cele bune...
Un tata a doua fete (4 luni, 2 ani)

da draga stiu, sunteti niste sensibili :)

multa sanatate fetelor

Sa stii, tatii de fete sunt mai poeti, mai sensibili, mai... altfel. Sunt extraordinari. Parca pun problemele altfel si viata e mai frumoasa langa un tata de fata care-si ia rolul in serios (ca sunt si de+aia care platesc pensie alimentara :)) )

Sunt insarcinata (pentru prima oara) si astept cu cea mai mare nerabdare aparitia pe lume a copilului nostru. Pe langa faptul perioada de graviditate mi se pare cea mai frumoasa din viata mea (chiar daca si aici sunt neplacerile binestiute), nu ma sperie ce va veni dupa nastere. Pentru ca, ce a omis articolul sa spuna, cu toate aceste "neplaceri", a avea un copil face totul sa merite.

Important e ca un copil sa vina pe lume cand e dorit de ambii parinti. Si la fel de important e sa gandesti mereu pozitiv.

"Pe langa faptul perioada de graviditate mi se pare cea mai frumoasa din viata mea"

Poftim ?

Daca iti face placere sa vomiti toata ziua, sa nu te mai poti misca dupa cateva luni ca ai un burtoi cat china, sa nu poti sa te intorci pe o parte in pat fara ajutor, iar mai apoi, cireasa de pe tort, nasterea in dureri maxime, esti cam masochista.

Si eu simt la fel ca tine, Raluca . Eu sunt la a doua sarcina, dupa o perioada lunga de timp si da, ma simt minunat. Aceleasi simtaminte le-am avut si prima data. Sarcina nu inseamna sa vomiti toata ziua, sa fii cat casa si sa nasti in chinuri. Cred ca persoana care a scris asta nu a fost de fapt insarcinata. Recunosc ca am avut greturi oribile la inceput, partea cu sexul ma cam lasa rece in aceasta perioada si sunt destul de iritabila, dar sunt FERICITA. A fi insarcinata este-pentru multe femei- o minune pe care o traiesc cu bucurie si mandrie. Ii doresc o viata lunga si senina fetitei pe care o port, la fel si celorlalti copilasi care au venit sau vor veni pe lume, luminand in mod unic, viata parintilor lor.

Happy, ai dreptate, nu am fost si nici nu vreau sa fiu.

Evident ca este o minune sa dai nastere unui copil, dar de aici si pana la a spune ca o perioada in care te simti rau este cea mai frumoasa din viata ta este totusi putin exagerat.

Probabil ca voi vedeti doar partea plina a paharului dar fiti totusi realiste.

Multa sanatate

am citit articolul in timp ce imi alaptam copilul de sase saptamani. l-ati scris cumva special pentru mine? pentru ca am trecut prin toate cele de mai sus...
mesajul general - relax! - imi e de mare folos, va multumesc ca mi-ati reamintit!

Iata un articol despre ce ratezi/nu mai ai/va lipsi daca faci un copil. Mi-ar placea si un articol despre ce ratezi/va lipsi din viata ta daca nu-l faci. Scris asa cum e scris, te face sa te sperii de ideea de a avea un copil. Multe din cele scrise sunt valabile pentru primele 2-3 luni de la nastere, nu e "puscarie pe viata" :-). Da, nu se poate sa le ai pe toate in acelasi timp, dar un copil iti si imbogateste enorm viata. Cand ma uit la copilul meu cum doarme, imi trece orice suparare si oboseala. Viata nu e doar despre iesit in oras. Si cele mai multe din lucrurile de valoare vin cu un pret de platit. De fapt, in lipsa pretului nu prea exista valoare. Daca am creste copii asa cum deschizi o sticla de bere, ma indoiesc ca experienta respectiva ne-ar imbogati cu ceva viata.

Ratezi destul de multe si daca nu faci copilul dar despre lucrurile frumoase aduse de copii s-au scris romane intregi.
In definitiv importante este ce iti doresti de la viata. Daca iti doresti sa fii mama / tata faci copilul sau copiii, daca nu, atunci nu ii faci.
Iar faptul ca nu este inchisoare pe viata e o iluzie. Daca il faci la 25-30 de ani si apoi mai faci unul sa zicem pe la 32 ai viata dedicata lor in proportie de 75 - 99% pana ajungi spre 50 de ani. Apoi o sa ai destul timp pt sex, drumetii montane, iesiri la terase cu prietenii in toate noptile si alte activitati. Din pacate insa majoritatea acestor activitati nu prea mai sunt asa de practicabile la 50 cum erau la 30.
Asta e... fiecare trebuie deci sa se gandeasca ce isi doreste de la viata.
Ce e important este sa va ganditi la treaba asta INAINTE de a face copilul. DUPA ce il / ii faceti nu mai puteti decat sa il iubiti si sa aveti toata grija caci copiii nu vor fi niciodata vinovata de lipsa de maturitate a deciziei dumneavoastra.

ti se ia cu totul de copii dupa ce citesti art asta.
Adevaru e ca desi sunt femeie si am 30+ ani, nu ma dau deloc pe spate copiii; cand ii vad prin parcuri cum se joaca n-am nici cea mai mica emotie;
numai cand ma gandesc la sarcina/ce urmeaza dupa mi se intoarce stomacu pe dos; prefer sa calatoresc, sa ma vad cu prietenii, sa citesc o carte buna sau sa vad un film decat sa am grija de un copil; stiu ce inseamna asta, cumnatul meu are vreo 4 copii si cand mergem la ei e haos. O data a trebuit sa avem grija de ei un weekend, dupa care amandoi am fugit ca din pusca, epuizati. Am simtit cea mai mare eliberare cand am plecat de acolo.
Am vazut cam ce inseamna cresterea copiilor. Nu mai ai timp de nimic, discutii interminabile de bani, plansete si tipete. O fi si partea frumoasa, nu zic nu. Avantaje si dezavantaje. Pt mine in mom asta cantaresc dezavantajele mai greu. Chiar nu-mi doresc copii.

Bine ca ai langa tine un barbat care e de aceeasi parere cu tine, ca daca aveai unul care toata ziua te critica si te facea egoista pentru ca nu vrei copii, si ca pentru el asta e singurul scop in viata, nu cred ca aveai o viata prea usoara ;).

Parca a devenit o moda asta, in care barbatii mor dupa copii si vor cat mai multi cat mai repede.

O completare: cand copilul e suparat sau agitat, parintele se transforma in clown sau maimuta!

Am fost, sunt si voi fi in toate situatiile de mai sus. Mi-ar fi fost de folos sa stiu unele dintre aspecte mai devreme, pe altele le-am observat in timp la cei ce aveau deja copiii si asta m-a ajutat.
Toate sunt asa, in aceeasi masura daca parintii constientizeaza aceste aspecte macar atunci cand se naste copilul (daca nu mai devreme) totul este poveste.
Am calatorit cu copilul la 7 luni (cu sterilizator, biberoane...) cu avionul, 7 zile cu minim 300 km/zi facuti cu masina, aproape in fiecare zi schimbam cazarea.Avem amintiri urmarind echipa Romaniei, poze cu jucatori. Si cu toate grijile si intrebarile (sunteti nebuni de plecati cu copilul? ) a fost o vacanta minunata. A urmat o excursie in Delta, doua luni si cu aceleasi bagaje am ajuns in Sf Gheorghe dupa 1.5 cu salupa rapida, pitic a mancat pumni de nisip si a facut km pe plaja in patru labe...nimic nu se compara cu astfel de imagini.
La 2 ani am fost la munte, tot cu avionul, la schi, la multa zapada, cu multe haine (scapasem de sterilizator, dar mai aveam biberoane)...nu a fost usor, dar amintirile lui (si acum vrea zapada - si facem cu spuma la baita) sunt cele care ne reasigura ca a meritat.
Cand era mic nu il tineam in brate de grija sa nu se obisnuiasca....acum nu i-as mai da drumul dar deja stie el cat vrea in brate.
Totul merita si toate trec asa de repede ca dupa 2,5 ani nu imi mai aduc aminte de cate ori se trezea pe noapte in prima luna si imi este dor deja de un bebe mic, mic.

Oh, daca toata lumea ar gindi ca dumneavoastra! :)

ce frumos...mi-au dat lacrimile...si eu incerc de cateva saptamani sa am un bebitz mic...sper sa ma ajute Domnul si pe mine...cand am sa il /o strang la piept am sa ma topesc de fericire....nimic nu e mai important in viata ( pentru mine ) , decat un bebitz mic care sa imi spuna "mama"...si sa il /o vad crescand....

ori titlul a fost ales prost, ori mesajul e unul .... !
pe langa faptul ca vreti sa spuneti ca un copil e o povara, va contraziceti in f multe randuri. atat de multe, ca nici nu stiu pe care sa-l exemplific.
oricum, f prost si nepotrivit articolul.
mai citeste-l o data cu atentie si ai sa-mi dai dreptate.
nu spun ca nu e adevarat ce scrie, dar mesajul, titlul ales si punerea lor in pagina, f nereusite.

INDEMN
cat mai multi copii !!!
e f greu, dar merita tot efortul ! nimic pe lumea asta nu-ti da sentimentul de a fi realizat cu adevarat ceva, asa cum iti dau copii crescuti de tine si nu de bone.

A.

Da, miliarde si miliarde de copii. Nu-s destui 6 miliarde, sa fim 60, 600!

Nu noi suntem problema ci tarile subdezvoltate. In tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare asa cum suntem noi, natalitatea este in scadere.

dupa parerea mea Romania nu este nici dezvoltata si nici macare in curs de dezvoltare... suntem in cadere libera... in curand vom vedea oameni care mor de foame la marginea drumului...

oameni care mor de foame la marginea drumului exista inclusiv in tarile foarte dezvoltate ca sa zic asa

Hai , sa cautam nod in papura... Sa uitam esenta si sa ne luam dupa forma... :(

Si cu ce contribui tu si copiii tai la propasirea rasei umane? Ce lucruri interesante si utile celor din jur ai inventat? Ce ai lasat in urma in afara de mostenirea genetica? Ce ai realizat in afara de a produce gaz cald in fiecare zi? Hai sa facem copii, sa ne inmultim ca niste coropishnitze. E placut, sigur ca da! Indivizii care nu produc nimic deosebit nu ar trebui lasati sa aiba mai mult de un copil.

Adela, cu ce-au contribuit parintii lui Newton, lui Einstein, ai lui Mozart pe termen lung in afara de imbunatatirea zestrei genetice a omenirii?

Tu cu ce-ai contribuit pana acum acum si lucruri extraordinare estimezi ca-ti vor da dreptuil sa procreezi? Cu o atitudine atat de nihilista nu vei realiza niciodata nimic deosebit. Toti oamenii mediocri sunt astfel: dispretuiesc lumea din jurul lor, lovesc in ce au mai drag si nu stiu sa se bucure de viata.

Surprizele cuprinse in articol exista dar nu sunt surprize, sunt etape din viata unui om. La fel ca nunta, moartea, mersul la un serviciu care iti place sau nu-ti mai place. Si tu ai fost o asemenea povara pentru parintii tai si probabil o povara esti si acum de gandesti asa cum o faci. Nimic pe lumea asta nu e numai lapte si miere si cred sincer ca oamenii cu adevarat deosebiti invata sa accepte acest lucruri si sa semene un dram de speranta si veselie in jurul lor. Sanatate!

Chiar nu stiu cata naivitate poate avea cineva, crezand ca a face un copil totul va fi zambet si soare. Cred ca normal e sa te informezi la ce te poti astepta astfel incat sa fii cat mai bine pregatit, macar teoretic, pentru posibile situatii de criza....
Al meu copil nu a dormit "normal" pana la 2 ani.

Pacat insa ca articolul subliniaza doar partile negative care apar sau pot aparea odata cu venirea pe lume a unui prunc. Cat despre luatul in brate....mai informati-va, despre continuum concept de exemplu.

Sper sa nu se considere drept spam dar mi se par bine venite in contxt, nu sunt genul care alearga dupa vizite:

http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/06/sa-cresti-un-copil-e-o-pla...

si

http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/04/sa-cresti-un-copil-e-greu....

In alta ordine de ide da, se schimba multe cu un bebelus si ce ati scris acolo cu bune si rele e adevarat. E si o piatra de incercare dar si motivul pentru care mergi mai departe. Puiul e cel mai mare motiv de bucurie pentru mama si tatal lui. Trebuie numai ca ei sa invete ca un copil te schimba el pe tine, nu tu il schimbi pe el.

Iar cu luatul in brate - aici gresiti. Pentru ca tinutul in brate este benefic pentru bebelus, exista wrapuri, slinguri, mei-tai-uri (pentru copii mai mari) si o varitetae de carriere textile care respecta anatomia bebelusul si protejeaza spatele parintelui si ne fac viata mai usoara. Nu va uitati bebelusul in patut sau carut (pe aia care accepta oricum sa stea si acolo, multi au insitinctul asta de a fugi de ele foarte dezvoltat)), el are nevoie de contact fizic permanent cu mamica lui (si cu taticul).

mai adaugati urmatoarele:
- este greu de explicat in cuvinte bucuria care o ai cand vezi copilul cum rade si se bucura atunci cand intri in camera si te vede, cand vii de la lucru, sau dimineata cand se trezeste.
- este greu de explicat in cuvinte bucuria pe care o ai atunci cand faceti baita si va jucati cu ratuste si alte prostii in cada.
- doar cine nu a auzit un bebe mic razand in hotote poate spune ca e greu sa ai copil.
- nimic nu se compara cu momentele cand iti surprinzi copilul facand ceva nou in fiecare zi, sa-l vezi cum invata sa fie om, sa-i vezi mirarea din ochi atunci cand vede o floare sau un pom pentru prima oara.

dar pe de alta parte, tot ceea ce scrie in articol este adevarat :-) dar se uita repede :-P

hehehe, pai in articol este vorba despre "surprize" nu despre surprize. Asta cu rasul copilului este de la sine inteles, nu e nicio problema. Chiar pot spune ca e partea cea mai placuta a situatiei. Pe mine ma intereseaza "surprizele" ca sa stiu ca nu sunt singura care am trecut prin asta. :) In felul asta ma simt mult mai bine: si altii au patit-o. Acum imi explic de ce parintii cu copii imi tot repetau ca niste masini stricate (asta inainte sa ii am pe cei doi mei): dar tu cand o sa faci unul mic?

Am un copil de maine implineste 1 luna.
Pana acum ma scol de 2-3 ori pe noapte. Pana la aceasta varsta copilul nu este foarte reactiv. Adica nu prea poti face mare lucru cu el, in afara de a-l legana pentru a nu mai plange.
Toate cele din articol sunt adevarate. Deocamdata ne minunam cat de mult poate sa creasca si cat de mult poate sa planga. De asemenea vedem primele semne ca ar vrea sa isi tina capul singur si ca ar incerca sa o porneasca de-a busilea. Astept cu nerabdare sa pot interactiona cu copilul. Pana acum experienta e obositoare, dar am inceput sa ne gasim un ritm.
Deocamdata experienta pare cam fada per total, dar astept si vremurile mai bune in care sa ma pot juca/distra/invata cu copilul.

Mai aveti putin de asteptat. De pe la 6 luni incolo incepe sa reactioneze evident la mediul inconjurator.

E greu cu un copil,ai mulkte responsabiliatti,viata ti se schimba....dar in cele din urma este o experienta pe acre fiecare ar trebui s-o aiba....merita efortul de a trece prin viata cu un scop.Eu ma consider norocoasa,fetita mea a dormit toata noaptea de cand s.a nascut,nu a avut decat 3 ore de colici o singiura data,nu am obisnuit-o cu bratele si e o fire linistita si ascultatoare.Si totusi uneori mi-e greu,si atunci ii inteleg pe acei parinti care sunt la limita rabdarii cand au greutati cu copiii lor,nu e usor.

Articolul lanseaza si concluzii gresite:
Relatia cu partenerul se schimba - este normal dar tine de cei doi sa gaseasca timp de petrecut impreuna si sa nu se neglijeze. Nu copilul face asta, ci cei doi parinti.
Noptile nu mai sunt pentru dormit - exagerat putin, depinde cum educi copilul din prima secunda, intrebati pe parintii cu experienta. Daca nu asculti de sfatul "batrinilor" este normal sa ai nopti nedormite. Am doi copii si nopi nedormite doar citeva. Am colegi cu ani de zile de chin, recunosc ca gresesc dar nu vor sau nu au vointa sa-si indrepte greseala, este alegerea lor personala pe care o respect. Educatia se face din prima zi!
Relatia sexuala se schimba - da, dar in bine spre foarte bine. Normal daca faci cele de mai sus si nu trasformi copilul intr-o sursa de stress.
Nici excursiile in afara orasului nu mai sunt la fel - ei nu zau, exista tot ce vrei pentru ca 2 adulti + 1-2 copii mici sa calatoreasca chiar si fara masina. Se face programul dupa programul copilului si toata lume este fericita. Daca nu-i cap vai de picioare.
Sunteti asaltati de vizitele rudelor si prietenilor - asta-i exagerata si datorita culturii noastre: nu putem sa zicem nu fara sa jignim. Trebuie sa invatam sa zicem nu si sa programa vizetele si durata lor. Spus clar de la inceput: pot veni dar doar la ora X si cit pot sta maxim. Altfel nu se poate si gata.
Adaugati si nevoia de educare si informare: parintii trebuie sa se informeze continu ce implica rolul asumat si cum evolueaza copilul la fiecare etapa din viata. De asta depinde cel mai mult ce tip de parinte vei deveni.

E clar, proaspetii parinti se prostesc dupa ce apare odrasla.
Ccopul articolului e sa arate niste aspecte mai putin placute care vin la pachet cu noua viata, nu sa trateze in detaliu avantajele si dezavantajele procreatului.
Nu se intituleaza 'totul despre bebe', nici 'aspecte placute si neplacute' ci 'surprize la care nu v-ati fi asteptat...'
Si totusi, la fel ca talibanii va napustiti sa subliniati placerile infinite pe care le genereaza tinutul in brate, calitatile terapeutice ale zambetului unui nou nascut etc.
Am inteles, voi sunteti salvarea societatii, noi (ceilalti) va suntem indatorati, dar nu va comportati de parca ati descoperit roata.
Instinctul primar de a va inmulti nu va face speciali, la fel ca voi se inmultesc si betivii, castorii sau vrabiutele.

Pe mine ma distreaza foarte tare barbatii care isi arata latura feminina prea mult dezvoltata prin comentarii si povestesc despre "ce bucurie, ce zambete, ce ne-am jucat cu ratuste" :)). La um moment dat a fost un articol pe smart woman cu un barbat care vorbea despre ce sentiment minunat iti da un copil si ca ar putea sa si nasca... Am cazut pe jos de ras, nu alta.

Articolul asta este scris d un egoist. In plus, nu s-a gandit la faptul ca poate te intereseaza ca parinte ce se imtampla cu copilul tau si te intereseaza mai putin timpul pentru tine....

Nu am copii si nu stiu daca vreau. ne gandim activ, eu si partenerul. El ar vrea, dar are dubii metafizice. Eu as vrea sa ii fac lui pe plac, dar am dubii de ordin practic, precum cele din articol. Mi se pare de ajutor sa citesc si despre cat de frumos este si despre cat de greu este.
Suntem amandoi foarte egoisti si ne place viata noastra asa cum este, ne place compania celuilalt si mai ales, sa avem timp si fiecare pentru el. Lucram, calatorim, locuim unde si cum ne place.
Pe de alta parte, traim intr-o tara, alta decat Romania, in care vedem o relatie parinte-copil extrem de degradata: parintii isi lasa copiii prin crese si stau cu ei efectiv cateva ore pe saptamana, in rest cresa si bona sunt de baza, iar mai tarziu, copiii uita efectiv ca mai au parinti, nu se viziteaza, nu se suna cu lunile. Multi bunici abia daca stiu cum arata nepotii lor, desi stau in acelasi oras. Invariabil, pensionarii se retrag in case de pensionari, care, de multe ori, se ocupa si de funeralii. Imaginea mitica a familiei asa cum o stiam eu nu mai exista.
Asa ca stam si ne intrebam ce sa facem. Si mai ales, ne intreabam cum se hotarasc ceilalti, cum stiu ca vor sau nu vor copii. de aceea articolele de acest gen nu mi se par deloc inutile.

"Suntem amandoi foarte egoisti" - nu are rost sa va mai ginditi. Cit timp sunteti in aceasta faza si nu doriti schimbarea nu are rost sa nenorociti niste copii doar de test. Mai bine incercati cu un ciine.
Faptul ca alte familii o duc rau nu inseamna ca si voi trebuie sa urmati exemplu. Veniti dintr-o cultura unde familia inseamna ceva, probabil o sa incercati sa continuati la fel, dar tine de voi sa tineti familia unita si sa-i invatati de mici pe copii sa respecte parintii si sa aiba grija de familie.
Asa cum sunt familii destramate asa sunt si familii unite, mai cautati si o sa gasiti si exemple pozitive. Ce zici tu-mi aminteste de cineva la facultate care incerca sa convinga pe cei din jur ca Dumnezeu nu exista ca sa-si justifice comportamentul imoral. Voi cautati motive sa va convingeti sa nu faceti copii. Mult succes in continuare dar sa nu va plingeti de migratia musulmana asa cum se pling occidentalii acum, nu aveti motive.
Daca vreti motive uite inca unul: piata libera, capitalismul si legile pietii nu incurajeaza copii. Practic ei sunt o gaura neagra in bugetul si timpul unei familii. Pentru unii dintre noi ( cei cu copii ) avantaje compenseaza dezavantajele, dar depinde de tine sa faci asta.

Sa nu uitam ca sunt foarte multe sacrificii pe care noi ca parinti le vom face dar ele merita cu "varf si indesat". totusi un copil este desavarsirea in viata.

frate, dupa ce citesti articolul asta ti se taie toata pofta sa mai faci copii. cred ca ceva nu este adevarat ca altfel n-ar mai face nimeni copii

Este adevarat tot ce scrie in articol dar unii sunt masochisti, n-ai ce sa le faci :)

Glumesc, probabil ca merita efortul :)

Ar fi bine dacă toată lumea ar avea copii în cunoştinţă de cauză. Toate cele descrise în articol sunt reale. Deşi unii pot avea noroc cu cineva (de obicei una din bunici) care îi ajută. Însă sunt unele proceduri (gen alăptarea) la care mama nu poate fi înlocuită.
Ca tată, recunosc cinstit că femeia are mult mai mult de muncă decât bărbatul în cazul apariţiei unui copil.
Revenind, ideal e ca fiecare să aibă cât de cât idee la ce se înhamă, pentru că sunt şi multe lucruri la care renunţi, însă şi enorm de multe lucruri pe care le câştigi. S-au tot spus, nu vreau să le repet.
Liana, cu siguranţă merită efortul [zic eu, din postura de părinte :)].
Dacă vei simţi nevoia să ai un copil, îl vei avea (de obicei femeile sunt cele care decid asta, motivul fiind evident). Dacă nu vei simţi nevoia, asta este. Nu cred că este necesar să ai copii, decât dacă îi doreşti, normal ;)

Ha, ha! Ma bucur pentru tine Raluca. Sa fie intr-un ceas bun. Si eu sunt insarcinata (pentru prima si ultima oara) si sunt la polul opus. In afara de bucuria de avea un copil, pe care ni-l dorim amandoi, pot sa spun ca de-abia astept sa il vad si sa treaca aceasta perioada care nu e deloc funny. Am amanat foarte mult aceasta sarcina din diverse motive, varsta, sa ne traim viata, sa ne distram, sa avem o cariera, sa avem mai multi bani ca sa ne permitem sa-i dam ce ii trebuie, etc. Evident, nici acum nu am ajuns la nivelul dorit, insa este tarziu.
Referitor la articol...are mult adevar in el, insa cum comenteaza si altii mai depinde si cum iti combini viata de parinte cu cea de cuplu. Insa daca esti copil-addicted...da, nu iti mai ramane nimic pentru cea de cuplu. Acum, hai sa fim seriosi, daca de cand faci un copil ti se pare funny ca orice concediu, orice iesire , orice lucru sa il faceti impreuna cu copilul, nu stiu daca la un moment dat partenerul de viata nu se va seca. Ideea, dupa mine, e sa le combini: o iesire cu copilul in parc, o iesire cu adultii, cateva zile la mare sau munte cu copilul, alte 5 singuri, si tot asa... In stilul asta ai timp si pentru copil, dar si pentru relatia de cuplu, care, in multe cazuri se duce dracului tocmai pentru ca se exagereaza cu copiii (si aici vorbesc mai mult de femei care exagereaza cu asta). A avea copii intradevar iti schimba stilul de viata, dar conteaza si cat de mult ii lasi sa iti schimbe viata

Si cina sta cu bebele cat esti tu la iesit cu adultii?
Nu toata lumea are un bunic la usa disponibil nonstop. Pentru cine nu are ajutor deloc este o schimbare enorma fata de viata anterioara.

Articolul este unul dintre cele mai decente si adevarate pe care le-am citit despre acest subiect.

S-au scris romane intregi despre bucuriile aduse de un copil, dar foarte putin despre greutatile intampinate in proces. Si daca ne facem ca ploua nu inseamna ca vor disparea.

liana, ai copii? ca din ce scrii nu mi se pare. eh, inainte sa mai vorbesti, eu zic macar sa incerci. asta inainte sa te apuci sa faci o ironii despre sarcina.

sunt la a treia sarcina, si ghici, nici una nu a fost usoara, am doua cezariene de urgenta si doi copii minunati.

si nu, nu am 100 de kile, ci 53 la 170 inaltime (asta ca sa nu zici ceva despre cat de balena arat dupa doi copii).

am facultate, masterat si termin un EMBA luna asta (daca nu stii ce inseamna poti sa dai un google)

nu prea am ratat nici un concert din ultima luna, am bifat cam toata lista de filme noi de la cinema si aproape toata stagiunea de la TNB. am viata, chiar daca am doi copii. mai am neuroni si creier in cap chiar daca am doi copii. pierd inca noptile cu cel mic, nu zic ca e usor, dar dupa cum zicea cineva mai sus, e indeajuns sa auzi un copil (al tau de preferinta) razand ca sa intelegi despre ce e vorba.

deci, cand vei fi in tema, cu un prunc in brate, mai da-ti cu parerea, ok?

Alte articoleVezi toate articolele

Daca porti o palarie sau folosesti uscatorul de par poti cheli Nu exista nicio dovada ca purtarea unei palarii pentru o perioada indelungata sau folosirea uscatorului de par poate duce la chelire....
Principiul de functionare al ochiului bionic / Foto: Captura YouTube Geordi La Forge, ofiterul din celebrul Star Trek, a incetat sa mai fie un personaj SF. Incepand cu acest an, oameni care au...