Descriere: 

Hormonii tiroidieni influenteaza numeroase mecanisme fiziologice si reactii biochimice la nivel celular, de la reglarea cresterii si diferentierii celulelor pana la metabolizarea principiilor alimentare. Hormonii tiroidieni sunt principalii reglatori ai functiilor metabolice si actioneaza in special la nivelul ficatului, rinichilor si inimii. Ei cresc respiratia celulara prin efectul stimulator asupra metabolismului celular si sunt principalii reglatori ai termoreglarii la organismele homeoterme.(1)

Pentru sinteza normala a hormonilor tiroidieni este necesar un ax hipotalamo – hipofizaro – tiroidian intact si un aport corespunzator de iod. Hipotalamusul secreta TRH (thyrotropin - releasing hormone) care, la randul lui, stimuleaza hipofiza anterioara sa secrete TSH (thyrotropin sau thyroid – stimulating hormone). Acest hormon hipofizar stimuleaza sinteza si secretia hormonilor tiroidieni de catre glanda tiroida. Hormonii tiroidieni exercita feed-back negativ atat asupra hipotalamusului cat si asupra hipofizei pentru a mentine in limite inguste variatia in concentratia de TSH (2)

Sinteza hormonilor tiroidieni necesita zilnic 150 – 200 g de iod. Sursa de iod este exogena, alimentele fiind sursa principala dar exista serie de medicamente si suplimente nutritive contin de asemenea iod.

Iodul este transportat la glanda tiroida si incorporat in hormoni printr-o serie de reactii (1,2):

1. oxidarea iodului la I2 urmata de transportul activ al acestuia in foliculul tiroidian realizat de proteina transportoare “sodium-iodide symporter” (NIS)

2. cuplarea iodului la radicalii tirozil de la nivelul tiroglobulinei sub actiunea tireoperoxidazei (TPO)- se formeaza monoiodotirozina (MIT) si diiodotirozina (DIT)

3. MIT si DIT se cupleaza prin reactii dependente de tireoperoxidaza (TPO), formand hormonii tiroidieni: tiroxina (T4) prin cuplarea a doua molecule DIT si triiodotironina (T3) prin cuplarea unei molecule DIT la o molecula MIT

4. T3 si T4 sunt eliberati de tiroglobulina prin degradare lisosomala si eliberati in circulatie prin membrana bazala.

Hormonii tiroidieni circula legati la proteinele plasmatice. Aproximativ 70% din T4 este legat de tiroxin-binding globuline (TBG), 20% de trans-tiretina (binding-prealbumin) si 10% de albumina.

Aproximativ 0.03% - 0.1% din T4 ramane nelegat la proteinele plasmatice. Ca si in cazul altor hormoni, componentele libere sunt biologic active: Total T4 (TT4) reprezinta tiroxina circulanta libera, nelegata, impreuna cu forma legata la proteinele plasmatice.

Aproximativ jumatate din T4 este monodeiodinat cu producere de T3; in cazul in care deiodinarea se produce la inelul interior al T4, se formeaza reversT3 (rT3), al treilea hormon tiroidian major circulant. rT3 nu are activitate biologica, are un timp de injumatatire de 4 ore si circula legat de TBG (2)

Desi dozarea TSH este cel mai important test de evaluare a functiei tiroidiene, dozarea acestuia impreuna cu tiroxina (T4, FT4) poate aduce informatii suplimentare. Un nivel scazut de tiroxina asociat cu TSH crescut este definitorie pentru un hipotiroidism primar, in timp ce valori crescute ale T4 si T3 asociate unor concentratii scazute de TSH, sunt definitorii pentru un hipertiroidism primar.

Totusi, hipertiroidismul a fost raportat si la pacienti cu T4 crescut dar cu T3 in limite normale sau chiar scazute; asa numita “tireotoxicoza T4 “ poate apare la pacientii cu tireotoxicoza indusa de iod, pacienti care urmeaza un tratament cu beta-blocante, amiodarona sau doze mari de steroizi sau la pacientii tireotoxici in cadrul unor afectiuni non-tiroidiene.

O valoare scazuta a TSH asociata cu valori normale sau usor scazute de T4 si valori crescute de T3, caracterizeaza asa numita “tireotoxicoza T3”, frecvent intalnita in situatia nodulilor tiroidieni toxici. Afectiuni non-tiroidiene severe se pot asocia cu niveluri scazute de tiroxina si triiodotironina formand asa numitul “sindrom de T4 si T3 scazut”, un raspuns adaptativ de reducere a necesitatilor metabolice si de conservare a rezervelor proteice; prognosticul este, de regula, rezervat.

Hipertiroxinemia eutiroidiana se traduce prin prezenta unor concentratii serice crescute de tiroxina insotite de valori normale de TSH, la o persoana eutiroidiana. Aceasta varietate clinica este determinata de o crestere a concentratiei plasmatice a proteinelor de legare (tratamente cu estrogeni sau afectiuni hepatice), la pacienti cu boli psihice acute sau pacienti cu disalbuminemie familiara.

Cand, din diferite motive, se produce o crestere a proteinelor de legare plasmatice este insotita si de o crestere a total T4 consecutiva. Invers, scaderi ale concentratiilor plasmatice de proteine de legare, duc la scaderi ale  T4. Aceste modificari nu au consecinte fiziologice deoarece hormonul liber este cel bioactiv, nu hormonul legat de proteine. Pentru aceste situatii, dozarea free-T4 (FT4) se coreleaza mai bine cu functia tiroidiana (2)

Recomandari: 

Dozarea tiroxinei totale sau libere (TT4, FT4) este recomandata in urmatoarele situatii (3):

- in situatia unei valori anormale de TSH

- pentru confirmarea disfunctiilor tiroidiene (hiper sau hipofunctie) 

- pentru monitorizarea terapiei de substitutie

- screeningul  hipofunctiei tiroidei la nou nascuti 

- suspiciunea de hipertiroidism sau hipotiroidism secundar (hipotalamic sau hipofizar)

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale T4 si FT4 se intalnesc in (4): 

- hipotiroidism

- tratament cu T3 (triiodotironina)

Urmatoarele situatii se insotesc numai de valori scazute ale total T4 (TT4) (3)

- nivele scazute ale proteinelor plasmatice de legare (in special TBG) de natura congenitala sau dobandita (tratament cu corticosteroizi)

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale TT4 si FT4 se intalnesc in (4): 

- hipertiroidism (boala Graves, gusa)

- tireotoxicoza iatrogena 

- tiroidita acuta

Urmatoarele situatii se insotesc numai de valori crescute ale Total T4 (TT4) (3)

- concentratii crescute ale proteinelor plasmatice de legare (sarcina, contraceptive orale, tratament cu estrogeni, afectiuni hepatice, hiper sau disproteinemii familiare)

- alterarea afinitatii tiroxinei la proteinele de legare (albumina, transtiretina)

Interferente analitice: 

Concentratia plasmatica de total T4 este influentata de cantitatea si afinitatea proteinelor plasmatice de legare. Estrogenii, pilulele contraceptive, clofibratul, opiaceele pot duce la cresteri ale formelor legate de proteinele plasmatice ale hormonilor (TT3, TT4).

Scaderi ale nivelelor plasmatice ale formelor totale pot fi produse de: litiu, dopamina, salicilati, anticonvulsivante, androgeni, corticosteroizi. In aceste situatii se recomanda dozarea formelor libere de hormoni sau, pentru dozarea formelor totale, intreruperea tratamentului cu minimum o saptamana inainte de dozare.(3)

Informatii recoltare: 

A jeun (pe nemancate)