Descriere: 

Infecția cu Toxoplasma gondii face parte din zoonoze. Agentul patogen este prezent la organismele ierbivore, omnivore, carnivore. Infecția se transmite de obicei prin consumul de carne insuficient preparată termic (porci, oi) care conține țesut cu cisterci prezenți sau prin consumul de apă, fructe de mare cu oochiști; în forma congenitală transmisia se face transplacentar de la mama infectată.
Toxoplasma gondii este un parazit grupat în trei genotipuri: tipul III, este frecvent la animale, tipul II ,este asociat cu infecția cronică la om (apare in 65% din cazurile SIDA); tipul I, apare în special în toxoplasmoza congenitală.
Pisica ingeră unul din aceste genotipuri iar ciclul de replicare începe la nivelul intestinului subțire.
Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora. Ciclul de viață presupune 3 forme:
- trofozoit: forma invazivă responsabilă de manifestările acute ale infecției;
- chist: responsabil de infecția persistentă si latentă;
- oochist: nu se întalneste la om, ci numai la pisică (gazda obligatorie), cu rol în ciclul evolutiv al Toxoplasmei si în transmiterea infecției.
Parazitul este ubicuitar în natură, putând infecta orice mamifer, însă ciclul evolutiv complet se realizează numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce și este eliminat prin materiile fecale sub formă de oochisti.
Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilecție pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si retinei, precum și pentru celulele aparținând sistemului reticuloendotelial.
Transmiterea de la om la om nu este cunoscută, cu excepția celei in utero.

Modalități mai rare de transmitere a infecției sunt transfuziile de sânge provenit de la persoane aflate în stadiul de parazitemie și infecțiile de laborator.
Receptivitatea față de infecție este generală. Nu se cunosc date suficiente despre gradul si durata imunitatii. Este cunoscut faptul ca anticorpii specifici IgG persistă toata viata
Frecventa infecției variază in functie de grupe de vârstă și populație, este cuprinsa  intre 20% si 80%, procentul creste odata cu vârsta, așa cum rezultă din prezența testelor serologice pozitive, al căror procent crește cu vârsta.

Infecția evoluează în majoritatea cazurilor asimptomatic. Atunci când infecția devine clinic manifesta, pacientii prezintă  sindrom mononucleozic autolimitant cu astenie fizică și adenopatii.

Perioada de parazitemie nu este bine definită, dar are loc înainte de producerea seroconversiei.

La pacientii HIV-pozitivi precum și la cei cu defecte ale limfocitelor T sau corticoterapie prelungită se produce mai frecvent o parazitemie cronică.
Infecția fetală în cursul primului trimestru de sarcină se produce mai rar, dar se asociază cu un risc mai mare de avort spontan și apariție a anomaliilor fetale.

Infecția contractată într-o perioadă avansată a sarcinii este mai frecventă, dar prezintă un risc mai mic de a induce anomalii fetale.

 Cel mai mare risc de boală congenitală severă apare cand infecția este dobandită în săptămânile 10-24 de sarcină.

Cel mai mare risc de transmitere verticală se produce în cursul  săptămânilor 26-40.

Infecția primară a mamei imediat înaintea concepției sau în primele 10 săptămâni de sarcină are o rată de transmitere verticală de 2%, peste 80% dintre fetușii infectați dezvolta  boală severă cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie și calcificări intracraniene.

Între săptămânile 24 și 30 prevalența infecției severe scade de la 80% la 20%, iar după săptămana 30 se reduce la 6%, deși peste 80% dintre gravidele care prezintă infecție primară în această perioadă vor transmite infecția fătului. 

 

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgA este importantă în diagnosticul serologic al toxoplasmozei acute.

Sinteza anticorpilor specifici de tip IgA este mai puţin precoce comparativ cu anticorpii de tip IgM.

Interpretare valori mici: 

În cazul unui rezultat negativ, se recomandă recoltarea şi testarea unei noi probe la un interval de 8-14 zile pentru urmărirea seroconversiei.

Interpretare valori mari: 

Nivelul anticorpilor de tip IgA este maxim la 2-3 luni după momentul infectării, apoi scad progresiv până la negativare, în majoritatea cazurilor; pot persista o perioadă de la 6 luni până la 1 an.

Anticorpii anti Toxoplasma gondii IgA pot să fie prezenţi, în cazul unei reactivări a infecţiei.

Informatii recoltare: 

 Nu necesită o pregătire prealabilă.