Descriere: 

Infectia cu Toxoplasma gondii face parte din zoonoze, agentul patogen este prezent la  ierbivore, omnivore, carnivore.

Infectia se transmite de obicei prin consumul de carne insuficient preparata termic carne de porc, oaie) care contine chisti prezenti, sau prin consum de apa, fructe de mare contaminate cu chisti; in forma congenitala transmisia se face transplacentar de la mama infectata.

Toxoplasma gondii este  grupat in trei genotipuri: tipul III este frecvent la animale, tipul II este asociat cu infectia cronica la om ( apare la 65% din cazurile AIDS); tipul I,asociat in special cu toxoplasmoza congenitala.

Pisica ingera unul din aceste genotipuri iar ciclul de replicare incepe la nivelul intestinului subtire.

Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora.

Ciclul de viata presupune 3 forme:

- trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei;

- chist: responsabil de infectia persistenta si latenta;

- oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda obligatorie), cu rol in ciclul evolutiv al Toxoplasmei si in transmiterea infectiei.

Parazitul este ubicuitar in natura, putand infecta orice mamifer, insa ciclul evolutiv complet se realizeaza numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti.

Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si retinei, precum si pentru celulele apartinand sistemului reticuloendotelial.

Transmiterea de la om la om nu este cunoscuta, cu exceptia transmiterii in utero.

Modalitati mai rare de transmitere a infectiei sunt: transfuziile de sange provenit de la persoane aflate in stadiul de parazitemie si infectiile de laborator.

Receptivitatea fata de infectie este generala.

Nu se cunosc date suficiente despre gradul si durata imunitatii.

Este cunoscut faptul ca anticorpii specifici IgG persista toata viata.

Frecventa infectiei variaza in functie de grupe de varsta si populatie intre 20 si 80%, procentul creste cu varsta, asa cum rezulta din prezenta testelor serologice pozitive, al caror procent creste cu varsta.

Infectia evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic.

Atunci cand infectia devine manifesta clinic, pacientul prezinta  sindrom mononucleozic autolimitant cu astenie fizica si adenopatii.

Perioada de parazitemie nu este bine definita, dar are loc inainte de producerea seroconversiei.

La pacientii HIV-pozitivi precum si la cei cu defecte ale limfocitelor T sau corticoterapie prelungita se produce mai frecvent o parazitemie cronica.

Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce mai rar, dar se asociaza cu un risc mai mare de avort spontan si aparitie a anomaliilor fetale.

Infectia contractata intr-o perioada avansata a sarcinii este mai frecventa, dar prezinta un risc scazut de inducere a anomalii fetale.

Cel mai mare risc de boala congenitala severa apare cand infectia este dobandita in saptamanile 10-24 de sarcina, iar cel mai mare risc de transmitere verticala se produce in cursul saptamanilor 26-40.

Infectia primara a mamei imediat inaintea conceptiei sau in primele 10 saptamani de sarcina are o rata de transmitere verticala de 2%, dar peste 80% dintre fetusii infectati vor dezvolta boala severa cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie si calcificari intracraniene.

Intre saptamanile 24 si 30 de sarcina, prevalenta infectiei severe scade de la 80 la 20%, iar dupa saptamana 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezinta infectie primara in aceasta perioada vor transmite infectia fatului.

Raspunsul imun la infectie este reprezentat in faza precoce de aparitia anticorpilor IgM in decursul primei saptamani de boala, care ating un nivel maxim intr-o luna, scad apoi progresiv intr-un interval de 3-6 luni, cu posibilitatea de persistenta in titruri scazute pana la 2 ani.

Determinarea anticorpilor de tip IgM este utila in diagnosticul infectiei recente.

Anticorpii IgG apar mai tarziu si ajung la titrul maxim in aproximativ 1-2 luni, persistand timp indelungat.

Pentru a evita complicatiile din cursul sarcinii se recomanda evaluarea statusului imun inainte de conceptie.

Se considera astfel ca femeile seropozitive inainte de a ramane insarcinate sunt protejate in ceea ce priveste transmiterea infectiei viitorului fat. Pe de alta parte, femeile seronegative prezinta riscul de a contracta infectia in cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate masuri profilactice.

Recomandari: 

Efectuarea testului de aviditate al anticorpilor IgG anti-Toxoplasma gondii este recomandat pentru: stabilirea momentului infectiei si diferentierea infectiei primare de cea secundara.

Interpretare valori mici: 

Indexul de aviditate < 0.200 (aviditate scazuta) - sugereaza o infectie recenta; cu toate acestea, inainte de stabilirea atitudinii terapeutice se recomanda efectuarea altor metode de confirmare intr-un centru de referinta (in cazul pacientelor gravide, amniocenteza cu efectuare de culturi sau determinari PCR pentru confirmarea infectiei congenitale).

Indexul de aviditate cuprins in intervalul 0.200 - 0.300-   aviditatea este considerata intermediara si nu permite diferentierea unei infectii recente de o infectie veche. De aceea se recomanda confirmarea infectiei prin alte metode de diagnostic (determinari serologice in dinamica).

Interpretare valori mari: 

Indexul de aviditate > 0.300 (aviditate crescuta) - indica net o infectie dobandita in urma cu cel putin 4 luni.

Interferente analitice: 

Nu se recomanda folosirea testului in scop de screening, inaintea demonstrarii pozitivitatii anticorpilor IgG.

Testul nu poate fi folosit in stadiile timpurii ale infectiei deoarece nivelul anticorpilor IgG specifici trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite masurarea indexului de aviditate.

Testul nu a fost validat pentru: nou-nascuti, pacienti care sufera de toxoplasmoza cronica (cu limfadenopatii persistente), cazurile de reactivare sau reinfectie cu Toxoplasma gondii.

Rezultatele nu sunt concludente la pacientii care au primit transfuzii sau alte produse de sange in ultimele luni.

Interpretarea testului poate fi eronata in situatiile in care pacientii au primit deja tratament antiparazitar deoarece acesta poate afecta cinetica maturarii IgG in cursul infectiei.

Informatii recoltare: 

Nu este necesara o pregatire prealabila.