Descriere: 

Infectia cu Toxoplasma gondii face parte din zoonoze.

Agentul patogen este prezent la organismele ierbivore, omnivore, carnivore. Infectia se transmite de obicei prin carne insuficient preparata termic (porci, oi), care contine tesut cu cisterci, sau apa, fructe de mare contaminate cu oochisti; in forma congenitala transmiterea se face transplacentar de la mama infectata.

Toxoplasma gondii este un parazit grupat in trei genotipuri: tipul III, este frecvent la animale, tipul II, este asociat cu infectia cronica la om (in 65% din cazurile AIDS); tipul I, in special in toxoplasmoza congenitala. Pisica ingera unul din aceste genotipuri iar ciclul de replicare incepe la nivelul intestinului subtire.

Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora.

Ciclul de viata presupune 3 forme:

- trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei;

- chist: responsabil de infectia persistenta si latenta;

- oochist: nu se intalneste la om, numai la pisica (gazda obligatorie), are rol in ciclul evolutiv al Toxoplasmei si in transmiterea infectiei.

Parazitul este ubicuitar in natura, putand infecta orice mamifer, insa ciclul evolutiv complet se realizeaza numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti.

Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si retinei, precum si pentru celulele apartinand sistemului reticuloendotelial.

Transmiterea de la om la om nu este cunoscuta, cu exceptia celei in utero.

Modalitati rare de transmitere a infectiei sunt transfuziile de sange provenit de la persoane aflate in stadiul de parazitemie si infectiile de laborator.

Receptivitatea fata de infectie este generala.

Nu se cunosc date suficiente despre gradul si durata imunitatii.

Este cunoscut faptul ca anticorpii specifici IgG persista toata viata

Frecventa infectiei variaza in functie de grupe de varsta si populatie si este cuprinsa intre 20 si 80%, procentul creste cu varsta (rezulta din prezenta testelor serologice pozitive).

Infectia evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic.

Atunci cand infectia devine clinica, pacientul prezinta un sindrom mononucleozic autolimitant cu astenie fizica si adenopatii.

Perioada de parazitemie nu este bine definita, dar are loc inainte de producerea seroconversiei.

La pacientii HIV-pozitivi precum si la cei cu defecte ale limfocitelor T sau care urmeaza corticoterapie prelungita,  se produce mai frecvent  parazitemie cronica.

Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce rar, dar se asociaza cu un risc mai mare de avort spontan si  de aparitie a anomaliilor fetale.

Infectia contractata intr-o perioada avansata a sarcinii este mai frecventa, dar prezinta un risc mai mic de a induce anomalii fetale.

Cel mai mare risc de boala congenitala severa apare atunci cand infectia este dobandita in saptamanile 10-24 de sarcina; cel mai mare risc de transmitere verticala se produce in cursul saptamanilor 26-40. Infectia primara a mamei imediat inaintea conceptiei sau in primele 10 saptamani de sarcina are o rata de transmitere verticala de 2%, dar peste 80% dintre fetusii infectati vor dezvolta o boala severa cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie si calcificari intracraniene.

Intre saptamanile 24 si 30 prevalenta infectiei severe scade de la 80% la 20%, iar dupa saptamana 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezinta infectie primara in aceasta perioada vor transmite infectia fatului.

Raspunsul imun la infectie este reprezentat in faza precoce de aparitia anticorpilor IgM in decursul primei saptamani de boala, care ating un nivel maxim intr-o luna, apoi scad progresiv intr-un interval de 3-6 luni, cu posibilitatea persistentei de titruri scazute pana la 2 ani.

Determinarea anticorpilor de tip IgM este utila in diagnosticul infectiei recente. Anticorpi IgG apar mai tarziu si ajung la titrul maxim in circa 1-2 luni persistand timp indelungat.

Pentru a evita complicatiile din cursul sarcinii se recomanda evaluarea statusului imun inainte de conceptie. Se considera astfel ca femeile seropozitive inainte de a ramane insarcinate sunt protejate in ceea ce priveste transmiterea infectiei viitorului fat.

Pe de alta parte,pentru femeile seronegative care prezinta riscul de a contracta infectia in cursul sarcinii, se aplica masuri profilactice.

 

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor IgG si IgM anti-Toxoplasma gondii este recomandata in

- stabilirea diagnosticului de toxoplasmoza

- evaluarea statusului imun fata de Toxoplasma gondii

 

Interpretare valori mici: 

Absenta anticorpilor IgG si IgM anti-Toxoplasma gondii este sugestiva pentru absenta infectiei.

Daca exista suspiciunea unei infectii recente se recomanda repetarea testarii peste 3 saptamani.

In cazul pacientelor gravide se repeta testarea la intervale de 8-12 saptamani.

Interpretare valori mari: 

Valorile trebuie interpretate in corelatie cu rezultatul testarii anticorpilor IgG si IgM anti– Toxoplasma gondii (negativ / echivoc / pozitiv).

- Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM negativ - indica existenta unei infectii in antecedente (mai veche de 2 ani).

- Toxo IgG negativ si Toxo IgM echivoc - indica posibilitatea unei infectii acute (nu poate fi exclus un rezultat fals pozitiv). Se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana.

- Toxo IgG negativ si Toxo IgM pozitiv - indica posibilitatea unei infectii acute (nu poate fi exclus un rezultat fals pozitiv). Se recomanda testarea unei noi probe peste 2-3 saptamani.

- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM negativ - reprezinta un status imun incert, se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana.

- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM echivoc - reprezinta un status imun incert, se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana.

- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM pozitiv - indica posibilitatea unei infectii acute, se recomanda testarea unei noi probe peste 2-3 saptamani; daca se obtin rezultate identice sau IgG devine pozitiv se recomanda confirmarea infectiei recente intr-un centru de referinta.

- Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM echivoc - indica existenta unei infectii in antecedente sau un rezultat fals echivoc pentru IgM, se recomanda efectuarea testului de aviditate IgG din acelasi ser.

- Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM pozitiv - indica posibilitatea unei infectii recente (in decursul ultimilor 2 ani), se recomanda efectuarea testului de aviditate IgG din acelasi ser; daca se va obtine un index scazut se  recomanda confirmarea infectiei recente intr-un centru de referinta (alternativ se poate testa o noua proba peste 2-3 saptamani, pentru evidentierea unei modificari semnificative a titrului anticorpilor IgG).

Daca la nou-nascut se depisteaza anticorpi IgM care persista la determinari repetate se suspecteaza  infectia congenitala (probabilitate crescuta).

 

Interferente analitice: 

Diagnosticul de infectie recenta cu Toxoplasma gondii se stabileste niciodata pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorita persistentei indelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacienti si posibilitatii prezentei de anticorpi IgM “naturali” fata de antigenele Toxoplasmei, in absenta infectiei.

Anticorpii de tip IgM sunt detectati de obicei la pacientii cu infectie primara recenta, dar pot fi intalniti si la cei cu infectii reactivate sau secundare.

Cea mai sigura metoda pentru diagnosticul infectiei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are o sensibilitate de 83-97.5% si o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat seroconversie in cursul sarcinii.  La probele recoltate intr-un stadiu precoce al infectiei acute anticorpii IgM pot fi absenti.

La unii pacienti anticorpii IgM  dispar precoce, in decurs de 3 saptamani de la debut, la acesti pacienti sunt utile determinarile IgG in dinamica.

Pacientii diagnosticati cu corioretinita activa indusa de Toxoplasma gondii, anticorpi IgM nu sunt de obicei detectabili.

Prezenta sau absenta anticorpilor specifci nu poate fi folosita pentru a evalua eficacitatea tratamentului.

Rezultatele pozitive obtinute la pacientii care au primit sange sau derivate din sange in decursul ultimelor luni nu sunt valide.

La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta, deoarece  prezinta de obicei, titruri scazute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedectabili.

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului,obtinandu-se rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta. Un rezultat echivoc sau pozitiv pentru Toxo IgM prin chemiluminisenta se confirma intotdeauna si prin metoda ELFA inainte de comunicarea rezultatului.

O crestere de 4 ori a titrului anticorpilor anti- Toxo - IgG pentru 2 probe recoltate la interval de 2-3 saptamani si testate simultan, este sugestiva pentru o infectie recenta sau pentru reactivarea infectiei.

Informatii recoltare: 

Nu necesita o pregatire prealabila.