Descriere: 

Trigliceridele sau triacilglicerolii sunt lipidele cele mai abundente din natură.

Sunt componentele principale ale grăsimilor de rezervă din ţesuturi şi ale grăsimilor din lapte.

Acilglicerolii sunt esteri ai glicerolului cu acizi graşi, şi pot fi mono, di- sau tri-acilgliceroli.

  • Trigliceridele constituie o sursă majoră de energie pentru organism .

  • Triacilglicerolii (trigliceridele) sunt compuşi hidrofobi, nepolari.

Nefiind implicaţi în procese osmotice, pot fi depozitaţi în cantităţi foarte mari în celule.

Trigliceridele din ţesutul adipos uman cuprind următorii acizi graşi: acid oleic, acid palmitic, acid linoleic, acid palmitoleic, acid stearic.

Acizii graşi sunt transformaţi în triacilgliceroli pentru a fi transportaţi între ţesuturi şi pentru a fi depozitaţi ca sursă de energie metabolică.

O mare proporţie din trigliceride sunt depozitate în ţesutului adipos . 1

Lipoliza presupune hidroliza trigliceridelor la glicerol şi acizi graşi, care trec în sânge.

Acizii graşi sunt utilizaţi de toate ţesuturile, cu excepţia creierului, pentru producerea de energie sau ca sursă de atomi de carbon pentru biosinteza lipidelor.

Glicerolul este utilizat de ficat ca sursă pentru sinteza de glucoză.

Hidroliza trigliceridelor se face de către trei tipuri de enzime, şi anume: lipaza pancreatică (digestivă), lipoprotein lipaza (din sânge) şi lipaza hormonsensibilă (din ţesutul adipos). 1

Angajarea lipidelor în direcţia sintezei sau degradării trigliceridelor depinde de energia metabolică necesară a organismului.

În organismul uman există două căi pentru sinteza trigliceridelor care diferă prin natura precursorului în structura căruia intră glicerolul: calea monoacilglicerolului şi calea glicerol-3-fosfatului. 1

Calea monoacilglicerolului funcţionează în enterocite, şi reprezintă calea rapidă şi economică de resinteză a trigliceridelor din produşii de digestie, absorbiţi din intestin.

Triacilglicerolii sintetizaţi sunt înglobaţi în chilomicroni, care prin sistemul limfatic trec în sânge. 1

Calea de esterificare a glicerol-3-fosfatului este calea de sinteză a trigliceridelor în aproape toate celelalte ţesuturi ale organismului. 1

Sinteza triacilglicerolilor în ficat şi în ţesutul adipos joacă un rol important în economia energetică a organismului. 1

Capacitatea ficatului de a sintetiza triacilgliceroli este mare.

Acizii graşi încorporaţi în triacilglicerolii din ficat provin din sinteza de novo din glucoză (ficatul fiind principalul organ de conversie al glucidelor în acizi graşi) sau din plasmă prin captare din fracţiunea de acizi graşi liberi. 1

În ficat, după sinteză, trigliceridele sunt încorporate împreună cu alte lipide şi proteine în VLDL şi apoi secretate în plasmă, fiind sursă de acizi graşi pentru ţesuturile extrahepatice.

Sinteza triacilglicerolilor în ţesutul adipos reprezintă modalitatea de stocare a excesului caloric, lipidic, sau glucidic al organismului.

În condiţiile unui exces caloric, atât sub formă de lipide cât şi de glucide este favorizată sinteza trigliceridelor şi depozitarea acestora în ţesutul adipos. 1

Grăsimile sunt utilizate ca materiale energetice de către majoritatea ţesuturilor.

Acizii graşi sunt arşi preferenţial de miocard, muşchi scheletici, rinichi.

Acizii graşi depozitaţi ca triacilgliceroli reprezintă 90% din greutatea triacilglicerolilor.

Trigliceridele depozitate în ţesutul adipos suferă continuu procesele de lipoliză şi reesterificare.

Rezultatul acestor două procese, care implică substraturi şi enzime diferite, determină cantitatea de acizi graşi liberi din ţesutul adipos şi în final, nivelul acizilor graşi liberi, circulanţi, din plasmă. 1

Trigliceridele constituie o sursă majoră de energie pentru organism.

Nivelul seric al trigliceridelor este evaluată ca parte a profilului lipidic.

Acest panel include colesterolul total, trigliceridele și lipoproteinele HDL şi LDL.3

 

Recomandari: 

Dozarea trigliceridelor este utilizata pentru identificarea hiperlipemiilor şi pentru evaluarea riscului de ateroscleroză, împreună cu determinarea colesterolului.

Deoarece nivelul trigliceridelor şi al colesterolului pot varia independent, este recomandată determinarea ambilor parametri. 4

Nivelul crescut de trigliceride este asociat adesea cu un risc mai mare de boli cardiace şi accident vascular cerebral.

Potrivit celui de al treilea raport al National Cholesterol Education Program (NCEP) la toţi adulţii peste 20 de ani este recomandată monitorizarea profilului lipidic (colesterol total , colesterol LDL şi HDl, trigliceride ) o dată la 5 ani.

La o valoare borderline crescuta a trigliceridelor (150-199 mg/dl) accentul trebuie pus pe scăderea din greutate, activitate fizică mărită şi dietă adecvată.

La un nivel crescut de trigliceride (200-499 mg/dl), non-HDL colesterolul devine o țintă secundară a terapiei.

La persoanele cu risc crescut, în afară de scăderea în greutate și creșterea activității fizice, tratamentul medicamentos poate fi o metodă pentru a atinge un nivel țintă al non-HDL colesterolului.

În cazul în care o persoană cu risc crescut are valori crescute de trigliceride sau valori scăzute de HDL colesterol terapia medicamentoasă cu fibrat sau acid nicotinic trebuie combinată cu medicamente care scad nivelul colesterolului LDL.

În cazuri rare, în care trigliceridele au o valoare foarte crescută (> 500 mg / dL), obiectivul inițial de terapie este de a preveni pancreatita acută prin reducerea nivelului trigliceridelor. 5,6

Pacientul trebuie informat să nu consume alimente cu 12- 14 ore și băuturi alcoolice cu 24- 48 ore înaintea efectuării testului. 3

Interpretare valori mici: 

Valori scăzute ale trigliceridelor se întâlnesc în2,3,4:

  • Abetalipoproteinemie

  • Malnutriţie

  • Malabsorbţie

  • Dietă săracă în grăsimi

  • Hipertiroidism

  • Hiperparatiroidism

  • Boală pulmonară obstructivă cronică.

 

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale trigliceridelor se întâlnesc în 2,3,4 :

  • Hiperlipemiile de tip I , IIb, III, IV şi V

  • Diabet zaharat

  • Sindrom nefrotic

  • Pancreatită acută

  • Hipotiroidism

  • Alcoolism

  • Sindromul Werner

  • Sindromul Down

  • Infarct miocardic

  • Boala von Gierke (glucogenoza prin deficit de glucoza-6-fosfatdehidrogenaza)

  • Gută

  • Alimentaţie bogată în carbohidraţi

  • Insuficienţă renală cronică.

 

Interferente analitice: 

O creștere tranzitorie apare după a masă consistenta sau consum de alcool.

Contraceptivele orale şi sarcina se pot asocia cu valori crescute ale trigliceridelor.

Valori crescute pot fi întâlnite în boli acute , răceală şi gripă.

Obezitatea, lipsa activității fizice precum și fumatul, alcoolismul duc la creșterea nivelului trigliceridelor.

O scădere tranzitorie poate fi observată după efort fizic intens, iar scăderea permanentă se poate obține cu dietă și pierderea ponderală. 2,3,4

Medicamente care cresc nivelul trigliceridelor sunt: corticosteroizii, estrogenii, furosemidul, miconazolul, betablocante, catecolamine, colestiramina, ciclosporina, danazol, diazepam, diuretice, etanol, etretinat, interferon, isotretinoin, retinol. 7

Medicamente care scad nivelul trigliceridelor sunt: acid ascorbic (doze mari), acid aminosalicilic, asparaginaza, acid chenodeoxicolic (chenodiol), doxazosin, derivati ai acidului fibric (clofibrat, gemfibrozil), heparina, niacin, acizi grasi omega-3 (ulei de peste), prazosin, terazosin, progestative. 7