Publicat la: 
17/12/2012



Tulburarea bipolară ca unitate

dr. Vlad Stroescu

Episodul expansiv, sau maniacal, este versantul euforic al tulburării bipolare. La carte, e definit ca fiind o perioadă de cel puțin o săptămână de dispoziție euforică sau iritabilă, clar exagerată față de starea obișnuită. Pe lângă aceasta, persoana afectată mai prezintă cel puțin trei dintre următoarele fenomene:

  • are o stimă de sine foarte mult crescută, numită grandiozitate. Grandiozitatea poate fi relativ ușoară, sau poate, din contră, să ia aspectul unor idei bizare, de intensitate delirante.
  • vorbește foarte mult și foarte repede (logoree)
  • are nevoie de mult mai puțin somn și e neobosit(ă)
  • mintea merge mult mai repede, dar într-un mod superficial și cu o slăbire a legăturilor dintre idei (fugă de idei)
  • e mult mai distractibil(ă), în loc să se concentreze asupra unui lucru, atenția îi este distrasă aproape la întâmplare de obiecte, persoane sau întâmplări din jur.
  • are o energie nemaipomenită. Asta poate însemna îndeplinirea multor sarcini profesionale, de exemplu, dar și o agitație fără sens, pur și simplu incapacitatea de a sta pe loc.
  • se implică excesiv în activități agreabile dar cu rezultate riscante (jocuri de noroc, cumpărături sau investiții intempestive, promiscuitate sexuală, consum de alcool sau substanțe stimulante, etc)

Toate acestea îi strică în mod evident omului viața. Dacă cele de mai sus se întâmplă, dar viața socială și ocupațională nu este afectată negativ, episodul, mai puțin grav, primește eticheta de “hipomaniacal”. Mulți psihiatri văd mania ca fiind opusul depresiei. De aici și numele de “tulburare bipolară” inventat de Kahlbaum în 1957: o prea amplă oscilație a afectivității între două contrarii. Termenul a fost adoptat în prima clasificare modernă a tulburărilor psihice (DSM III în 1980), înlocuindu-l pe cel de “psihoză maniaco-depresivă” (a cărui incorectitudine venea din faptul că dimensiunea psihotică, deși poate apărea, nu este nici necesară, nici caracteristică). Ca mai toate împărțirile didactice din psihiatrie, și aceasta are niște defecte. Putem cu adevărat să opunem dispoziția depresivă celei euforice? Un alt fenomen foarte caracteristic al episodului maniacal este labilitatea afectivă. În câteva secunde, buna dispoziție homerică se poate transforma în lacrimi amare, adesea fără motiv aparent. Afectivitatea este la fel de împrăștiată precum atenția și gândirea. Mai mult, chiar dacă mania este “pură”, sentimentele nu sunt mereu pozitive: euforia poate bascula la fel de rapid în iritabilitate. Ambele sunt foarte ușor de simțit de cei din jur: în euforie, buna dispoziție e contagioasă; ostilitatea poate fi însă la fel de palpabilă, și uneori, în cazuri ce constituie urgențe psihiatrice, poate ajunge până la forme extreme, așa-numitul “furor maniacal”. Viața, pentru un cineva în sindrom maniacal (și alături de acea persoană), nu este un al nouălea cer roz, ci un montagne-russe mare și abrupt. În ceea ce privește “versantul depresiv”, depresia din tulburarea bipolară este calitativ diferită de depresia “unipolară”, chiar dacă în clasificările actuale ambele intră sub umbrela diagnostică a “episodului depresiv major”. Următoarea clasificare psihiatrică americană, DSM V, ce va fi publicată în primăvara ce vine, a suscitat mari dezbateri în ceea ce privește granițele și zonele gri, ale psihiatriei; din păcate, dacă a fost acordată o atenție inovatoare și tulburării bipolare, ecourile nu sunt impresionante. Deocamdată, diferența se face între depresia “tipică” (cu agravare matinală, scădere în greutate, insomnie de trezire, amorțeală afectivă, neliniște interioră) și ce “atipică” (care se agravează seara, cu alimentație excesivă, somn excesiv sau dificultăți de adormire și labilitate, hiper-reactivitate afectivă și/sau letargie), menționându-se că depresia atipică este mai frecventă în tulburarea bipolară, împărțire pe care, în experiența mea, clinicienii o practică destul de rar și care nu ajută prea mult la diagnostic și prognostic. Ce ar trebui să înțelegem din cele de mai sus, precum și din altele (răspunsul favorabil la medicația stabilizatoare a dispoziției, atât în depresie cât și în manie), e posibilitatea ca tulburările de spectru bipolar să aibă, precum considera și Kraepelin, un caracter mult mai unitar decât e astăzi conceptualizat. Autorități în domeniu, cum e H.S.Akiskal, văd “bipolaritatea” nu ca pe un concept bicefal, ci ca pe un fenomen afectiv unic, indiferent de ipostaza în care îl surprindem la un moment dat. Și acest fenomen are un impact asupra vieții mult mai vast și, în același timp, mai subtil, decât ceea ce se vede în episoadele clinice observate de medici. Diagnosticele de manie sau de depresie sunt ușor de pus. Să înțelegem textura vieții unei persoane cu tulburare bipolară și între episoadele afective ar putea fi însă mult mai important. Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Comentarii

Din punctul de vedere al apartinatorului - articolele sunt scrise si pentru noi, nu?
- articolul este frumos, elegant. Realitatea e mult mai cumplita. Astfel de articole nu te pregatesc deloc pentru ce inseamna tulburarea bipolara. Cand veti avea in familie o persoana care sufera de aceasta tulburare, cautati forumurile unde atit bolnavii cat si familiile scriu adevarurile dezbracate, fara staniol si cutii de ambalaj. Pentru familie, aceasta boala e cumplita. Daca va mai exista familie.

Buna,
Intr-adevar articolul este scris superficial. Si eu am un fost coleg cu aceasta boala. Refuza sa isi ia medicamentele si pentru familie este groaznic. Nu mai lucreaza si s-a apucat de droguri. Partea "buna", as putea zice, este ca el nu pare sa sufere, el este fericit, vorbaret, exagerat de vesel...
In astfel de cazuri medicamentatia este esentiala. La fel si sprijinul familiei. Cunosc si cazuri optimiste, care isi iau medicamentele si isi continua viata obisnuita.
In ultima perioada am auzit de multi tineri cu boli psihice... Persoane destepte, educate dar si foarte sensibile la stres emotional.
Multa sanatate si evitati stresul!

Eu am depresie bipolara care a debutat acum 8 ani cu o manie timp de cateva luni ce a dat in psihoza, Urmarea a fost spitalizare, o stare de depresie groaznica si inceata rebilitare (6 luni) . Apoi am avut o slujba timp de 6 ani , acum lucrez sa-mi infiintez compania mea. Debutul maladiei a fost tarziu, la 40 de ani, si acesta este un avantaj major - e mult mai usor sa te pui pe picioare cand ai terminat studiile, lucrezi - ai o familie.

Nu am mai avut de atunci nici un episod manic sau de depresie insa vad un medic la trei luni sau cand am nevoie. Dozajele medicamenteleor CARE IMI FAC MIE BINE se ajusteaza in crestere sau descrestere (iau litiu si rar un antipsihotic - o data sau de doua ori in acesti ani cand nu am putut dormi zile in sir ) . Nu traiesc in Romania. Nu simt ca medicamentele imi distrug creativitatea. Am impresia ca imi merge mintea la fel de bine, dau examene de doua luni - am luat doua foarte usor.

De aceea consider ca este foarte binevenit articolul - un pacient care isi cunoaste simptomele si colaboreaza cu un medic competent poate avea o viata, as spune, normala. Exista semnale pe care eu sau cei din jurul meu le observam si stiu ca e timpul sa-mi sun medicul

Am si am avut o relatie foarte buna cu sotul meu, cu copiii si cu parintii mei.
Prietenii sunt si au fost de mare ajutor. Mai sunt cei excentrici care sugereaza tratamente cu plante si energii. Le spun ca daca eu ma simt bine cu ce iau, de ce sa schimb tratamentul? -. La servici sefa mea stia ca eu sunt bolnava si ma lasa sa-mi iau vacante mai lungi ca sa ma refac O luna vara si 2 saptamani iarna.

Foarte bine m-am simtit in timpul episodului manic si poate ca de aceea episodul de depresie a fost asa de devastator. Despre psihoza nu prea am amintiri clare - tin minte ca am amenintat niste oameni pe strada, ca m-a dus politia la spital. In faza de manie un pacient are multe sanse sa-si distruga relatiile . Urmeaza depresia o stare in care aveti nevoie de cineva, de motive pentru a ramane in viata.

Mi-ar conveni sa re-traiesc un episod manic fara efecte ulterioare si fara a-i rani pe cei din jurul meu, Poate ca daca as fi singura, si nu mi-ar pasa de altii nu mi-as mai lua medicamentele sau poate ca nu.

De unde va procurati litiu? stiu ca nu se gaseste in romania. Domnule Vlad Stroescu unde puteti fi gasit?

Si eu am un bipolar in familie. Este groaznica aceasa boala, cred ca este mai urata decat o boala terminala sau un handicap fizic sever. Extrem de chinuitoare pentru ceilati membri ai familiei.
Sunt neplacut surprins de usurinta cu care cantaresc medicii aceasta afectiune.

Buna.

cred ca am avut depresie bipolara acum 10 ani, tin minte ca a tinut cam 3 ani. Niciodata nu a fost tratat , nici nu stiam ca am ceva problema, abia acum imi dau seama ca in anii mei 23-26 sufeream de asta. Acum am doar depresie "atipica" uneori, si anxietate usoara-medie.
daca tot am reusit sa ma diagnostizez cu aceasta boala as avea cateva intrebari:
1.este posibil ca bipolara sa se vindecce de la sine?
2. este posibil ca imbunatatirea psihicului meu sa se datoreze faptului ca am reusit sa-mi creez o viata mai buna si am o relatie armonioasa?
3. este posibil ca pur si simplu prezenta oamenilor potriviti in jurul meu sa ma fi ajutat, fara ca ei sau eu sa stiu asta, adica anumite peronalitati sa emane linistea sau suportul necesar pentru mine?
acelei perioade de 3 ani pot asocia si o mare iubire(neimplinita) si acuma imi dau seama ca de fapt a fost un episod maniaco-depresiv, bipolar. nu stiu cat de grav este asta, bine ca a trecut, as vrea sa stiu totusi ca e posibil sa treaca definitiv?

Nu e niciodată indicat să ne diagnosticăm singuri :)
Din ce spuneți, nu reiese deloc că ați suferi de tulburare bipolară. O "depresie bipolară" nu durează 3 ani, printre altele. Dacă aveți îndoieli, poate ar fi bine să consultați un specialist.

http://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/mit...

http://www.sfatulmedicului.ro/tulburarea-bipolara

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/exista-riscul--tulburare-bip...

etc, etc etc....cauta pagini scrise de medici si citeste-le cu atentie.
Dar CEL MAI BINE ar fi sa consulti un medic psihiatru care e cel mai indicat sa te ajute, sa te diagnosticheze. Internetul e orientativ, nu te juca cu sanatatea ta, du-te la un specialist si spune-i povestea ta. Cere ajutor, nu ramane la stadiul de a citi pe net informatiile, e departe de a fi de ajuns.
Ai mare grija de tine si sarbatori linistite!

sunt d persoana ce sufar de tulburari gipolare ..urmez un tratament cu fobiliss,xanax,piracetam si abilify.....in urma acestei medicatii nu simt prea mare schimbare si sunt derutata ca strea mea afecteaza si copii mei si nu pot sai ajut in nici un fel...ce as putea eace ?va multumesc

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Exista un miliard de fumatori in intreaga lume si de aceea nu este de mirare ca rezolutia ce ocupa locul intai la fiecare inceput de an pentru majoritatea fumatorilor este sa renunte la acest...
Varicele sunt de patru ori mai frecvente la femei decat la barbati / Foto: Photoxpress.com In jur de 30% din populatia Romaniei este afectata de varice, iar 60% dintre aceste cazuri sunt...