Publicat la: 
17/12/2012
Tulburarea bipolara ca unitate

dr. Vlad Stroescu

Episodul expansiv, sau maniacal, este versantul euforic al tulburarii bipolare. La carte, e definit ca fiind o perioada de cel putin o saptamana de dispozitie euforica sau iritabila, clar exagerata fata de starea obisnuita. Pe langa aceasta, persoana afectata mai prezinta cel putin trei dintre urmatoarele fenomene:

  • are o stima de sine foarte mult crescuta, numita grandiozitate. Grandiozitatea poate fi relativ usoara, sau poate, din contra, sa ia aspectul unor idei bizare, de intensitate delirante.
  • vorbeste foarte mult si foarte repede (logoree)
  • are nevoie de mult mai putin somn si e neobosit(a)
  • mintea merge mult mai repede, dar intr-un mod superficial si cu o slabire a legaturilor dintre idei (fuga de idei)
  • e mult mai distractibil(a), in loc sa se concentreze asupra unui lucru, atentia ii este distrasa aproape la intamplare de obiecte, persoane sau intamplari din jur.
  • are o energie nemaipomenita. Asta poate insemna indeplinirea multor sarcini profesionale, de exemplu, dar si o agitatie fara sens, pur si simplu incapacitatea de a sta pe loc.
  • se implica excesiv in activitati agreabile dar cu rezultate riscante (jocuri de noroc, cumparaturi sau investitii intempestive, promiscuitate sexuala, consum de alcool sau substante stimulante, etc)

Toate acestea ii strica in mod evident omului viata. Daca cele de mai sus se intampla, dar viata sociala si ocupationala nu este afectata negativ, episodul, mai putin grav, primeste eticheta de hipomaniacal. Multi psihiatri vad mania ca fiind opusul depresiei. De aici si numele de tulburare bipolara inventat de Kahlbaum in 1957: o prea ampla oscilatie a afectivitatii intre doua contrarii. Termenul a fost adoptat in prima clasificare moderna a tulburarilor psihice (DSM III in 1980), inlocuindu-l pe cel de psihoza maniaco-depresiva (a carui incorectitudine venea din faptul ca dimensiunea psihotica, desi poate aparea, nu este nici necesara, nici caracteristica). Ca mai toate impartirile didactice din psihiatrie, si aceasta are niste defecte. Putem cu adevarat sa opunem dispozitia depresiva celei euforice? Un alt fenomen foarte caracteristic al episodului maniacal este labilitatea afectiva. In cateva secunde, buna dispozitie homerica se poate transforma in lacrimi amare, adesea fara motiv aparent. Afectivitatea este la fel de imprastiata precum atentia si gandirea. Mai mult, chiar daca mania este pura, sentimentele nu sunt mereu pozitive: euforia poate bascula la fel de rapid in iritabilitate. Ambele sunt foarte usor de simtit de cei din jur: in euforie, buna dispozitie e contagioasa; ostilitatea poate fi insa la fel de palpabila, si uneori, in cazuri ce constituie urgente psihiatrice, poate ajunge pana la forme extreme, asa-numitul furor maniacal. Viata, pentru un cineva in sindrom maniacal (si alaturi de acea persoana), nu este un al noualea cer roz, ci un montagne-russe mare si abrupt. In ceea ce priveste versantul depresiv, depresia din tulburarea bipolara este calitativ diferita de depresia unipolara, chiar daca in clasificarile actuale ambele intra sub umbrela diagnostica a episodului depresiv major. Urmatoarea clasificare psihiatrica americana, DSM V, ce va fi publicata in primavara ce vine, a suscitat mari dezbateri in ceea ce priveste granitele si zonele gri, ale psihiatriei; din pacate, daca a fost acordata o atentie inovatoare si tulburarii bipolare, ecourile nu sunt impresionante. Deocamdata, diferenta se face intre depresia tipica (cu agravare matinala, scadere in greutate, insomnie de trezire, amorteala afectiva, neliniste interiora) si ce atipica (care se agraveaza seara, cu alimentatie excesiva, somn excesiv sau dificultati de adormire si labilitate, hiper-reactivitate afectiva si/sau letargie), mentionandu-se ca depresia atipica este mai frecventa in tulburarea bipolara, impartire pe care, in experienta mea, clinicienii o practica destul de rar si care nu ajuta prea mult la diagnostic si prognostic. Ce ar trebui sa intelegem din cele de mai sus, precum si din altele (raspunsul favorabil la medicatia stabilizatoare a dispozitiei, atat in depresie cat si in manie), e posibilitatea ca tulburarile de spectru bipolar sa aiba, precum considera si Kraepelin, un caracter mult mai unitar decat e astazi conceptualizat. Autoritati in domeniu, cum e H.S.Akiskal, vad bipolaritatea nu ca pe un concept bicefal, ci ca pe un fenomen afectiv unic, indiferent de ipostaza in care il surprindem la un moment dat. Si acest fenomen are un impact asupra vietii mult mai vast si, in acelasi timp, mai subtil, decat ceea ce se vede in episoadele clinice observate de medici. Diagnosticele de manie sau de depresie sunt usor de pus. Sa intelegem textura vietii unei persoane cu tulburare bipolara si intre episoadele afective ar putea fi insa mult mai important. Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Comentarii

Din punctul de vedere al apartinatorului - articolele sunt scrise si pentru noi, nu?
- articolul este frumos, elegant. Realitatea e mult mai cumplita. Astfel de articole nu te pregatesc deloc pentru ce inseamna tulburarea bipolara. Cand veti avea in familie o persoana care sufera de aceasta tulburare, cautati forumurile unde atit bolnavii cat si familiile scriu adevarurile dezbracate, fara staniol si cutii de ambalaj. Pentru familie, aceasta boala e cumplita. Daca va mai exista familie.

Buna,
Intr-adevar articolul este scris superficial. Si eu am un fost coleg cu aceasta boala. Refuza sa isi ia medicamentele si pentru familie este groaznic. Nu mai lucreaza si s-a apucat de droguri. Partea "buna", as putea zice, este ca el nu pare sa sufere, el este fericit, vorbaret, exagerat de vesel...
In astfel de cazuri medicamentatia este esentiala. La fel si sprijinul familiei. Cunosc si cazuri optimiste, care isi iau medicamentele si isi continua viata obisnuita.
In ultima perioada am auzit de multi tineri cu boli psihice... Persoane destepte, educate dar si foarte sensibile la stres emotional.
Multa sanatate si evitati stresul!

Eu am depresie bipolara care a debutat acum 8 ani cu o manie timp de cateva luni ce a dat in psihoza, Urmarea a fost spitalizare, o stare de depresie groaznica si inceata rebilitare (6 luni) . Apoi am avut o slujba timp de 6 ani , acum lucrez sa-mi infiintez compania mea. Debutul maladiei a fost tarziu, la 40 de ani, si acesta este un avantaj major - e mult mai usor sa te pui pe picioare cand ai terminat studiile, lucrezi - ai o familie.

Nu am mai avut de atunci nici un episod manic sau de depresie insa vad un medic la trei luni sau cand am nevoie. Dozajele medicamenteleor CARE IMI FAC MIE BINE se ajusteaza in crestere sau descrestere (iau litiu si rar un antipsihotic - o data sau de doua ori in acesti ani cand nu am putut dormi zile in sir ) . Nu traiesc in Romania. Nu simt ca medicamentele imi distrug creativitatea. Am impresia ca imi merge mintea la fel de bine, dau examene de doua luni - am luat doua foarte usor.

De aceea consider ca este foarte binevenit articolul - un pacient care isi cunoaste simptomele si colaboreaza cu un medic competent poate avea o viata, as spune, normala. Exista semnale pe care eu sau cei din jurul meu le observam si stiu ca e timpul sa-mi sun medicul

Am si am avut o relatie foarte buna cu sotul meu, cu copiii si cu parintii mei.
Prietenii sunt si au fost de mare ajutor. Mai sunt cei excentrici care sugereaza tratamente cu plante si energii. Le spun ca daca eu ma simt bine cu ce iau, de ce sa schimb tratamentul? -. La servici sefa mea stia ca eu sunt bolnava si ma lasa sa-mi iau vacante mai lungi ca sa ma refac O luna vara si 2 saptamani iarna.

Foarte bine m-am simtit in timpul episodului manic si poate ca de aceea episodul de depresie a fost asa de devastator. Despre psihoza nu prea am amintiri clare - tin minte ca am amenintat niste oameni pe strada, ca m-a dus politia la spital. In faza de manie un pacient are multe sanse sa-si distruga relatiile . Urmeaza depresia o stare in care aveti nevoie de cineva, de motive pentru a ramane in viata.

Mi-ar conveni sa re-traiesc un episod manic fara efecte ulterioare si fara a-i rani pe cei din jurul meu, Poate ca daca as fi singura, si nu mi-ar pasa de altii nu mi-as mai lua medicamentele sau poate ca nu.

De unde va procurati litiu? stiu ca nu se gaseste in romania. Domnule Vlad Stroescu unde puteti fi gasit?

Si eu am un bipolar in familie. Este groaznica aceasa boala, cred ca este mai urata decat o boala terminala sau un handicap fizic sever. Extrem de chinuitoare pentru ceilati membri ai familiei.
Sunt neplacut surprins de usurinta cu care cantaresc medicii aceasta afectiune.

Buna.

cred ca am avut depresie bipolara acum 10 ani, tin minte ca a tinut cam 3 ani. Niciodata nu a fost tratat , nici nu stiam ca am ceva problema, abia acum imi dau seama ca in anii mei 23-26 sufeream de asta. Acum am doar depresie "atipica" uneori, si anxietate usoara-medie.
daca tot am reusit sa ma diagnostizez cu aceasta boala as avea cateva intrebari:
1.este posibil ca bipolara sa se vindecce de la sine?
2. este posibil ca imbunatatirea psihicului meu sa se datoreze faptului ca am reusit sa-mi creez o viata mai buna si am o relatie armonioasa?
3. este posibil ca pur si simplu prezenta oamenilor potriviti in jurul meu sa ma fi ajutat, fara ca ei sau eu sa stiu asta, adica anumite peronalitati sa emane linistea sau suportul necesar pentru mine?
acelei perioade de 3 ani pot asocia si o mare iubire(neimplinita) si acuma imi dau seama ca de fapt a fost un episod maniaco-depresiv, bipolar. nu stiu cat de grav este asta, bine ca a trecut, as vrea sa stiu totusi ca e posibil sa treaca definitiv?

Nu e niciodată indicat să ne diagnosticăm singuri :)
Din ce spuneți, nu reiese deloc că ați suferi de tulburare bipolară. O "depresie bipolară" nu durează 3 ani, printre altele. Dacă aveți îndoieli, poate ar fi bine să consultați un specialist.

http://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/mit...

http://www.sfatulmedicului.ro/tulburarea-bipolara

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/exista-riscul--tulburare-bip...

etc, etc etc....cauta pagini scrise de medici si citeste-le cu atentie.
Dar CEL MAI BINE ar fi sa consulti un medic psihiatru care e cel mai indicat sa te ajute, sa te diagnosticheze. Internetul e orientativ, nu te juca cu sanatatea ta, du-te la un specialist si spune-i povestea ta. Cere ajutor, nu ramane la stadiul de a citi pe net informatiile, e departe de a fi de ajuns.
Ai mare grija de tine si sarbatori linistite!

sunt d persoana ce sufar de tulburari gipolare ..urmez un tratament cu fobiliss,xanax,piracetam si abilify.....in urma acestei medicatii nu simt prea mare schimbare si sunt derutata ca strea mea afecteaza si copii mei si nu pot sai ajut in nici un fel...ce as putea eace ?va multumesc

Alte articoleVezi toate articolele

Reinsertia sociala, la timpul potrivit, face minuni / Foto: Reuters Lucrez in Marea Britanie de ceva vreme. Atatia depresivi, anxiosi, ADHD, Aspergers, Fibromyalgia, CFS am intalnit aici, incat m...
De la rosu si alb la violet, de la varianta fara seminte la jeleu, gem, suc, vin si stafide, strugurii pot fi consumati intr-o varietate de modalitati si au multiple beneficii pentru sanatate....