Publicat la: 
16/12/2013

Randy Schekman, castigatorul premiului Nobel pentru Medicina si Fiziologie din 2013, critica dur modalitatea in care reviste stiintifice precum Science, Nature si Cell sunt administrate. Intr-un articol publicat in The Guardian, Randy Schekman vorbeste despre motivele pentru care aceste reviste sunt daunatoare stiintei. Schekman sustine ca revistele pun mai degraba accentul pe abonamente decat pe stimularea celor mai bune lucrari, ceea ce duce la cresterea numarului cercetarilor eronate. Castigatorul Premiului Nobel pentru medicina spune ca va evita "revistele de lux" si ii indeamna pe colegii sai sa faca acelasi lucru.

"Sunt un om de stiinta. Lumea in care profesez realizeaza lucruri marete pentru omenire. Dar este desfigurata de stimulente neadecvate. Structurile predominante, reprezentate de reputatia personala si de avansarea in cariera sunt cele mai mari recompense, dar de multe ori acestea vin in urma muncii care nu este neaparat cea mai buna, ci a celei care iese cel mai mult in evidenta. Aceia dintre noi care urmeaza aceste stimulente sunt complet rationali, dar nu reusim sa servim intotdeauna cele mai bune interese ale profesiei noastre, cu atat mai putin ale umanitatii si ale societatii.

Stim cu totii ce au facut stimulentele denaturate in domeniul financiar-bancar. Stimulentele in fata carora sunt pusi colegii mei nu sunt bonusuri imense, ci recompense profesionale ce acompaniaza publicarea in reviste de prestigiu, precum Nature, Cell si Science.

Aceste reviste de lux ar trebui sa fie simbolul calitatii si sa publice cele mai bune cercetari. Deoarece comisiile de finantare si numire folosesc revistele ca pe un argument al calitatii stiintei, sa apari in titlurile acestora duce de multe ori la burse si catedre. Desi revistele publica lucrari exceptionale, nu publica doar lucrari exceptionale.

Aceste reviste isi administreaza agresiv brandul, in moduri care sunt mai propice vanzarii de abonamente decat stimularii celor mai importante cercetari. La fel ca in cazul designerilor de moda care creeaza genti sau costume in editie limitata, ei stiu ca deficitul alimenteaza cererea, astfel ca restrictioneaza in mod artificial numarul de lucrari pe care le accepta. Brandurile exclusive sunt apoi comercializate prin intermediul unui truc numit mai mic defactor de impactmai mare de-un scor pentru fiecare revista, care masoara numarul de dati in care lucrarile acesteia sunt citate de cercetarile ulterioare. Teoria spune ca cu cat sunt mai bune lucrarile, cu atat sunt citate mai des, deci revistele mai bune se pot lauda cu scoruri mai mari. Cu toate acestea, aceasta este o masura profund viciata[...] si este la fel de daunatoare pentru stiinta asa cum este cultura bonusului pentru domeniul bancar.

Este o practica comuna si incurajata de multe reviste, ca cercetarea sa fie judecata dupa factorul de impact al revistei in care este publicata. Dar in cazul unei reviste cu un scor mediocru, acesta spune foarte putin despre calitatea fiecarei cercetari in parte. Citarea este cateodata, dar nu intotdeauna, asociata cu calitatea. O lucrare poate fi foarte citata pentru ca este foarte buna din punct de vedere stiintific sau pentru ca este atragatoare, provocatoare sau gresita. Editorii revistelor de lux stiu asta, asa ca accepta lucrari care fac valuri deoarece acestea abordeaza subiecte sau fac afirmatii provocatoare.  Acest lucru influenteaza stiinta pe care o fac oamenii de stiinta. Acest lucru construieste bule in domenii populare unde cercetatorii pot face afirmatii curajoase pe care aceste reviste le vor, in timp ce descurajeaza alte lucrari importante.

In cazuri extreme, atractia revistelor de lux pot incuraja mai mic detaierea de colturimai mare de si pot contribui la cresterea numarului lucrarilor care sunt eronate sau frauduloase. Doar revista Science a retras lucrari de profil inalt referitoare la clonarea embrionilor umani, la legaturile dintre gunoi si violenta si la profilurile genetice ale centenarilor. Poate este si mai rau faptul ca revista nu a retras lucrarea care sustinea ca un microb este capabil sa foloseasca arsen in ADN in loc de fosfor, in ciuda criticilor stiintifice coplesitoare.

Exista o cale mai buna, prin intermediul noului tip de reviste cu acces liber, care sunt gratuite si care pot fi citite de oricine. Nascute pe internet, acestea accepta toate lucrarile care indeplinesc standardele de calitate, fara nimic artificial. Multe dintre acestea sunt editate de oameni de stiinta, care pot evalua valoarea lucrarilor fara sa tina seama de standardul citarilor. Asa cum stiu de la redactia mea de la eLife, o revista cu acces liber finantata de Wellcome Trust, aceste reviste publica lucrari de stiinta de clasa mondiala in fiecare saptamana.

Finantatorii si universitatile au, de asemenea, un rol de jucat. Ei trebuie sa spuna comisiilor care decid cine primeste burse sau anumite pozitii sa nu judece lucrarile dupa revista in care sunt publicate. Este vorba despre calitatea stiintei, nu despre brandul revistei, asta conteaza. Mai mult decat atat, noi, oamenii de stiinta, trebuie sa luam masuri. La fel ca multi cercetatori de succes, am publicat in marile branduri, inclusiv lucrarile care m-au ajutat sa castig Premiul Nobel pentru medicina, pe care voi fi onorat sa il primesc maine...Dar gata. I-am convins pe cei din laboratorul meu sa evite revistele de lux si ii incurajez pe ceilalti sa faca acelasi lucru.

La fel cum Wall Street-ul trebuie sa rupa cultura bonusului, care provoaca asumarea unor riscuri rationale pentru indivizi, dar daunatoare pentru sistemul financiar, asa trebuie si stiinta  sa rupa tirania revistelor de lux. Rezultatul va fi o mai buna lume a cercetarii, care va servi mai bine stiinta si societatea."

Reactiile editorilor revistelor Nature, Science si Cell

Philip Campbell, redactorul sef al revistei Nature, a declarat ca revista a lucrat cu comunitatea stiintifica pentru mai multe de 140 de ani, iar sprijinul pe care l-a avut de la autori si comentatori a reprezentat validarea de care aceasta avea nevoie.

"Selectam cercetarile pentru publicarea in revista Nature pe baza  semnificatiei stiintifice. Aceasta poate duce la impactul citarii si la  prezenta in mass-media, dar editorii de la Nature nu sunt impulsionati de aceste considerente si nu ar putea sa le prevada nici daca ar vrea[...] Comunitatea de cercetare tinde spre o supraincredere in evaluarea cercetarilor dupa revista in care aceastea au aparut sau dupa factorul de impact al revistei respective.  Intr-un studiu condus de Nature Publishing Group in acest an, format din peste 20000 de oameni de stiinta, cei mai importanti trei factori care ii determina sa publice intr-o anumita revista sunt: reputatia revistei, relevanta continutului revistei pentru disciplina lor si factorul de impact al revistei. Eu si colegii mei ne-am exprimat ingrijorarea cu privire la supraincrederea referitoare la factorul de impact de multe ori de-a lungul anilor, atat in paginile revistei Nature, cat si in alte parti. ", a explicat Campbell.

Monica Bradford, editor executiv la Science a declarat: "Avem o circulatie mare si publicarea de pagini suplimentare are un real cost economic...Personalul nostru editortial este dedicat asigurarii unui proces de peer-review amanuntit si profesional pe baza caruia determina ce lucrari vor fi incluse in revista noastra. Nu este nimic artificial in rata de acceptare. Reflecta scopul si misiunea revistei."

Emilie Marcus, redactor la revista Cell, a declarat: "De la lansarea  sa in urma cu aproape 40 de ani, Cell s-a concentrat pe furnizarea unei viziuni editoriale puternice, un serviciu cu cei mai buni autori, cu editori informati si receptivi, cu un proces de peer-review rapid si riguros, oferit de cercetatorii de top si cu o calitate de productie sofisticata. Scopul revistei Cell este de a servi stiinta si oamenii de stiinta si daca esuam in a oferi valoare atat pentru autori, cat si pentru cititori, revista nu va inflori; pentru noi a face asta este un principiu de baza, nu un lux".

Sursa: The Guardian

A.C.

Comentarii

@Dr. House: se publica si lucrari (foarte) bune in revistele cotate (ISI sau nu), dar exista si un soi de prostitutie intelectuala practicata de edituri si institutiile de cercetare. Acest comportament a luat amploare in secolul trecut, acum fiind la apogeu. Ideea este simpla: candva o "meserie" unde talentul si pasiunea erau zeii care faceau posibil progresul, acum trebuie introduse parghii care "scuza" mijloacele pentru un scop "nobil". Din pacate, si cercetatorii (putini!) dedicati si etici sunt nevoiti sa concureze cu puzderia de meseriasi care inunda "piata". Asa ca, cu tot respectul, argumentul castigatorului premiului Nobel este valid! El nu a facut decat sa co-existe cu un sistem cu care nu este de acord. Poate si Peter Higgs va pare la fel!?

Lipsa peer-review-ului ar fi si mai maligna si ar duce la colapsul stiintei. Cine nu e fericit cu publicatiile actuale, e liber sa-si publice lucrarile unde vrea ... chiar si pe bloguri.

Impact-factor, h-factor, publish-or-perish.

Evident ca sunt un rahatsel mare, dar, asa cum stim cu totii, job-ul, grant-ul, existenta multora dintre noi depind de el pentru ca Bolovanii care au puterea de decizie se lasa condusi de aceste criterii. Pana cand nu se rupe cercul vicios si cercetatorilor li se va asigura stabilitate profesioanla si sociala, nu se va schimba nimci.

Ete scartz ! Lupul moralist !.
da' el, inainte ce a ajunge faimos si celebru, de unde a supt tzatza ? daca nu eta nature si cell ar mai fi luat Premiul Nobel ?. Bai, frate, e o vorba la romani ca unde e multa minte si si prostie multa...

Alte articoleVezi toate articolele

Jucariile contribuie in mod esential la dezvoltarea copilului. Va prezentam cateva sfaturi in privinta securitatii pe care trebuie sa le aveti in vedere atunci cand cumparati o jucarie pentru...
Respiratie urat mirositoare / Foto: EveryStock Tuturor ni s-a intamplat sa ne intalnim si sa stam de vorba cu persoane a caror respiratie ar fi putut cu usurinta sa ofileasca cel mai proaspat...