David Popovici, ambasador RoMâine: „Speranța este acel ceva fără de care nu pot evolua”
David Popovici, ale cărui performanțe notabile uimesc natația mondială, este un adolescent care privește viitorul cu echilibru, entuziasm și încredere. Cel mai rapid înotător din lume la doar 16 ani, triplu medaliat cu aur la Campionatul European de Juniori (Roma), finalist la Jocurile Olimpice de la Tokyo (locul 4 la 200 m liber), campion european în bazin scurt (Kazan) și multiplu campion național, David continuă în 2022 ascensiunea spectaculoasă în înotul masculin mondial și inspiră noua generație să practice acest sport.
Ambasador al valorii SPERANȚĂ în demersul RoMâine, David a început înotul la 4 ani și jumătate, la recomandarea unui medic ortoped, pentru a corecta mici deformații ale coloanei vertebrale. La 10 ani a cucerit primul său titlu național la înot, performanță care i-a dat încredere și l-a determinat să continue antrenamentul. Din acel moment, îndrumat de antrenorul său Adrian Rădulescu și sprijinit necondiționat de părinți, David începe să-și rafineze extraordinarul potențial sportiv.
În prima parte a anului trecut a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatul European de Juniori, să doboare două recorduri mondiale de juniori la 100 și 200 m liber și să se claseze pe locul 4 la JO Tokyo 2020 la 200 m liber. Cu două săptămâni înainte de Olimpiada de la Tokyo, la Campionatele Europene de la Roma rezervate juniorilor, David a câștigat titlul mondial la 100 m liber, cu un nou record mondial la juniori (47:30), care a reprezentat și cel mai bun timp al anului, inclusiv la seniori. În noiembrie 2021, după ce a câștigat finala la 200 de metri liber la Campionatul European de natație de la Kazan, a devenit primul înotător român campion european în bazin scurt, la seniori. Cu toată viteza înainte, val după val, David se îndreaptă spre obiectivul său de a ajunge cel mai bun din lume.
David, în vara lui 2020 ai reușit să ții trează o națiune întreagă la ore imposibile pentru a te putea vedea performând la Olimpiada de la Tokyo. Cum te-ai simțit, știind că ești atât de urmărit?
Nu am conștientizat imediat impactul pe care l-a avut participarea mea la Olimpiadă asupra românilor de pretutindeni. Înainte de prima finală, după ce părinții și apropiații mi-au povestit despre valul de susținere și simpatie și am observat avalanșa de mesaje de pe rețelele sociale, am avut, brusc, această revelație: românii s-au trezit pentru mine. Am fost nespus de bucuros și a fost complimentul suprem pentru mine, iar energia pe care am simțit-o m-a însoțit pe tot parcursul Jocurilor Olimpice. Mi-am dorit această participare la Olimpiadă pentru a reprezenta România, sunt mândru că sunt român și că am reușit să bucur inimile românilor.
În ce măsură te-ai simțit responsabil de speranța celor care te-au urmărit?
Nu am încercat niciodată să împlinesc așteptările celorlalți pentru că ar fi însemnat să țin cont de o oarecare presiune exterioară, care nu ar fi fost deloc benefică pentru cariera mea, ca sportiv. Dacă speranța pe care le-am insuflat-o înseamnă emoție pozitivă, credința că se pot întâmpla lucruri frumoase, un viitor care se arată a fi luminos sau exemplul pe care și alți copii îl pot avea în mine, atunci, da, mă simt responsabil și îmi doresc să realizăm împreună tot ce stă în puterea noastră pentru a schimba lumea.
Ce înseamnă pentru tine speranță? Cu ce asociezi acest concept?
Speranța este sentimentul care mișcă omenirea înainte, este credința că toate obstacolele pot fi depășite, este o stare de spirit proprie fiecăruia. Pentru mine speranța este încrederea în mine, credința fermă că totul este în controlul meu și că doar de mine depinde ca tot ceea ce îmi doresc să se realizeze. Obiectivul meu este să fiu azi mai bun decât ieri și să ajung cel mai bun din lume în ceea ce fac. Iar pe acest drum, speranța este acel ceva fără de care nu pot evolua.
Cu ce crezi că se alimentează speranța?
Pentru mine, speranța se alimentează cu încrederea în propria persoană, cu îndrăzneala de a visa și cu siguranța că poți muta munții. Sigur că în viață există și perioade în care nu vezi imediat luminița de la capătul tunelului, însă dacă știi cert ce poți controla și ce nu sau ce stă în puterea ta să schimbi, atunci speranța va exista întotdeauna.
Crezi în puterea inspirațională a speranței pe care o dă sportul unei națiuni?
Mi-ar plăcea ca și în România sportul să fie un ambasador, așa cum este pentru multe alte țări, pentru că și noi avem un istoric atât de bogat de sportivi valoroși, care inspiră în continuare, chiar dacă nu mai sunt în activitate. Suntem cunoscuți în lume prin Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin și consider că ei sunt unele dintre exemplele care au inspirat și vor inspira mulți copii și mulți oameni. Pe lângă rezultatele sportive, au dat dovadă de caractere deosebite, au inspirat oamenii să fie buni cu ceilalți, au investit în tânăra generație și au expus întotdeauna valori care să îndrume: curaj, auto- disciplină, respect pentru ceilalți. Toate aceste valori pot fi aplicate în orice domeniu, nu doar în sport.
Consideri că o națiune motivată de speranță poate fi o națiune mai sănătoasă?
Da, dacă vorbim despre sănătatea fizică și mentală a unei națiuni, luate împreună. Pentru că nu există una fără cealaltă. Când eram mai mic eram convins că sunt un copil atât de vesel, pus pe glume și fericit, pentru că înot. Antrenorul îmi povestea de hormonii fericirii, care se eliberează făcând sport. O națiune care înțelege importanța mișcării va avea oameni fericiți, optimiști, energici, cu inițiativă, încrezători în propriile forțe. Astfel de oameni vor fi întotdeauna motivați de speranță, iar speranța, am stabilit deja, motivează și mută munții.
Indiferent de mișcare sau sport ‒ individual ori în echipă, de performanță sau nu, pe uscat sau în apă, vei obține disciplină, fairplay, respect față de ceilalți, toleranță, imunitate în fața bolilor, deci generații sănătoase și disciplinate ce pot realiza lucruri mari.
Ce legătură vezi între speranță și încredere?
Cred că nu există una fără cealaltă și se condiționează reciproc. Încrederea îți dă speranță, iar speranța se bazează pe încredere. Doar împreună poți atinge și realiza orice obiectiv pe care ți-l propui.
Sursa foto: DeepBlueMedia
Ai doborât de două ori recordul mondial la 100 m liber la Campionatul European de Juniori din 2021 de la Roma, Italia. Cele 50 de Comitete Olimpice Naționale de pe continentul nostru te-au votat ca fiind „Cel mai bun tânăr sportiv european pentru sporturile de vară”. Cum e să fii cel mai rapid înotător din lume?
Da, anul trecut a fost un vârtej de complimente, însă nu m-am lăsat prins în el sau, mai bine zis, nu m-am lăsat dus de val. A fost o perioadă excelentă pentru mine și echipa mea, ne-am atins obiectivele și am fost mulțumiți de rezultate. Am plănuit, am muncit, am atins. Astăzi, în 2022, sunt același înotător, dar cu noi obiective.
Care este cea mai importantă parte a pregătirii tale, aceea care nu apare atunci când cei care te susțin îți caută numele pe internet?
Sincer, nu știu mai deloc ce apare în căutările din online, dar pregătirea mea este importantă, indiferent că e antrenamentul de înot, pregătirea fizică, recuperarea, alimentația, școala, odihna și timpul liber. E important ca toate să fie conectate și chiar sunt. Am susținerea unor profesioniști din România, Belgia și Statele Unite, sprijinul familiei, al profesorilor, al colegilor și prietenilor, așa că răsplătesc toată această susținere pregătindu-mă serios.
Ce contează în viața ta de sportiv?
În general, nu doar în activitatea mea de sportiv, contează să nu mă abat de la drumul meu, să continui să ascult sfaturile celor care mă antrenează, să nu mă compar niciodată cu alții. Antrenorul meu Adrian Rădulescu spune: „Orice meserie ți-ai alege, trebuie să vrei să fii cel mai bun!”. Pentru mine acesta este sfatul care contează.
Presa internațională compară evoluția ta cu acelea ale lui Michael Phelps și Ian Thorpe, care s-au remarcat la rândul lor ca adolescenți cu performanțe notabile, punctând că este rar ca un bărbat atât de tânăr să apară ca o forță globală. Ce simți când citești astfel de informații despre tine?
Repet ceea ce am spus, nu prea citesc. Îmi doresc să îmi las amprenta în lumea natației și, de ce nu, să inspir copiii, să îi încurajez, prin ceea ce fac, să aleagă sportul pentru a fi sănătoși și fericiți.
Încurajezi copiii să facă mișcare, iar cei mici te plac și te prețuiesc pentru pasiunea și seriozitatea cu care îți clădești performanța. Ce îi recomanzi unui prichindel pe care îl inspiri să înceapă antrenamentele de înot?
După expunerea din media de anul trecut, cel mai mult îmi place că vin foarte mulți copii către mine. Când îi văd cum se apropie timid, iar apoi pleacă cu zâmbetul pe buze, mă simt foarte bine. Poate mulți nu înțeleg de ce am spus mereu că merg la bazin ca să mă distrez. Poate că nu are același înțeles ca în engleză (Enjoy!), însă ăsta e sfatul meu: distrează-te, fă ceea ce-ți place și fă-o pentru tine, nu pentru ceilalți, pentru antrenor sau părinți. Dacă faci ceea ce-ți place, nimic nu ți se pare imposibil.
Ce altă speranță ai, care să nu fie legată de sport?
Îmi doresc foarte mult să folosesc faima pe care sper să o capăt pentru a-i ajuta pe cei pentru care viața nu e atât de bună, mai ales pe copii. Părinții mei își doresc pentru mine să fiu un om bun și de mic am fost crescut să înțeleg că dreptul oricărui copil este de a fi fericit, de a se simți în siguranță și iubit. Am speranța că voi putea ajuta pe oricine se va afla la un moment dat în dificultate.
Cine are puterea să te motiveze?
Mă motivează oamenii împliniți și toți cei care încearcă să-și schimbe viața în bine.
David, la jumătatea lunii septembrie urmează să împlinești 18 ani. Cum percepi acest prim prag al maturității? Ai în plan să bifezi ceva anume?
Un tatuaj sună bine, dar... vedem dacă am voie. :) Nu m-am gândit la asta, nu simt că la 18 ani „am voie să...”, pentru că și acum am libertatea să aleg. Un lucru care se va schimba sigur este că pot ieși din țară fără să am nevoie de un adult. Voi vedea ce aduce vârsta de 18 ani, nu voi fi altfel decât acum, la 17 ani și jumătate.
Ce ți-ai dori să-ți rezerve viitorul?
Îmi doresc să folosesc influența pe care intenționez să o am pentru a ajuta copiii și oamenii care au nevoie, fiindcă nimic material nu contează dacă în jurul tău ceilalți nu sunt bine.
De ce crezi că e utilă existența unei platforme online care să adune povești centrate pe valori din unghiuri diferite?
O astfel de platformă este utilă pentru că mulți dintre noi stăm în mediul online, un mediu prin care informația ajunge rapid oriunde. Astfel, povestea fiecăruia, bazată pe anumite valori, devine inspirațională, poate ajuta oamenii să vadă soluții acolo unde cred că nu mai există. Sunt perspective diferite, dar scopul este același: să-ți demonstreze că speranța va exista întotdeauna.
Despre platforma de sănătate RoMâine
De aproape trei decenii, Sistemul Medical MedLife face România bine și o face, pas cu pas, în spitale, clinici, maternități, în laboratoare și puncte de recoltare, în farmacii. MedLife a înțeles că sănătatea noastră morală, ca popor, este la fel de importantă ca sănătatea fizică a fiecăruia. O țară nu se face bine ușor, dar primul pas este să vrei să schimbi ceva.
Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să-și aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. RoMâine e o platformă online, o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, cel mai mare furnizor de servicii de sănătate din România, aduce laolaltă personalități și oameni cu har, care inspiră și cultivă binele în societatea românească. Profesori, medici, sociologi, scriitori, artiști, muzicieni, sportivi, președinți de bănci sau de asociații de locatari, hairstyliști și IT-iști găsesc împreună soluții să facă România bine. Pentru un efort comun de însănătoșire morală națională.
***
Articol publicat în Revista InfoLife nr. 101, ediția din iunie 2022.