Dr. Vlad Stroescu: Adevăratul respect e iubire

Dr. Vlad Stroescu, medic psihiatru: Adevăratul respect e iubire

Pentru mine, există câteva tipuri de respect autentic, și unul care de fapt e un pseudo-respect.

Noi, medicii, avem privilegiul de a întâlni oameni când se află în răscruci ale vieților lor. Nu avem timp de conversații mărunte despre vreme, politică și concedii, dar, dacă am avea, ele și-ar pierde orice înțeles pe lângă întrebările simple, dar grave, pe care le punem, prima fiind: ce doare?

Suferința celuilalt impune un respect imediat, te smerește, te trezește din colecția de iluzii în care ne petrecem mai tot restul timpului

Suferința, dar și reversul medaliei ei: reziliența, dragostea dintre cei adunați în jurul durerii, speranța, revolta, toate lucurile care ne fac oameni mai înainte și mai apoi de orice. Ne naștem doar oameni, murim doar oameni, restul funcțiilor, titlurilor și atributelor sunt superficiale și trecătoare. Medicina e o întâlnire autentică dintre oameni și ea îmi prilejuiește primul nivel de respect, cel pentru valoarea intrinsecă și incalculabilă a fiecărei vieți omenești.

Respect dragostea oamenilor pentru adevăr și frumusețe

Suntem conștiințe care populează trupuri, și ființe gânditoare care găsesc și creează sens. Să dăm înțeles lumii din jur e o altă formă fundamentală de respect. Respectăm tot ceea ce e în afară și mai presus de noi, natura în atât de complicata ei îndărătnicire de a se opune entropiei, de a crește și prospera în loc să se răcească și să se risipească. Și aici vorbesc și despre propriile noastre corpuri, ai căror stăpâni suntem dar despre care știm atât de puțin și cărora ar trebui să le fim recunoscători, măcar având mai multă grijă de ele. Respectăm urzeala de legi ale fizicii și universului, fie că credem sau nu în vreo intenție sau forță superioară.

Și respectăm, sau ar trebui, însuși faptul că facem acest lucru, că dăm sens lucrurilor. Când omul nici nu suferă, nici nu e captivul rutinei, omul e o ființă plină de curiozitate. Că e vorba de credință, de studiu, de rațiune, suntem atrași de necunoscut și de nou, de adevărul care așteaptă să fie descoperit.

Mai mult, omul e o ființă capabilă să vadă și genereze frumusețe. Frumosul, sub toate formele lui, e felul în care cele mai sincere și autentice părți din noi vorbesc unele cu altele și cu lumea. E în același timp cea mai înaltă expresie a conștiinței omenești, dar și o nevoie fundamentală. Baudelaire spunea că fără mâncare am rezista un timp, dar fără poezie (și cred că aici se referă la frumos în general) am muri într-o zi. Sau am înnebuni, aș zice eu, cu toții, ca specie. Respect, așadar, dragostea oamenilor pentru adevăr și frumusețe.

Nu trebuie să fii sfânt, salvator, nu trebuie să te sacrifici mereu, ca să faci bine

Și, în sfârșit, respect capacitatea oamenilor de a-și depăși propriile granițe, propriile orizonturi înguste, de a se transcende pe sine și a vedea prin ochii celuilalt, a lupta pentru celălalt, a fi cu celălalt. Nu dau acestei transcendențe un sens mistic. Fiecare părinte face asta, zilnic, pentru copilul lui. Facem asta, într-un fel mărunt, când citim o carte bună. Dacă medicii sunt demni de respect, sunt pentru că și-au ales ca misiune binele altora. Dar medicii nu sunt singuri și nici nu trebuie să ne autoidealizăm. Nu trebuie să fii sfânt, salvator, nu trebuie să te sacrifici mereu, ca să faci bine. De fapt, aș recomanda să evităm să fim sfinți și salvatori, să păstrăm realismul propriilor limite și să fim conștienți că suntem și egoiști, instinctuali, că avem rezerve limitate de empatie. Trebuie să ne respectăm și micimea, și ignoranța, recunoscându-le, altfel ne vor sărăci.

Nu cred în respectul ce vine din frică. Ci doar în cel ce vine din dragoste

Încerc să respect, așadar, lucrurile esențiale. Restul e pseudorespect. Nu mă interesează și nu respect puterea și simbolurile ei, nici puterea opresivă, nici cea de cumpărare. Mă gândesc uneori că se petrec lucruri mai interesante și mai vrednice de admirație într-o viață scurtă de om decât în toată istoria cu regii și războaiele ei. Nu cred în respectul ce vine din frică. Ci doar în cel ce vine din dragoste. Putem să respectăm fără să iubim și să iubim fără să respectăm, dar asta nu înseamnă o viață bine trăită. E bine să încercăm mereu să aducem împreună respectul și dragostea, dar asta, cititorule, cred că știai deja.

***

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine, împreună.