Vlad Mixich:Respectul e ca un fel de muzică a relațiilor dintre oameni

Vlad Mixich, expert în sănătate publică: Respectul e ca un fel de muzică a relațiilor dintre oameni

Încerc să practic cât pot de mult recunoștința și dacă stau și mă gandesc, nu pot să fiu recunoscător unor oameni pe care nu îi respect. În același timp, dacă scopul tău în viață e să inspiri respect altora, niciodată nu o să inspiri cuiva respect. Respectul vine fără voia celui care este respectat. E o ciudățenie, respectul se câștigă, dar asta nu înseamnă că Vlad Mixich sau oricine altcineva începe să muncească ca să câștige respectul altora.

Respectul este un beneficiu neașteptat, de care de obicei nu ești conștient, al felului în care îți trăiești viața, îți practici profesia

Sunt două forme de respect, o formă pusă în efigie, care este mai degrabă moartă, orice raportare la un mit social, poate fi din trecut sau din prezent, și o formă de respect vie, care crește, scade, fluctuează. Un exemplu de formă moartă este “Ce mult îl respectăm pe Ștefan cel Mare”.

Formele moarte de respect sunt respectul în fața ierarhiei, respectul în fața unei personalități publice care ține doar de imagine, funcție. Ele sunt utile, în țesutul fiecărei societăți e nevoie de acestea, dar respectul implică mai mult.

Poți să respecți foarte mult o personalitate culturală, sportivă și când ajungi să o cunoști în realitate, îți dai seama că omul este diferit. De aceea, această formă de respect este și foarte friabilă. Cel mai sigur mod de a distruge o statuie e să te apropii de ea și aici mă refer la oameni. Dacă ți-ai făcut o statuie dintr-un om, de exemplu scriitorul Ion Ionescu, și îl respecți, e o forma moartă de respect, mai degrabă un autoconstruct social care face parte din bagajul nostru de iluzii care ne ține cât de cât sănătoși psihic.

Respectul este ceva fluid, o manifestare a ceva, ca în muzică

Nu ai un instrument prin care să măsori respectul pe care îl insufli altora. Este o anumită manifestare a relațiilor interumane și ca orice altă manifestare a relațiilor este greu de măsurat.

Respectul este ceva fluid, o manifestare a ceva, ca în muzică. Respectul nu e vioara, nu e arcușul, nu e violonistul, nu e scaunul pe care stă violonistul, ci e sunetul pe care toate acestea îl scot împreună într-un moment de grație. Așa se naște și respectul, e ca un fel de muzică a relațiilor dintre oameni.

O Zi a Respectului

Zilele naționale sunt tot o formă de respect. Dacă facem o zi națională prin care ne arătăm respectul față de o persoană, profesie este tot o formă moartă. Ce ne lipsesc nouă sunt formele vii de respect, admirație, nu prea facem exerciții de respect, de admirație față de oameni în fiecare zi.

Vă dau un exemplu de formă de respect instituționalizat care reușește să evite moartea, pentru că este asociat unui moment emoțional intens și pentru că emițătorii respectului, cei care fac acest exercițiu, îl fac o singură dată. Studenții de la universitățile din afară, dar și de la UMF Cluj, când termină facultatea de medicină se strâng mai mulți și se duc și își colindă profesorii pe treptele facultății.

Acesta este un eveniment în care niciodată emițătorul nu este același, are loc o dată pe an, e încărcat cu destul de multă emoție, nu se duce in derizoriu, nici nu moare.

***

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine, împreună.