"Daca ma iubesti, inseamna ca ai voie sa ma bati". Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut, explica de ce raman femeile in relatii abuzive

Multi oameni se intreaba de ce nu pleaca femeile din relatiile abuzive, de ce le este atat de greu sa lase totul in urma. Adesea, raspunsurile sunt legate de prejudecati adanc inradacinate si victima devine automat vinovata: ''de proasta'', ''ca ii place''. Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut in cadrul MindCare, explica mecanismul complex al abuzului si ne ajuta sa intelegem mai bine ce se intampla, de fapt, in aceste relatii.

Este un subiect extrem de delicat, care cred ca are legatura si cu cultura din care facem parte, cu educatia si cu istoria acestei tari. Este clar ca statutul femeii era foarte diferit in trecut si inca mai este valabil si in momentul de fata, pentru ca zona urbana este foarte diferita de zona rurala. Femeile din zona urbana sunt mult mai emancipate, comparativ cu cele din zona rurala. Mai degraba o sa vedem in zona rurala o femeie care alege sa ramana intr-o relatie abuziva.

De ce este un subiect delicat? Pentru ca, adesea, oamenii care interactioneaza cu astfel de exemple sau astfel de situatii ajung sa critice foarte usor si sa inteleaga foarte putin despre ce este vorba.

Mecanismul prin care se ajunge la abuz

Pornim de la debutul relatiei, in care partenerii se cunosc. Sunt exact la inceputul relatiei in care, pentru ca sunt curiosi, romantici, lucrurile decurg bine.

Dupa aceea, urmatoarea etapa este cand cel mai adesea femeia incepe sa constientizeze de fapt realitatea. Partenerul de viata nu este numai lapte si miere, nu este partenerul ideal. De multe ori am interactionat cu oameni care au spus: "Am aflat abia dupa ce ne-am casatorit ca partenerul meu de viata consuma alcool sau era dependent de droguri sau era dependent de jocuri de noroc sau ca era posesiv sau ca era gelos".

Dupa aceasta constientizare, apare comunicarea, comunicare care nu este intotdeauna continuta de partener, iar atunci cand comunicarea nu este continuta de partener, el intra intr-o parte de agresivitate, pentru ca acesta este singurul raspuns firesc pe care il are la un anumit stimul negativ, el nu stie cum sa gestioneze altfel situatia.

Partenerul devine abuziv emotional, fizic cu partenera sau cu partenerul, dar de cele mai multe ori cu partenera, si apare abuzul. Dupa ce apare abuzul, partenerul fie se indeparteaza, fie se intoarce catre partenera si vine cu partea romantata care era la inceput: "Te rog iarta-ma, nu o sa se mai intample niciodata acest lucru, am fost un prost!"

Exista si varianta in care partenerul o respinge complet: "M-ai suparat, acum suparat raman". Partenera, de cele mai multe ori, ajunge intr-o stare de vinovatie si se simte ea responsabila de acel lucru care s-a intamplat. "Mai, totusi, eu cred ca sunt vinovata de acest lucru, eu am facut o greseala, eu l-am provocat."

Asa ca partenera se intoarce in relatia de cuplu, lucrurile devin in regula pana cand partenera iar calca stramb. Cand partenera iar calca stramb, partenerul nestiind cum sa gestioneze situatia, vine inca o data cu partea de agresivitate. Cand vine cu partea de agresivitate, cand se intampla de doua, trei, patru ori, deja intram intr-un pattern.

La un moment dat, in tot acest proces, apare acea "inghetare emotionala a femeii". Femeia este blocata din punct de vedere emotional, nu mai simte lucrurile, nu mai vede lucrurile, ajunge intr-o situatie in care nu constientizeaza foarte bine despre ce este vorba. Iar daca in acea etapa incerci sa lucrezi, sa vorbesti, sa interactionezi cu acea femeie, ea este blocata, este inghetata emotional complet. "Ai luat bataie?", "Da, da". Nu simte, nu sufera, nu se intampla nimic.

In anumite situatii, partenerii de viata abuzivi care vad acel inghet, reactioneaza cu mai multa violenta, "Mai, tu nu intelegi! Ca sa ajung la rezultatul pe care eu l-am primit initial, adica femeia sa se intoarca, sa vina iar cu lapte si miere, inseamna ca mai vrea bataie, ii mai dau!". Sau, din contra, cand apare inghetul emotional, vine cu flori, cu caldura, cu apropiere, cu partea romantata. Oamenii sunt foarte diferiti si reactioneaza in maniere diferite.

Adesea apare intrebarea "De ce o femeie, care totusi este abuzata si trece prin tot acest pattern, ajunge sa ramana in relatie?". Sunt cativa factori foarte importanti.

Frica

Partenera nu iese din relatie pentru ca ii este frica ca va continua abuzul dupa ce va iesi din relatie. Adesea am interactionat cu femei care, cu toate ca au luat decizia foarte grea de a divorta, au fost abuzate ani la rand dupa divort, au fost urmarite, au fost batute, partenerii viitori de viata au fost si ei batuti, agresati, amenintate ca li se vor lua copiii, amenintate ca vor fi omorate, partenerul ameninta ca se va sinucide.

Nesiguranta financiara

Pe langa partea de frica, este aspectul financiar si nu are neaparat legatura doar cu familiile abuzive, are legatura cu foarte multe cupluri din aceasta lume: multe cupluri aleg sa nu divorteze pentru ca nu pot supravietui singuri, nu se pot descurca, nu pot imparti casa, nu au cu cine sa se inteleaga daca ar intra in divort, poate ca nu s-ar face partajul cum trebuie, poate ca ar iesi niste conflicte.

Presiunea sociala

De asemenea, conteaza suportul, modul in care persoana respectiva primeste suport de la cei din jur. In zona rurala, barfa, si nu prin Facebook, Instagram si alte lucruri, este mult mai precoce, oamenii sunt mult mai rautaciosi, iar intr-o comunitate, cum ar fi un sat, lucrurile se stiu si X stie ce a facut Y si daca Y vrea sa fie perceput bine in societate, el trebuie sa afiseze o anumita imagine.

Am intalnit persoane care aleg sa ramana in relatia de cuplu, cu toate ca sunt abuzate, pentru ca le este frica ca atunci cand vor iesi din relatie vor fi criticate de societate, vor fi respinse de societate, vor fi respinse de familie. Sunt familii care au ca sistem de credinte ideea ca trebuie sa ramana in familie si sa aiba grija in continuare de copii. "Cum adica sa pleci din familie, ca ai copii, copiii trebuie sa stea cu ambii parinti!? Chiar daca parintii sunt agresivi, exista abuz in interiorul familiei, tu trebuie sa ramai acolo pentru copii." Aici ne luptam cu un sistem de valori si de credinte foarte puternic, iar noi romanii suntem experti in sisteme de credinte puternice

Istoria vietii

Conteaza foarte mult istoricul, evenimente cu un impact foarte mare emotional prin care femeia a trecut. Si aici nu ma refer doar la femeie, ma refer si la barbat.

Barbatul, ca sa aiba acest mecanism de agresivitate, trebuie sa treaca si el, la randul lui, prin alte mecanisme de agresivitate, trebuie sa dobandeasca de undeva acea agresivitate, este o modalitate de reactie cu care s-a obisnuit. Fie a fost abuzat, copil fiind, fie a avut acest model, fie nu i s-a permis sa interactioneze cu emotiile lui. 

Parintii nu mizeaza pe deschiderea emotionala a baietilor, ci pe inchiderea lor. "Nu ai voie sa plangi, nu ai voie sa fii trist." Fetele nu au voie sa fie furioase si apar tot felul de limitari prin care, la un moment dat, furia si agresivitatea fac parte din masculinitate.

Femeia poate sa aiba un istoric traumatic la baza, un sistem bazat pe agresivitate si iubire, adica "Te bat'', dar dupa doua secunde "Te iubesc". Sunt parinti care isi bat copiii, ii cearta, ii abuzeaza si dupa aceea nici macar nu isi cer iertare, se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat. Iar acei oameni efectiv invata acest limbaj de iubire in care agresivitatea este normala. "Daca tu ma iubesti, inseamna ca ai voie sa ma bati."