Spasmul hohotului de plâns: cauze, simptome, tratament

Spasmul hohotului de plâns (SHP) este o formă particulară de sincopă, fiind un fenomen comun la sugar și la copilul mic, dispărând treptat spre 5-6 ani. Cei mai mulți copii au primul episod înaintea vârstei de 18 luni (80-90%), însă uneori debutul poate fi chiar și în primele săptămâni de viață.

SHP se manifestă prin plâns, cu oprire bruscă a respirației, frecvent în cursul expirului, rezultând cianoza perioronazală. Uneori, poate culmina cu pierderea stării de conștiență și a tonusului postural. Frecvența episoadelor variază de la câteva episoade pe zi, zilnic, la câteva episoade pe an.

Forme clinice

SHP este clasificat în funcție de culoarea tegumentelor în timpul atacurilor.

SHP cianotic

SHP cianotic este produs în general de frică, durere, contrariere, frustrare, surpriză. Copilul începe să plângă viguros timp de câteva secunde (mai puțin de 15), urmează apoi câteva secuse din ce în ce mai scurte care antrenează respirații din ce în ce mai superficiale ce duc la fixarea toracelui în expir.

Apare cianoza perioronazală și episodul se termină, în general, fără alte manifestări clinice. Uneori, unele episoade se asociază cu pierderea conştienţei si a tonusului postural și rar, înainte ca respirația normală să se reia, pot fi urmate de o contractură ușoară și postură în opistotonus.

În general, episodul durează un minut și este urmat de respirații sacadate, apoi respirație normală. Dacă perioada în care copilul rămâne fără aer este prelungită, hipotonia poate fi complicată cu o contractură musculară asociată cu hiperextensia capului și a trunchiului, sau chiar cu o convulsie cu tremor și contractură generalizată, uneori urmată de o stare confuzională sau somnolentă.

SHP cianotic este mult mai frecvent decât SHP palid: 2/3 din cazuri.

SHP palid

SHP palid (crize reflexe anoxice, SHP alb), ca și cealaltă formă, este precipitat de situații cum sunt căderea, lovirea, frica. Există și cazuri în care SHP palid alternează cu SHP cianotic la același copil (aproximativ 19% din cazuri).

Vârsta de apariție este între 3-14 ani (cu media la 4 ani). Copilul plânge scurt sau chiar plânsul poate să lipsească („dă să plângă”). El devine palid, transpirat, pierde starea de conştienţă, cade, pot apărea secuse oculare sau ale membrelor, hipertonie.

Poate să apară și o cianoză mai puțin accentuată decât în forma anterior descrisă. Revenirea este rapidă. Există cazuri ce se asociază cu o perioadă de asistolie. Episoadele de SHP palid pot fi confundate cu crizele epileptice, diagnosticul diferențial bazându-se pe existența factorilor favorizanți ai spasmului hohotului de plâns.

De asemenea, reproducerea SHP forma palidă după compresia globilor oculari ajută la diagnosticarea corectă. În timp, poate evolua spre sincope vagale. Poate exista o predispoziție genetică, în familia copilului existând frecvent tendința la sincope.

Tratament

Prognosticul pacienților cu spasm al hohotului de plâns este foarte bun, acesta dispărând treptat spre vârsta de 5-6 ani. Nu există tratament specific, explicându-se părinților caracterul benign al manifestărilor, aceștia fiind învățați să poziționeze copilul într-o parte (decubit lateral) sau chiar capul copilului în poziție declivă pentru a crește perfuzia cerebrală.

Deoarece cel mai mare risc în timpul manifestărilor este cel de rănire, se recomandă părinților să se asigure că locul în care sunt copiii este unul sigur. Pentru pacienții cu hiposideremie, suplimentarea de fier poate duce la scăderea intensității si frecvenței episoadelor.

Rar, în cazurile cu atacuri foarte frecvente, asociate cu bradicardie severă, prelungită sau asistolie, atropina sau pacemakerele cardiace au redus frecvența episoadelor.