Afecțiuni dentare la copii: listă, recomandări

Informații generale despre afecțiunile dentare la copii
Peste 75% dintre copiii României cu vârste între 5 și 13 ani prezintă carii pe dinții temporari, iar până la 40% au cel puțin un dinte permanent cariat. Pentru că, de cele mai multe ori, cariile incipiente pot fi observate doar de către medicul stomatolog, vizitele periodice la cabinet de cel puțin două ori pe an sunt esențiale pentru a preîntâmpina apariția acestora sau extinderea leziunilor preexistente.
Dantura copiilor, respectiv dentiția temporară, reprezintă o parte a aparatului dento-maxilar, cu rol în masticație, deglutiție, fonație și fizionomie. Sănătatea generală este influențată de cea dentară, deci o atenție sporită și o atitudine responsabilă cu privire la dinții copiilor joacă un rol important în formarea adultului care va zâmbi încrezător, va putea comunica articulând corect cuvintele și va avea o alimentație variată.
Caria ‒ cea mai frecventă afecțiune dentară
Caria dentară presupune afectarea țesutului dentar sub acțiunea acizilor produși de bacteriile din cavitatea orală. În absența unei igiene dentare riguroase, a unei alimentații sănătoase și a vizitei periodice la medicul stomatolog, bacteriile pot determina apariția cariilor, și a afecțiunilor parodontale.
Printre cauzele apariției cariei dentare la bebeluși se numără hrănirea și adormirea copilului cu lichide îndulcite (inclusiv laptele matern, dacă mama consumă preponderent carbohidrați), transferul bacteriilor orale de la părinte către copil prin folosirea în comun a tacâmurilor și a vaselor, lipsa unei igienizări a cavității orale sau prezența unui nivel crescut de bacterii cariogene.
Cariile nu se vindecă de la sine
Lăsate netratate, cariile pot avansa și pot avea drept consecință chiar și pierderea dintelui. O carie incipientă se manifestă prin demineralizare, respectiv schimbarea aspectului (culoare alb-cretoasă, pierderea luciului suprafeței afectate) și evoluează în profunzime ajungând la inflamație dentară și ulterior chiar abces.
Toate procesele inflamatorii și infecțioase datorate cariilor netratate ale dinților temporari pot afecta mugurele dentar al viitorului dinte permanent, iar pierderea precoce a dintelui influențează poziția dentiției permanente, fiind nevoie mai târziu de aparate ortodontice sau chiar de intervenții chirurgicale pentru corectare.
Tratamentul cariei dentare
Tratamentul curativ al cariei se obține prin îndepărtarea țesutului afectat (dentar sau pulpar), dezinfecția cavității astfel obținute și obturarea cu materiale specifice. În tratamentul cariei dentare pe dinții temporari care afectează organul pulpar (popular – nervul) poate fi nevoie și de anestezie locală.
Printre metodele de prevenție ale cariei la copii se numără periajul dentar cu o pastă de dinți cu fluor adaptată vârstei (1000 ppm între 0-6 ani, 1450 ppm după vârsta de 6 ani/apariția dinților permanenți – conform Organizației Mondiale a Sănătății), folosirea aței dentare pentru igienizarea spațiilor interdentare și apa de gură sau dușul bucal doar la recomandarea medicului stomatolog.
Dentiția temporară și igiena orală
Există un cumul de factori care influențează atitudinea părinților referitoare la dentiția temporară. Principalul argument împotriva îngrijirii corespunzătoare a dinților copiilor este reprezentat de existența dentiției permanente care va înlocui dinții temporari (mai devreme sau mai târziu).
Astfel, părinții renunță deseori în a peria dinții copilului, observând că acesta poate ține singur periuța pe dinți. Igienizarea începe dinaintea erupției dentare (prin ștergerea gingiilor copilului după fiecare masă cu o compresă sterilă umezită în prealabil). Este un proces realizat de părinte și se continuă cu periajul (cu periuță și pastă) de la erupția primului dinte temporar cel puțin până la apariția dinților permanenți. Supravegherea continuă, până când copilul dobândește abilitatea de a spăla eficient toate suprafețele dentare.
Periajul nu trebuie efectuat în grabă sau agresiv; se realizează de minimum două ori pe zi, timp de 2-3 minute, și include spălarea dinților, igienizarea limbii și a obrajilor și masajul gingival.

Alte afecțiuni dentare frecvente la copii
Din păcate, cariile nu sunt singurele afecțiuni orale care îi pot afecta pe copii. Citește, în continuare, detalii despre alte probleme de sănătate orală frecvente în populația pediatrică.
Gingivita
Gingivita este o inflamație a gingiilor cauzată în principal de acumularea plăcii bacteriene și de o igienă orală deficitară. Aceasta poate apărea și din cauza unei alimentații bogate în zaharuri, a respirației pe gură, care duce la uscarea gingiilor, sau a unor deficiențe nutriționale, cum ar fi lipsa vitaminei C și D. De asemenea, predispoziția genetică poate influența apariția acestei afecțiuni.
Simptomele gingivitei includ gingii roșii, umflate și sensibile, care sângerează ușor la periaj sau la utilizarea aței dentare. Respirația urât mirositoare poate fi un alt semn al acestei probleme, iar în stadii mai avansate, se poate observa și o retragere a gingiilor.
Pentru prevenirea gingivitei, este esențial un periaj corect efectuat de două ori pe zi, utilizarea apei de gură antibacteriene recomandate de medic și curățarea interdentară cu ață dentară sau duș bucal. De asemenea, vizitele regulate la stomatolog sunt necesare pentru detartraj și monitorizarea sănătății gingivale.
Malocluziile dentare (dinți strâmbi, mușcături incorecte)
Malocluziile dentare reprezintă o problemă de aliniere a dinților și a maxilarelor, având cauze multiple, printre care factori genetici, utilizarea prelungită a suzetei, suptul degetului după vârsta de trei ani sau obiceiul de a interfera cu poziția corectă a limbii în timpul vorbirii și înghițirii.
Pierderea prematură a dinților de lapte poate duce, de asemenea, la malocluzii, întrucât spațiul necesar erupției corecte a dinților permanenți se poate închide prematur.
Printre simptome se numără dinții înghesuiți, suprapuși sau prost aliniați, dificultăți în mestecat și vorbire, respirația orală din cauza unei mușcături incorecte și uzura anormală a dinților. Din punct de vedere estetic, malocluziile pot afecta încrederea în sine a copilului.
Tratamentul presupune consult ortodontic și, dacă este necesar, utilizarea unui aparat dentar fix sau mobil. În cazurile severe, se poate apela la intervenții chirurgicale pentru corectarea maxilarelor.
Eroziunea dentară
Eroziunea dentară este determinată de factori precum consumul frecvent de băuturi acidulate, sucuri de fructe citrice sau gume fără zahăr care conțin acid citric. De asemenea, refluxul gastroesofagian poate aduce acid gastric în cavitatea bucală, contribuind la deteriorarea smalțului dentar. Periajul excesiv de dur și igiena orală agresivă pot accelera acest proces.
Simptomele includ sensibilitate dentară crescută la alimente reci, calde sau dulci, subțierea smalțului, un aspect translucid al dintelui și pete galbene cauzate de expunerea dentinei. În unele cazuri, eroziunea poate duce la apariția unor fisuri sau cavități pe suprafața dintelui.
Pentru prevenirea acestei afecțiuni, este recomandată limitarea consumului de alimente și băuturi acide, clătirea gurii cu apă după mese pentru a neutraliza aciditatea și utilizarea unei paste de dinți cu fluor pentru întărirea smalțului. De asemenea, periajul trebuie realizat la cel puțin 30 de minute după consumul de alimente acide, pentru a evita slăbirea smalțului.
Fluoroza dentară
Fluoroza dentară apare atunci când dinții sunt expuși unei cantități excesive de fluor în perioada de dezvoltare. Aceasta poate fi cauzată de un consum ridicat de apă fluorurată sau de administrarea incorectă a suplimentelor cu fluor. De asemenea, înghițirea frecventă a pastei de dinți cu fluor de către copiii mici poate contribui la apariția acestei afecțiuni.
Manifestările fluorozei variază de la apariția unor pete albicioase discrete pe smalț, până la pete maronii și o textură poroasă a dinților. În cazurile mai severe, smalțul poate deveni fragil și predispus la fracturi.
Pentru a preveni fluoroza, este important ca părinții să supravegheze periajul dentar al copiilor și să utilizeze o cantitate adecvată de pastă de dinți cu fluor: un bob de orez pentru copiii sub trei ani și un bob de mazăre pentru cei peste trei ani. De asemenea, suplimentele de fluor trebuie administrate doar la recomandarea medicului dentist.
Traumatisme dentare (fracturi, dinți avulsionați)
Traumatismele dentare sunt frecvente la copii și pot fi cauzate de căderi, lovituri în timpul jocului, accidente la locul de joacă sau mestecarea unor obiecte dure, precum creioane sau gheață. De asemenea, sporturile de contact fără utilizarea protecției dentare cresc riscul de traumatisme la nivelul dinților.
În cazul unui dinte fracturat, este recomandat să se clătească gura cu apă călduță și să se aplice o compresă rece pe zona afectată, urmând ca vizita la stomatolog să fie efectuată cât mai curând posibil.
Dacă un dinte permanent este complet avulsionat, acesta trebuie plasat imediat într-un recipient cu lapte sau ser fiziologic și copilul trebuie dus urgent la stomatolog, deoarece există șanse de reimplantare. În schimb, dinții de lapte avulsionați nu trebuie reintroduși în alveolă, dar este necesar un consult stomatologic pentru a preveni complicațiile ulterioare.
Pentru a preveni astfel de accidente, copiii ar trebui să poarte protecție dentară în timpul sporturilor de contact, să fie supravegheați la locul de joacă și să fie învățați să evite obiceiurile care pot duce la deteriorarea dinților.
Familiarizarea cu medicul stomatolog
Acest proces începe atunci când nu sunt probleme și se obține înțelegerea nevoii de adaptare în vederea realizării tratamentelor. Copiii au un alt nivel de înțelegere a vizitei la medic, o toleranță diferită pentru aparatura medicală, iar sprijinul părinților este esențial pentru succesul terapeutic.
Apariția durerii la nivelul dinților temporari coincide de multe ori cu prima vizită în cabinetul stomatologic. Din păcate, șansele ca un copil să coopereze pentru un tratament corespunzător la prima vizită pe un puseu dureros sunt scăzute. În acest caz, procesul de acomodare este personalizat și poate necesita consiliere psihologică sau utilizarea inhalosedării pentru realizarea tratamentului complex necesar.
Când trebuie să mergi la control
Este recomandat ca prima vizită a copilului în cabinetul stomatologic să aibă loc după erupția primilor dinți (în jurul vârstei de 6 luni-1 an). Astfel, copilul se familiarizează cu mediul stomatologic, ceea ce crește treptat gradul de cooperare, iar tratamentele vor fi acceptate mai ușor. O evaluare periodică la 3-6 luni a danturii copiilor reduce incidența cariilor complicate, iar manoperele profilactice sunt mult mai ușor de tolerat, transformând vizita la stomatolog într-o experiență plăcută.
Cum gestionăm durerea de dinți în cazul celor mici
De obicei, durerea dentară la copii este semnalată atunci când unul dintre pereții dintelui este distrus prin carie, iar în cavitatea respectivă rămân resturi alimentare, care presează fie pe gingie, fie pe țesutul dentar afectat, provocând o inflamație a nervului.
- Jena dureroasă apare inițial în timpul masticației, iar dacă spațiul cavitar/interdentar nu este curățat corespunzător, durerea poate să persiste până la îndepărtarea stimulului.
- Când durerea devine continuă și necesită administrarea de antialgice, inflamația țesutului pulpar este ireversibilă, iar păstrarea dintelui este compromisă.
- Până la programarea și tratarea cariei la medicul stomatolog este recomandat să igienizăm riguros dinții copilului și să reducem consumul de carbohidrați și alimente calde/reci care ar putea provoca o reacție dureroasă.
- Medicația trebuie administrată doar la recomandarea medicului.
- În urma unui traumatism, copilul trebuie să ajungă urgent la medicul stomatolog, deoarece este necesară evaluarea de specialitate.
Disclaimer: Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Bibliografie
- CDC. “Oral Health Tips for Children.” Oral Health, 23 May 2024, www.cdc.gov/oral-health/prevention/oral-health-tips-for-children.html, accesat la 11.03.2025;
- “Oral Health Problems in Children.” WebMD, www.webmd.com/oral-health/oral-health-problems-children, accesat la 11.03.2025;
- Tadakamadla, Santosh Kumar, and Gianluca Martino Tartaglia. “Dental Caries and Oral Health in Children—Special Issue.” Children, vol. 8, no. 8, 3 Aug. 2021, p. 674, https://doi.org/10.3390/children8080674, accesat la 11.03.2025;
- World Health Organization. “Oral Health.” World Health Organization, 6 Nov. 2024, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/oral-health, accesat la 11.03.2025;
- Zou, Jing, et al. “Common Dental Diseases in Children and Malocclusion.” International Journal of Oral Science, vol. 10, no. 1, Mar. 2018, www.nature.com/articles/s41368-018-0012-3, https://doi.org/10.1038/s41368-018-0012-3, accesat la 11.03.2025.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie

Monitorizarea Holter EKG la copii: Când este indicată și în ce constă?
Monitorul Holter este un dispozitiv cu ajutorul căruia se înregistrează fără întrerupere ritmul cardiac, pe o perioadă de 24 de ore sau mai mult. Holterul mai este numit și electrocardiograma ambulatorie, singura diferență față de electrocardiograma clasică fiind faptul că aceasta nu m...

Durerea de spate la copii: cauze, simptome, tratament
Durerea de spate este durerea localizata in orice regiune a spatelui, topografic fiind clasificata in durere de spate cervicala, toracala, lombara si sacrata.Durerea de spate lombara este cel mai frecvent intalnita la copii, fiind principalul motiv de prezentare la medic. Statistic, 20-36% dintre co...

Primul ajutor în cazul deshidratării la copii
La nivel global, deshidratarea reprezintă una dintre principalele cauze ale morbidității și mortalității la copii. Sugarii și copiii mici sunt deosebit de vulnerabili din acest punct de vedere, din cauza ratelor metabolice mai mari, a incapacității de a-și exprima nevoia de a bea apă ori ...