Coronarografia - tot ce trebuie să știi despre această procedură

Coronarografia (angiografia coronariană) este o explorare imagistică minim invazivă a arterelor coronare care alimentează cu sânge oxigenat miocardul (muschiul inimii), fiind o bună tehnică de diagnosticare a afecțiunilor coronariene. Coronarografia nu este considerată o metodă de tratament, dar poate ajuta medicii să stabilească metoda optimă de tratare a bolii coronariene. Investigația ajută la vizualizarea directă a stenozelor (îngustărilor) arterelor coronare responsabile de diminuarea fluxului de sânge care irigă miocardul, astfel apărând simptomele de angină pectorală sau infarct miocardic.

Coronarografia este o investigație recomandată pacienților cu risc cardiovascular (fumat, diabet zaharat, hipertensiune arterială, colesterol crescut), celor care suferă de dureri toracice precordiale, care au suferit:

• lipotimii sau sincope la efort,
• pacienți cu dureri toracice la efort sau /si repaus,
• un infarct miocardic sau un preinfarct,
• pacienți cu boala coronariană care au fost tratați prin intervenție chirurgicală de by-pass,
• aortocoronarian si prezintă din nou dureri precordiale,
• pacienți cu boli valvulare care necesită intervenție chirurgicală cu implantarea unei proteze valvulare.

Coronarografia necesită internarea în spital pentru 24 - 48 de ore. Este o investigație care presupune puncționarea unei artere: artera femurală în zona inghinală sau artera radială la braț.

Ce este coronarografia

Arterele coronare sunt arterele situate pe suprafața inimii. Acestea alimentează mușchiul cardiac cu sânge oxigenat. În mod normal, la pacientul sănătos, arterele coronare prezintă peretele interior neted și flexibil, ceea ce permite sângelui să circule liber.

Coronarografia este o investigație care ajută la diagnosticare, la verificarea cu exactitate a condiției arterelor coronare și care depistează eventualele probleme (de exemplu îngustările care diminuează sau opresc fluxul sanguin al mușchiului cardiac), cele care pot determina durerile toracice (angină pectorală) sau infarct miocardic.

Coronarografia ajută la:

• identificarea îngustărilor arterelor coronare (stenoze coronariene) și la evaluarea severității acestor îngustări.
• stabilirea tipului de tratament:
  • tratament medicamentos cu diverse clase de medicamente
  • tratament intervențional (dilatarea arterelor inimii cu balon și implantarea de stent)
  • tratament chirurgical de by-pass aorto-coronarian.
• evaluarea pacienților care suferă de boli valvulare și care urmează să fie operați.
• evaluarea pacientului în cursul unei consultații cardiologice.

Când este recomandată coronarografia

Coronarografia reprezintă o examinare care ajută la stabilirea diagnosticului și este recomandată de medicul cardiolog.

În cele mai multe cazuri, coronarografia este indicată în următoarele situații:

• evaluarea stării de sănătate în cazul pacienților care prezintă dureri toracice precordiale care apar la efort;
• în diagnosticarea anginei pectorale stabile;
• în cazuri de angină pectorală care se agravează (de exemplu în cazurile în care durerile devin mai puternice ca intensitate, sau apar mai frecvent, inclusiv în stare de repaus);
• în evaluarea pacienților care au suferit un infarct miocardic;
• atunci când ecografia cardiacă evidențiază modificări de contracție la nivelul mușchiului cardiac;
• când apar modificări pe electrocardiogramă, sau dacă la testul EKG de efort se înregistrează rezultate anormale;
• înainte de unele intervenții chirurgicale.

Cum se efectuează coronarografia

Coronarografia se realizează prin introducerea unei teci (tub subțire valvulat) în artera femurală, brahială sau radială. Sondele ajung până la nivelul arterei coronare unde se injectează o substanță de contrast pe bază de iod, care permite vizualizarea anatomiei arterei. În acest fel se poate observa diametrul arterelor și se pot localiza eventualele obstrucții coronariene. Cei mai mulți pacienți care au suferit un infarct miocardic prezintă arterele coronare blocate parțial sau complet.

În urma coronarografiei, medicul specialist poate indica dacă arterele pot fi tratate prin angioplastie coronariană sau prin metode chirurgicale tradiționale de by-pass aortocoronarian.

Coronarografia permite evaluarea severității bolii arterei coronare, acest lucru fiind foarte important pentru ca medicul să poată recomanda cel mai bun tratament și eventuale investigații suplimentare.

Pregătirea pentru intervenție

În cazul unui infarct miocardic acut, coronarografia trebuie realizată în primele ore de la producerea infarctului pentru restabilirea fluxului sanguin normal către miocardul afectat.

În cazul în care procedura este stabilită anterior, medicul cardiolog recomandă o serie de teste precum:

• analize de sânge (hemoleucogramă, grupă sanguină, analize de coagulare, uree, creatinină);
• electrocardiogramă;
• ecografie cardiacă.

Pacientului îi vor fi făcute și teste de compatibilitate cu substanța de contrast. Substanța de contrast conține iod și este administrată în timpul coronarografiei. Dacă pacientul este alergic la iod, cu câteva zile înainte de efectuarea procedurii, pacientului i se administrează un tratament cu corticosteroizi și antihistaminice, dacă medicul specialist consideră necesar sau desensibilizare la iod după care se poate realiza investigația.

Dacă pacientul urmează un tratament cu anticoagulante orale, acestea trebuie stopate cu o zi sau două înainte de investigație, în funcție de tipul de anticoagulant.

Dacă sunt șanse ca după coronarografie să se ajungă la implantarea de stent, medicul poate indica medicamente antiagregante, în situația în care acestea nu se află deja în tratamentul pacientului.

Dosarul fiecărui pacient în parte este evaluat separat pentru a se stabili procedura cea mai bună și medicația adecvată. Astfel, dosarul trebuie să cuprindă toate documentele medicale anterioare ale pacientului.

Pacientul nu trebuie să consume alimente sau lichide în ziua în care este programată coronarografia. De asemenea, nu sunt permise purtarea de ochelari, de brățări sau alte accesorii.

Intervenția propriu-zisă

Coronarografia se realizează în laboratorul de angiografie, într-un mediu steril care este dotat cu aparatură specială. Pacientul se află culcat, este acoperit cu un câmp steril și are descoperită doar zona unde se realizează anestezia locală. Medicul specialist cardiolog, optează pentru un anume tip de abord (inghinal sau la încheietura mâinii). În timpul intervenției, pacientul rămâne conștient și este conectat în permanență la aparatele de vizualizare și înregistrare a datelor ECG si tensiune arteriala intraarteriala.

După instalarea anesteziei, se efectuează puncția arterei alese ca abord și se introduce teaca în arteră. Se injectează substanța de contrast pe bază de iod selectiv în arterele coronare. Imaginile sunt vizualizate și stocate pe ecranele angiografului, iar medicul îi poate comunica pacientului diagnosticul.

După procedură, pacientul trebuie să rămână în repaus, fără să îndoaie piciorul sau mâna câteva ore. A doua zi, pacientul se poate mișca cu prudență, iar dacă lucrurile sunt sub control poate fi externat în câteva ore.

Rezultatele coronarografiei

Un rezultat normal presupune absența îngustărilor semnificative (stenoze), a blocajelor (obstrucții) de la nivelul arterelor coronare.

Un rezultat anormal presupune o îngustare de cel puțin 50% sau blocaje la nivelul arterelor coronare. Coronarografia poate indica precis numărul, localizarea și severitatea stenozelor și, de asemenea, poate indica medicului dacă acestea pot fi tratate prin implantare de stent (intervențional) sau chirurgical (bypass aorto-coronarian).

Recuperarea după coronarografie

După terminarea procedurii, se realizează compresia la locul de abord arterial printr-un pansament compresiv sau cu ajutorul unor dispozitive speciale de hemostază.

În cazul în care abordul s-a făcut inghinal, pacientul trebuie să rămână la pat vreme de câteva ore.

De asemenea, hidratarea are un rol foarte important, fiind necesară pentru eliminarea substanței de contrast.

După coronarografie, pacientul este în permanență evaluat de o echipă de medici și asistente, înainte de a fi externat. Cei mai mulți pacienți se externează a doua zi, iar situațiile în care pacienții își prelungesc spitalizarea cu câteva zile sunt destul de rare. Doctorul trebuie să informeze pacientul dacă poate relua administrarea medicamentelor uzuale și dacă își poate relua activitățile.

Riscurile coronarografiei

Riscurile coronarografiei sunt mici, iar cele mai des întâlnite (1-2%) sunt:

• apariția unui hematom;
• vânătăi;
• reacție alergică la substanța de contrast;
• aritmii cardiace.

În ceea ce privește complicațiile coronarografiei, acestea sunt legate de starea de sănătate a pacientului, de vârsta acestuia și de existența unor comorbidități:

• afectarea funcției renale din cauza substanței de contrast. Este ceva temporar, neajunsul se poate evita prin hidratarea adecvată a pacientului (dacă este nevoie, prin perfuzie);
• bătăi neregulate ale inimii (aritmii): acestea dispar după finalizarea procedurii;
• formarea de hematom la locul punctiei;
• infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Contraindicații pentru coronarografie

Contraindicațiile în coronarografie pot fi următoarele:

• insuficiență renală acută sau cronică;
• infecție activă;
• hipertensiune arterială severă;
• alergie la substanța de contrast;
• anemie severe;
• probleme de coagulare a sângelui.

Avantajele coronarografiei

Coronarografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată, între 24 și 48 de ore. În acest interval de timp, pacientului îi sunt efectuate analizele. Coronarografia este realizată de o echipă de cardiologie intervențională, iar pacientul este urmărit post procedural de către echipa de cardiologi clinicieni.

Cele mai importante avantaje ale coronarografiei sunt: diagnosticare cu acuratețe a stenozelor coronariene în funcție de care se decide montarea unui stent, montarea unui stimulator cardiac, dar și faptul că este o procedură de investigare minim invazivă.

Permite montarea unui stent

Atunci când în timpul coronarografiei se identifică leziuni, acestea pot fi tratate în cadrul procedurii, inclusiv prin implantarea unuia sau a mai multor stenturi coronariene transformandu-se intr-o metoda de tratament minim invaziv.

Permite implantul unui stimulator cardiac

Dacă în timpul efectuării coronarografiei nu se identifică leziuni coronariene dar ritmul cardiac este scăzut, acesta se poate ameliora prin implantarea unui stimulator cardiac. Stimulatorul cardiac este un dispozitiv de mici dimensiuni cu ajutorul căruia se tratează diferite anomalii ale ritmului cardiac. Important de reținut este și faptul că stimulatorul cardiac menține ritmul inimii în raport cu nevoile organismului. În caz de efort, ritmul cardiac este în mod normal mai ridicat.

Este o procedură minim invazivă

Coronarografiei este o investiga și nu necesită o spitalizare mai îndelungată de 24 de ore. De multe ori, pacientul este externat după numai câteva ore.

Concluzie

Coronarografia este o investigație sigură atunci când este efectuată într-o clinică medicală și de către o echipă medicală experimentată. Medicul specialist trebuie să discute cu pacientul înainte de efectuarea investigației despre procedura în sine, despre riscuri și despre complicații. Riscurile depind de starea de sănătate a pacientului și de afecțiunile cardiace ale acestuia.

Important de reținut!

Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultația din cabinetul medical. Tratamentele medicamentoase pot fi urmate numai la recomandarea unui medic specialist. Manifestările unor probleme medicale diferă de la pacient la pacient. Nu ezita să mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult și tratament, ori de cate ori ai o problemă de sănătate.

Bibliografie:

1. “Coronarography.” Semmelweis.hu, 2023, https://semmelweis.hu
2. “The Coronography.” Fondation-Recherche-Cardio-Vasculaire.org, 2023, www.fondation-recherche-cardio-vasculaire.org