Claudicaţia intermitentă: ce este, cauze, simptome, tratament

Despre claducaţia intermitentă

Claudicaţia intermitentă reprezintă cel mai comun simptom al bolii arteriale periferice a membrelor inferioare, caracterizat prin dureri ale picioarelor la mers, sub formă de crampe musculare la nivelul gambelor, coapselor sau şoldurilor, care pot să te facă să şchiopătezi. Cel mai adesea, cauza claudicaţiei intermitente este reprezentată de fluxul sanguin inadecvat la muşchii picioarelor, ca rezultat al aterosclerozei, aceasta însemnând depuneri de grăsime la nivelul arterelor, care restricţionează curgerea normală a sângelui. Claudicaţia intermitentă remite, de obicei, în repaus, la câteva minute de la oprirea efortului de mers. Ea este mai frecventă la bărbaţi faţă de femei; aproximativ 20 % dintre persoanele cu vârste între 55 şi 75 de ani au dovezi de afectare arterială la membrele inferioare dar doar un sfert dintre acestea sunt simptomatice. Cu cât boala arterială progresează, claudicaţia intermitentă poate să apară la distanţe tot mai mici, limitând sever mersul, atunci când durerea este puternică.

Adesea sunt afectate ambele membre inferioare în acelaşi timp, deşi durerea poate fi mai accentuată la un picior.

Simptomele de arteriopatie periferică se dezvoltă adesea lent. Totuşi, în situaţiile mai rare în care ele se dezvoltă rapid sau se agravează brusc, acesta ar putea fi un semn de probleme serioase care necesită tratament imediat.

Simptome conexe

Durerea claudicativă poate varia de la uşoară la severă şi, de obicei, dispare după câteva minute de repaus. Alte simptome care apar în afectarea arterială a membrelor inferioare sunt:

• pierderea pilozităţii la nivelul membrului inferior afectat;
• amorţeli, furnicături sau slăbiciune la nivelul membrelor inferioare;
• unghii casante, care cresc încet, la degetele de la picioare;
• ulcere (răni deschise) la nivelul membrelor inferioare şi la laba piciorului, care se vindecă mai greu;
• modificări ale culorii tegumentelor la membrele inferioare, cum ar fi paloare sau cianoză (învineţire);
• picioare reci;
• tegumente lucioase;
• disfuncţie erectilă (tulburări de potenţă) la bărbaţi;
• atrofierea musculaturii membrelor inferioare.

Diagnosticul diferenţial al claudicaţiei intermitente

Claudicaţia intermitentă trebuie diferenţiată de:

• claudicaţia venoasă - este cauzată de probleme ale venelor membrelor inferioare prin incompetenţa valvelor venoase, obstrucţionarea curgerii sângelui venos şi afectarea funcţionării musculaturii membrelor inferioare; aceasta este adesea resimţită la întregul membru inferior afectat şi este asociată, destul de frecvent, cu repausul prelungit în poziţii care nu ajută drenajul venos: sezând, mai ales picior peste picior sau în picioare (ortostatism prelungit); claudicaţia venoasă poate fi ameliorată prin mers sau prin drenaj postural (poziţia ridicată a membrelor inferioare);
• claudicaţia neurogenă - este determinată, de obicei, de compresiuni ale rădăcinilor nervoase la nivelul coloanei vertebrale lombo-sacrate şi reprezintă o durere, de obicei, difuză, care poate afecta întregul membru inferior; adesea este percepută la ambele membre inferioare şi poate fi ameliorată de poziţii antialgice;
• pseudoclaudicaţia - presupune dureri sau amorţeli ale membrelor inferioare atât la mers, dar şi în repaus, determinate de boli musculoscheletale.

Cauzele apariției claudicației intermitente

Mulţi oameni cred, în mod greşit, că durerile la picioare apar odată cu înaintarea în vârstă, doar din cauza îmbătrânirii. Principalele cauze ale claudicaţiei intermitente sunt:

Boala aterosclerotică arterială periferică

Cea mai frecventă cauză de claudicaţie intermitentă este boala arterială periferică; aceasta este o formă de afecţiune cardio-vasculară deoarece afectează vasele de sânge şi este determinată de existenţa depozitelor lipidice din pereţii arterelor membrelor inferioare, care le îngustează şi reduc fluxul de sânge la picioare.

Anevrismul sau disecţia aortică ori arterială periferică

Acestea sunt alte cauze posibile de afectare a circulaţiei arteriale ale membrelor inferioare, cu posibile complicaţii severe dacă nu sunt recunoscute şi tratate corect, în timp util.

Sindromul de imobilizare (blocare) a unei artere (în special a arterei poplitee)

Apare atunci când un defect muscular comprimă o arteră şi se soluţionează chirurgical.

Alte cauze mai rar întâlnite:

• coarctaţia de aortă (îngustare congenitală a aortei, de obicei în porţiunea descendentă toracică);
• vasculita din trombangeita obliterantă;
• fumatul;
• vasospasmul din fenomenul Raynaud;
• tromboze sau embolii arteriale (consecutiv fibrilaţiei atriale sau endocarditei infecţioase) care determină mai frecvent ischemii acute ale membrelor;
• sindromul degetului albastru (aterosclerotic sau embolic);
• displazia fibro-musculară (cu predispoziţie genetică, plurifactorială).

Factori de risc

Există anumite situaţii care pot creşte riscul de a dezvolta arteriopatie periferică şi alte forme de boală cardio-vasculară, cum ar fi:

• fumatul (cel mai important factor de risc);
• diabetul zaharat (tip 1 şi tip 2);
• hipertensiunea arterială;
• bolile renale;
• dislipidemia (creşterea colesterolului şi a trigliceridelor în sânge);
• vârsta înaintată (peste 65 de ani);
• supraponderea;
• sedentarismul;
• istoricul familial de ateroscleroză sau claudicaţie intermitentă.

Stadiile claudicaţiei intermitente

Stadializarea claudicaţiei intermitente se face în cadrul bolii arteriale periferice, cel mai frecvent fiind folosite clasificările Fontaine şi Rutherford (întocmită de Societatea de Chirurgie Vasculară).

Clasificarea Fontaine

Clasificarea Fontaine, cunoscută şi sub numele Leriche-Fontaine, reprezintă o stadializare clinică, în funcţie de simptomatologie şi are patru stadii:

• Stadiul I – stadiul asimptomatic;
• Stadiul II – este împărţit în două subdiviziuni:
  • stadiul IIa (sever) - claudicaţia intermitentă apare la distanţă de mers de mai puţin de 200 de metri
  • stadiul IIb (moderat) - claudicaţia intermitentă apare la distanţă de mers de peste 200 de metri
• Stadiul III – implică durere de repaus la membrele inferioare;
• Stadiul IV- presupune ulcere sau gangrenă la nivelul membrelor inferioare.

Clasificare Rutherford

Această clasificare stabileşte:

• Stadiul I - claudicaţie uşoară;
• Stadiul II - claudicaţie moderată;
• Stadiul III - claudicaţie severă;
• Stadiul IV - ulceraţie/gangrenă
  • pierdere minoră de ţesut;
  • pierdere majoră de ţesut.

Posibile complicaţii

Complicaţiile cele mai frecvente ale claudicaţiei intermitente sunt leziunile tegumentare care nu se vindecă, gangrena, necesitatea amputaţiei unuia sau a ambelor membre inferioare.

Persoanele cu claudicaţie intermitentă se afla la risc crescut de infarct miocardic şi accident vascular cerebral.

Investigaţii medicale recomandate

Arteriopatia periferică este, de obicei, diagnosticată printr-o examinare fizică şi prin compararea presiunii sângelui de la braţ cu cea de la gleznă.

Pentru stabilirea unui diagnostic precis, medicul va recomanda:

Indicele gleznă-braţ sau indicele deget-braţ

Se calculează măsurând, comparativ, tensiunea sistolică a arterelor distale ale membrelor inferioare faţă de cea mai mare tensiune arterială sistolică dintre cele măsurate la braţe. Uneori e necesară şi măsurarea acestui indice postefort.

Testul de efort adaptat (protocol Strandness, de exemplu, cu viteza de 3 km/h şi înclinaţie de 10%)

Scăderea indicelui gleznă-braţ cu >20% postefort este un indicator clar pentru boala arterială periferică. Se pot calcula şi distanţa iniţială de claudicaţie până la apariţia durerii claudicative, dar şi distanţa absolută de claudicaţie până la oprirea din cauza durerii claudicative.

Ultrasonografia Doppler arterială

Testarea are o sensibilitate de 85% - 90% şi o specificitate de peste 95% pentru detectarea stenozelor arteriale >50 %; ea oferă informaţii importante despre anatomia şi hemodinamica arterială, dar trebuie completată cu măsurarea indicelui gleznă-braţ.

Angio CT arterială

Principalele avantaje sunt reprezentate de vizualizarea calcificărilor, clipurilor, stenturilor, by-passurilor şi a anevrismelor concomitente. Totuşi, metoda are limitări în a prezenta calcificările severe şi nu se pot aprecia adecvat stenozele arteriale.

Angio RM arterială

Examinează vasele arteriale şi venoase şi oferă informaţii despre fluxul sanguin.

Angiografia cu substracţie digitală

Este adesea necesară pentru ghidarea intervenţiilor percutane sau pentru identificarea arterelor distale patente, pentru by-passul arterial distal.

Tratament pentru claudicaţia intermitentă

Cel mai bun mod de a preveni dar şi de a trata apariţia claudicaţiei intermitente este adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi tratamentul corect al factorilor de risc pentru boli cardio-vasculare:

Efortul fizic

Efortul fizic regulat, prin antrenament progresiv, este recomandat în etape alternative de mers-repaus-mers, cu durată de cel puţin 30-45 minute/sesiune; această activitate ameliorează simptomele claudicative şi calitatea vieţii, şi dă cele mai bune rezultate când se efectuează sub supraveghere medicală.

Abandonarea fumatului (element cheie, împreună cu efortul fizic)

Unul dintre cele mai importante tratamente este renunţarea la fumat. Deşi este, de multe ori, o etapă dificilă, medicul cardiolog poate recomanda medicamente sau alte produse care suplinesc lipsa nicotinei.

Tratamentul medicamentos

Medicamentele pentru claudicaţia intermitentă pot avea efecte favorabile uşoare/moderate asupra distanţei de mers şi a funcţionalităţii membrelor inferioare.

Tratamentul factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare

Acesta implică un regim alimentar sănătos, echilibrat, bogat în legume şi fructe.

Revascularizarea arterială

Prin metode endovasculare, chirurgicale sau hibride, în funcţie de localizarea, numărul şi complexitatea leziunilor vasculare.

De asemenea, trebuie avute în vedere şi:

• tratamentul adecvat al diabetului zaharat;
• tratamentul dislipidemiilor pe termen lung, cu control periodic;
• tratamentul hipertensiunii arteriale;
• menţinerea unei greutăţi adecvate.

Bibliografie

1. Lane, Risha, et al. “Exercise for Intermittent Claudication.” Cochrane Database of Systematic Reviews, vol. 2017, no. 12, 26 Dec. 2017, www.cochrane.org 10.1002/14651858.cd000990.pub4
2. Aboyans, Victor, et al. “2017 ESC Guidelines on the Diagnosis and Treatment of Peripheral Arterial Diseases, in Collaboration with the European Society for Vascular Surgery (ESVS).” European Heart Journal, vol. 39, no. 9, 26 Aug. 2017, pp. 763–816, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov 10.1093/eurheartj/ehx095
3. Béliard, Samuel, et al. “May Thurner Syndrome Revealed by Left Calf Venous Claudication during Running, a Case Report.” BMC Sports Science, Medicine and Rehabilitation, vol. 10, no. 1, 2 Feb. 2018, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov 10.1186/s13102-018-0092-6
4. “Peripheral Artery Disease (PAD).” Middlesex Health, 2022, https://middlesexhealth.org
5. “Claudication: Causes, Symptoms and Treatment.” Cleveland Clinic, 2021, https://my.clevelandclinic.org
6. “Johns Hopkins Medicine, Based in Baltimore, Maryland.” Hopkinsmedicine.org, Nov. 2022, www.hopkinsmedicine.org/