Mononucleoza infectioasa (MNI) este o boala infectioasa caracterizata de triada: febra, faringita exsudativa si limfadenopatii .
Cea mai frecventa etiologie a Mononucleozei infectioase este virusul Epstein Barr (EBV), care apartine familiei Herpesvirusurilor. Principala cale de transmitere este prin contact personal apropiat (picaturi de saliva) sau prin utilizarea la comun a ustensilelor de baut si mancat. Desi se transmite prin saliva, virusul nu este inalt contagios. Aprox 90-95% dintre oameni au la varsta adulta anticorpi anti EBV, deci au trecut prin boala la un moment dat. Copiii sunt cei mai expusi la imbolnavire dar mai putin de 10% vor dezvolta o forma tipica de imbolnavire. Incidenta incepe sa creasca la adolescent si adultii tineri (15-23 ani).
Virusul Epstein Barr invadeaza celulele epiteliale de la nivelul orofaringelui unde apare replicarea virala cu eliberarea acestuia in secretii si infectarea celulelor B din tesuturile limfoide . Celulele B infectate vor disemina virusul la nivelul intregului sistem limforeticular. Perioada dintre acest proces si aparitia primelor semne de boala este lunga, de 4-8 saptamani.
Clinic - prodrom cu stare generala influentata, cefalee ulterior
- febra
- faringita exsudativa (disfagie, exsudat pe amigdale alb sau gri, uneori chiar cu aspect necrotic)
- adenopatii cervicale/ generalizate (de obicei cu localizare simetrica, afecteaza mai ales ganglionii cervicali posteriori, auriculari posteriori. Adenopatiile au dimensiuni crescute, sunt dureroase la palpare si ating dimensiuni maxime in prima saptamana de boala, ulterior scad in dimensiuni lent, in 2-3 saptamani)
- astenie uneori importanta
- splenomegalia se deceleaza la 50-60% dintre pacienti; incepe sa scada in dimensiuni din a treia saptamana de boala.
Variante clinice:
- Multi pacienti au forme usoare de boala manifestate doar ca o faringita/amigdalita acuta
- Forma tifoida: febra si adenopatii fara inflamatia faringoamigdaliana
- Copiii de varsta mica dezvolta de obicei forme fruste de boala
Complicatii posibile:
- Splenomegalie marcata cu risc de ruptura splenica
- Rash cutanat, maculopapular, urticarian, uneori chiar petesial. Rashul apare de obicei dupa adminstrare de Ampicilina sau Amoxicilina pentru tratarea faringitei.
- Afectare neurologica: sdr Guillain Barre, paralizie de nervi cranieni sau faciali, meningoencefalita, meningita aseptica,mielita transversa, etc
- Altele: pneumonie, pleurezie, hepatita, colestaza,pancreatita, adenita mezenterica,etc
- Rar, anemie hemolitica, anemie aplastica, trombocitopenia, purpura trombocitopenica, sdr hemolitic-uremic, coagulare intravasculara diseminata . O parte din aceste manifestari se datoreaza productiei de auto anticorpi indusa de EBV.
- Limfohistiocitoza hemofagocitara caracterizata de citopenie, anomalii de functie hepatica, coagulopatie, feritina crescuta si alte semne si simptome datorate inflamatiei sistemice.
Analize de laborator:
- Leucocitoza cu limfomonocitza, definita ca > 4500 limfocite /microl sau identificarea a > 10% limfocite atipice din totalul limfocitelor pe frotiul din sange periferic
- Anticorpi heterofili prezenti (deseori negativi la copilul sub 4 ani)
- Anticorpi anti EBV tip Ig M, Ig G (impotriva antigenelor capsidei). Ac de tip Ig M sunt de obicei prezenti la debutul bolii si se mentin la un nivel crescut pentru aproximativ 3 luni.Acestia sunt un marker pentru infectia acuta. Ac de tip Ig G sunt detectabili in sange pe tot parcursul vietii si sunt un marker pentru infectia veche cu EBV. Rezultatele acestor teste trebuie atent corelate cu contextul clinic pentru ca desi prezenta Ac de tip Ig M este inalt sugestiva pentru infectia acuta, alte herpes virusuri (CMV) pot induce producerea acestor anticorpi. In plus, pe parcursul afectiunilorcu activare imuna intensa este posibila o reactivare serologica a virusului EBV asociata cu detectarea Ac de tip Ig M anti EBV in absenta manifestarilor clinice tipice de MNI.
- anticorpi impotriva antigenului nuclear (EBNA)- valoare detectabila la 6-12 saptamani dupa instalarea simptomelor; prezenta acestora la debutul bolii exclude clar o infectie acuta.
- Anticorpi Ig A cu rol inca nedeterminat- necesita studii
- Anticorpi antiantigen precoce (valori negative daca sunt recoltati in prima zi de boala)
- ADN EBV din sange -identificat prin test PCR (nu se recomanda in evaluarea cazurilor usoare)
- Transaminaze serice crescute
Diagnosticul pozitiv se face pe seama tabloului clinic asociat cu prezenta anticorpilor heterofili .Daca sdr clinic este prelungit sau pacientul nu prezinta simptome clasice se vor determina Ac anti EBV tip Ig M si Ig G, anticorpi anti EBNA. Prezenta Ig G EBNA in primele 4 sapt de evolutie exclude o infectie primara cu EBV.
10% din cazurile de mononucleoza nu sunt cauzate de virusul Epstein Barr. Alti agenti care produc sindroame clinice similare sunt citomegal virus, HIV, Toxoplasma, herpesvirus tip 6, hepatita B.
Diagnostic diferential:
- Faringita streptococica, infectia cu CMV, HIV, Toxoplasma gondii, Arcanobacterium haemolyticum
- Anticonvulivante (fenitoina, carbamazepina), antibiotic e (minociclina, izoniazida)
- limfoame
Tratament:
- Tratament suportiv: antitermice la nevoie, hidratare adecvata, antiinflamatorii locale faringiene
- Corticoterapia poate fi utilizata in obstructia cailor respiratorii secundara hiperplaziei tesutului limfoid si edemului de mucoasa , splenomegalie importanta, anemie hemolitica, afectare neurologica
- Aciclovir- nu are eficienta asupra infectiei latente si nici nu vindeca infectia cu EBV
- Se recomanda evitarea sporturilor de contact pana la recuperarea completa, pana cand splina revine la dimensiuni normale (peste 6 saptamani)
Prognostic:
Majoritatea pacientilor cu infectie primara au o recuperare completa si beneficiaza de imunitate pe viata. Cele mai multe simptome dispar in 1-2 saptamani, desi starea de oboseala poate sa persiste timp indelungat (luni).
Pt ca virusul EBV se poate elimina intermitent prin saliva luni sau ani, nu exista restrictii in ceea ce priveste intoarcerea la scoala sau gradinita dupa ce copilul se simte bine. Decizia de reluare a activitatilor complete depinde de starea generala, gradul de oboseala pe care il acuza copilul precum si de celelalte simptome din timpul bolii (splenomegalie).
