Sindromul Sandifer: cauze, simptome, tratament

Ce este sindromul Sandifer

Sindromul Sandifer este o boală rară care afectează, în primul rând, sugarii și se caracterizează prin simptome gastrointestinale, cum ar fi refluxul gastroesofagian și postură sau mișcări anormale, cum ar fi arcuirea spatelui. Este adesea confundat cu convulsiile sau cu alte tulburări neurologice din cauza mișcărilor și posturii neobișnuite pe care le prezintă sugarii afectați. Sindromul Sandifer este considerat o manifestare a sindromului de reflux gastroesofagian (BRGE), iar simptomele se ameliorează de obicei cu un tratament adecvat al BRGE.

Care sunt factorii de risc ai sindromului Sandifer

Nu au fost identificați factori de risc specifici pentru sindromul Sandifer. Cu toate acestea, deoarece este adesea asociat cu boala de reflux gastroesofagian (BRGE), factorii care cresc riscul de BRGE, cum ar fi prematuritatea, anumite afecțiuni medicale preexistente sau un istoric familial de BRGE pot crește potențial riscul de a dezvolta sindromul Sandifer.

Cum poate fi diagnosticat sindromul Sandifer

Sindromul Sandifer este diagnosticat în mod obișnuit de un medic pediatru, neurolog pediatru sau de un gastroenterolog pediatru pe baza istoricului medical al copilului și a unui examen fizic. Aceasta include evaluarea simptomelor bebeluşului sau copilului mic, cum ar fi modificări de postură sau mișcări anormale, care apar în corelație cu alimentația, în contextul unui reflux gastroesofagian.

Deși nu există un test specific pentru sindromul Sandifer, următoarele investigații pot fi efectuate pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte afecțiuni:

• monitorizarea pH-ului esofagian - acest test măsoară cantitatea de acid din esofag pe o perioadă de 24 de ore și ajută la diagnosticarea refluxului gastroesofagian;
• endoscopie digestivă superioară (esofagogastroduodenoscopie sau EGD) - în unele cazuri, se poate efectua o EGD pentru a vizualiza direct esofagul, stomacul și intestinul subțire superior și pentru a obține biopsii, dacă este necesar;
• Electroencefalograma EEG sau rezonanța magnetică nucleară RMN - pentru a exclude o afecțiune neurologică.

Aceste investigații ajută la confirmarea diagnosticului de sindrom Sandifer și la excluderea altor afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi convulsiile sau alte tulburări neurologice.

Cum poate fi prevenită apariția sindromului Sandifer

Prevenirea sindromului Sandifer implică, în primul rând, gestionarea și prevenirea refluxului gastroesofagian (BRGE) care este adesea asociat cu acest sindrom:

• practicile de hrănire - hrăniți sugarii sau nou-născuţii cu mese mai mici și mai frecvente pentru a preveni supraalimentarea și pentru a reduce probabilitatea refluxului gastroesofagian;
• ţineți bebeluşul în poziție verticală în timpul și după hrănire, pentru a minimiza refluxul gastroesofagian;
• îngroșarea hranei - luați în considerare îngroșarea formulei sau a laptelui matern cu cereale de orez, pentru a reduce frecvența și severitatea episoadelor de reflux sau chiar alimentația cu preparate de lapte speciale antireflux AR;
• poziționarea - ridicați capul pătuțului sau al culcușului pentru a ajuta la reducerea refluxului pe timp de noapte;
• evitați să întindeți sugarii imediat după hrănire;
• evitați îmbrăcămintea strâmtă sau scutecele care pot pune presiune pe abdomen și crește riscul de reflux;
• râgâiți frecvent sugarii în timpul hrănirii, pentru a ajuta la eliberarea aerului reținut și pentru a reduce refluxul;
• evitați expunerea sugarilor la fumul de țigară deoarece acesta poate agrava simptomele de reflux gastroesofagian;
• monitorizarea regulată - monitorizați sugarii pentru simptome de reflux gastroesofagian mai ales în somn și solicitați asistență medicală dacă simptomele persistă sau se agravează.

În timp ce aceste măsuri pot ajuta la reducerea riscului sau a severității BRGE și a sindromului Sandifer, este important să vă consultați cu un pediatru pentru sfaturi și management personalizat.