Centrul de
Fertilizare in Vitro (FIV)

Evoluţia sarcinii obţinute prin FIV este similară celei obţinute natural. Ca şi în cazul sarcinii spontane, există riscul de avort sau implantare ectopică (extrauterină), precum şi riscul de a apărea complicaţii ulterioare, în special la gravidele cu vârsta de peste 37 de ani sau cu sarcini multiple.

• Şansa de a avea o sarcină după un ciclu FIV cu doi embrioni de calitate transferaţi în uter este, în medie, între 30-40%. Şansa scade sub 10% după vârsta de 40 de ani şi depinde mult de factori individuali.
• Sarcina multiplă apare în 25-50% dintre cazuri, în funcţie de numărul şi stadiul embrionilor transferaţi în uter.
• Riscul de avort spontan este de 20-25%, uşor crescut faţă de sarcinile spontane (15-20%).
• Riscul de sarcină ectopică este de 5% şi este favorizat de inflamaţia anterioară a trompelor uterine.
• Patologia tubară severă de tipul hidrosalpinxului reduce la jumătate şansa de sarcină prin FIV. (În acest caz se recomandă tratament chirurgical anterior procedurii FIV)
• Riscul de malformaţii la făt este de 3-4%, similar sarcinilor spontane, dar creşte cu vârsta, în special după 38 de ani.

FIV cu ovocite de la donatoare

În cazul în care ovarele femeii nu produc foliculi sau ovocite de calitate (insuficienţă ovariană, menopauză precoce), obţinerea unei sarcini nu se poate realiza decât cu ovocite de la altă pacientă, care va dona din ovocitele sale. Acest lucru se va realiza ţinând cont de cadrul legal existent. Ovocitele vor fi fecundate utilizând sperma partenerului/soţului pacientei care acceptă ovocitele. Pacienta care va primi ovocitele va urma un tratament hormonal simplu, care vizează doar obţinerea unui endometru de calitate.

I. Stimularea ovariană

Scopul stimulării ovariene este de a determina maturarea mai multor ovule. Medicaţia se administrează injectabil, zilnic. Efectul este urmărit prin examinări ecografice şi analize hormonale. Maturarea ovulelor se estimează indirect, deoarece ele sunt microscopice şi nu se pot vedea. Se evaluează numărul şi dimensiunea foliculilor ovarieni, precum şi aspectul mucoasei uterine (endometrul).

II. Recoltarea ovocitelor şi a spermei

Ovocitele se recoltează prin puncţie ovariană vaginală ghidată ecografic, cu anestezie locală sau generală. Sperma, recoltată în aceeaşi zi, este preparată pentru a îndepărta lichidul şi celulele nedorite şi pentru a alege cei mai buni spermatozoizi. În cazul extracţiei chirurgicale a spermei, recoltarea se efectuează sub anestezie, de către medicul urolog.

Reguli de conduită a pacientelor înainte de puncţia aspirativă

• Pacienta trebuie să evite contactul sexual 2-3 zile înaintea datei programate pentru puncţia de aspirare a ovocitelor;
• Pacienta trebuie să ţină un post absolut cu începere de la miezul nopţii: să evite mâncarea, băutura, fumatul şi guma de mestecat;
• În dimineaţa zilei programate, pacienta trebuie să vină la centrul medical împreună cu partenerul/soţul ei, la ora stabilită;
• Pacienta va primi instrucţiuni de la medicul anestezist înainte de efectuarea puncţiei aspirative;
• În timp ce se efectuează puncţia ovariană, partenerul/soţul va preleva proba de spermă, prin masturbare, într-un recipient steril;
• După aspirarea ovocitelor, pacienta va rămâne în salon 2-4 ore şi va pleca acasă când starea sa o va permite;
• Rezultatul procedurii, respectiv rata de fecundaţie a ovocitelor, vor fi comunicate telefonic a doua zi de către medic sau secretară;
• Embriotransferul se realizează la două zile de la aspirare.

III. Fertilizarea şi cultivarea în laborator

Ovulele şi sperma preparată se pun în contact şi se incubează timp de câteva ore. În anumite situaţii este nevoie să se injecteze spermatozoidul direct în ovul, cu ajutorul unui echipament de micromanipulare. Această tehnică este numită injectare intracitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI). Dacă a avut loc fertilizarea, cultivarea în laborator poate continua 2-5 zile.

Unii embrioni evoluează normal, alţii se defragmentează sau se opresc din evoluţie, ca urmare a unui proces de selecţie naturală. Acest lucru se întâmplă şi în cazul sarcinilor spontane. Embrionii cu şansele cele mai mari de a se implanta sunt selectaţi pentru a fi transferaţi în uter. Procesul de selecţie naturală continuă şi în uter. Numai unul din 5 embrioni aparent normali va determina apariţia unei sarcini. Cultivarea extinsă a embrionilor, mai mult de 72 de ore, permite selectarea mai eficientă a embrionilor viabili. În medie, 30-40% dintre embrioni ajung în stadiul de blastocist (stadiul normal de implantare), dar există şi riscul de a nu avea niciun blastocist pentru transfer în uter.

IV. Embriotransferul

Cu ajutorul unui cateter introdus prin colul uterin, embrionii se depun în uter. Transferul este nedureros. Un număr mare de embrioni transferaţi creşte şansa de succes, dar şi riscul unei sarcini multiple (gemeni, tripleţi etc.). De obicei se transferă în uter 2 embrioni, iar embrionii suplimentari pot fi crioconservaţi sau donaţi. Transferul de embrioni criosonservaţi nu mai necesită toate etapele anterioare.

După introducerea embrionilor, pacienta va rămâne în repaus timp de două ore. Nu se recomandă să se bea lichide, pentru a împiedica producerea de presiuni asupra vezicii urinare. La sfârşitul celor două ore, pacienta se externează şi va rămâne în repaus ziua următoare. După aceea îşi poate relua activitatea obişnuită. Va evita contactul sexual o perioadă de două săptămâni.

V. Tratamentul de susţinere hormonală

Timp de 14 zile, adică în intervalul dintre embriotransfer şi testul de sarcină, va fi necesară administrarea medicamentelor pentru suport hormonal.

Dacă nu se confirmă o sarcină, trebuie aşteptat până la următorul ciclu menstrual, pentru începerea unui nou tratament.

Atunci când tratamentele sunt mai numeroase, şansele de reuşită sunt mai mici, ele putând pune în evidenţă situaţii de infertilitate greu de rezolvat.

FIV se poate face şi fără stimularea ovarelor, recoltând ovulul maturat spontan. Se administrează, totuşi, o medicaţie pentru prevenirea ovulaţiei spontane şi se monitorizează ciclul ecografic şi hormonal.

Neavând posibilitatea de a selecta cel mai bun embrion sau de a transfera doi embrioni, şansele de succes sunt mult mai mici. În multe cazuri ciclul se anulează, deoarece nu se obţine niciun embrion.

De FIV în ciclu natural beneficiază în special femeile care au contraindicaţii sau nu reacţionează la medicaţia de stimulare.

Scopul crioconservării embrionilor este acela de a păstra embrionii care au potenţial de viabilitate. Din acest motiv se congelează numai embrionii de cea mai bună calitate.

I. Tehnica

Pentru a nu distruge embrionii prin formarea de gheaţă în interior, aceştia sunt deshidrataţi şi expuşi unui mediu crioprotector. Apoi se îngheaţă şi se stochează în azot lichid, la o temperatură mai mică de -190ºC.

Se pot utiliza mai multe tehnici de crioconservare. În clinica noastră, embrionii se conservă prin vitrificare, tehnica cea mai recentă în lume, care permite congelarea unor structuri complexe, cum ar fi embrionii aflaţi în stadiul de blastocist.

La dezgheţare, embrionii se rehidratează progresiv şi se incubează câteva ore sau zile, pentru a urmări reluarea evoluţiei. Indiferent de tehnică, unii embrioni congelaţi pot să nu supravieţuiască acestui proces sau să nu îşi reia evoluţia după dezgheţare.

Perioada maximă de timp pentru stocarea embrionilor este de 5 ani.

II. Indicaţii

Motivele cele mai frecvente pentru care se face crioconservarea sunt:

• Existenţa unui surplus de embrioni după embriotransfer
• Imposibilitatea de a efectua transferul de embrioni în acelaşi ciclu
• Donarea de embrioni

III. Procedura

Transferul de embrioni crioconservaţi se poate face într-un ciclu natural sau într-un ciclu artificial. Impregnarea hormonală normală este necesară pentru ca uterul să permită implantarea sarcinii.

Ciclul natural

Se monitorizează ecografic şi hormonal ciclul, pentru a estima data ovulaţiei. În funcţie de acesta, se calculează data transferului de embrioni.

Ciclul artificial (substituţie hormonală)

Se administrează hormoni estrogeni şi progesteron în doze similare celor produse de ciclul natural. La femeile care au ovare funcţionale, se poate asocia un medicament care blochează ciclul hormonal spontan. Tratamentul se monitorizează ecografic şi hormonal, pentru a calcula data transferului de embrioni.

În funcţie de stadiul în care au fost congelaţi embrionii, transferul se poate face în aceeaşi zi cu dezgheţarea lor sau după o perioadă de cultivare de 1-3 zile.

IV. Rezultate

Sarcinile cu embrioni congelaţi nu diferă de celelalte sarcini. Dacă embrionii îşi reiau evoluţia după dezgheţare, se comportă similar celorlalţi embrioni. Nu s-au constatat, până în prezent, anomalii sau afecţiuni datorate procesului de crioconservare.

Principalele riscuri:

• Riscul major al tratamentului hormonal este sindromul de hiperstimulare ovariană (dezvoltarea unui număr mare de foliculi ovarieni determină creşterea exagerată a nivelului de hormoni în sânge). Se manifestă prin balonare, durere abdominală, dificultăţi la respiraţie, acumulare de lichid în abdomen. Poate fi prevenit prin diferite metode, de la reducerea dozelor până la întreruperea tratamentului.
• Sarcina multiplă implică riscuri pentru mamă şi feţi. În aproape 30% dintre sarcinile cu tripleţi, feţii nu sunt viabili sau au prematuritate avansată.
• Sarcina extrauterină.
• Riscul de a nu avea embrioni pentru transfer în uter dacă ovulele nu se fertilizează, dacă embrionii nu evoluează normal sau dacă nu supravieţuiesc sau nu evoluează după crioconservare.

Alte riscuri:

• Efecte adverse ce pot apărea la administrarea tratamentului: bufeuri, dureri de cap, disconfort abdominal, oboseală, disconfort la locul de injectare.
• Hemoragie sau infecţie genitală.
• Depresie, anxietate, labilitate emoţională, afectarea relaţiei de cuplu.
• Risc crescut de a avea complicaţii atât în sarcină, cât şi la făt, în cazul femeilor de peste 40 de ani.