Radioterapie

În folosirea radiațiilor ionizante pentru a distruge celulele canceroase (tumori maligne) și pentru a stopa creșterea și dividerea acestora, efectul asupra organelor sănătoase din vecinătate fiind minim.

Există două tipuri de radioterapie:
- curativă – scopul fiind distrugerea completă a celulelor canceroase și vindecarea pacientului;
- paliativă – utilizată pentru ameliorarea simptomelor, atunci când vindecarea totală a pacientului nu mai este posibilă.

După normele internaționale, radioterapia intervine în tratamentul a cca. 70% dintre bolnavii neoplazici. Peste jumătate dintre aceştia sunt iradiaţi cu scop curativ. Procentele de vindecare la 5 ani sunt între 40-50%. Pentru cazurile cu boală localizată, radioterapia, în combinaţie cu alte proceduri, permite conservarea de organ în cca. 40% din cazuri, impactul asupra calității vieții bolnavilor fiind considerail.

Este foarte important ca pacienții care au indicație de radioterapie în cadrul tratamentului oncologic complex să beneficieze de iradiere în timp util. Atunci când radioterapia este indicată ca tratament adjuvant, după un tratament chiurgical, şedinţele de iradiere trebuie începute la 4-6 săptămâni de la intervenţia chirurgicală. În multe cazuri, radioterapia se asociază cu chimioterapia fie concomitent, fie secvenţial.

Tomoterapia este o tehnică inovatoare de tratament a cancerului, adresată întregii patologii oncologice cu indicaţii de RT. Tomoterapia integrează într-un singur aparat un sistem imagistic de tomografie computerizată (CT) şi un dispozitiv de radioterapie cu intensitate modulată (IMRT).

Sursa de radiații este constituită dintr-un accelerator liniar de 6 MeV. Sursa se roteşte în jurul pacientului culcat pe masa de tratament, care, la rândul ei, se deplasează în plan orizontal, în coordonare cu mişcarea sursei. În timpul iradierii, intensitatea fasciculului de radiaţii este modulat cu ajutorul colimatorului multi-lamelar, astfel încât fasciculul este conformat formei tumorii, optimizând eficacitatea tratamentului şi evitând în permanenţă iradierea ţesuturilor sănătoase adiacente. Sursa de radiații poate face între 1 și 10 rotații complete pe minut. La fiecare rotație a sursei, colimatorul multi-lamelar poate, la rândul său realizeze 50 de configurații diferite de deschidere.

Scanerul CT inclus permite obţinerea imaginilor 3D pentru pacient în fiecare zi înainte de tratament. Medicul verifică în permanenţă anatomia din zona tumorii (care poate fi afectată de regresul acesteia sub efectul iradierii sau de pierderile în greutate ale pacientului), să le compare cu imaginile pe baza cărora s-a stabilit planul de tratament şi să ajusteze dacă e cazul poziţia pacientului conform planului de tratament. Astfel se asigură precizia fiecărui tratament (omogenitatea şi conformitatea dozei la evoluţia anatomică a volumului ţintă şi protejarea maximă a organelor critice).

Sistemul TomoHD combină atât TomoHelical, cât și TomoDirect, într-o singură soluție. Cu acest sistem integrat, putem iradia eficient orice tip de tumoră care are indicație de radioterapie.

Cel mai frecvent radioterapia se aplică în tratarea cancerului de sân, de col uterin, de prostată, de stomac, cancerului colorectal sau pulomonar. Însă, nu toate tipurile de tumori sunt sensibile la radiațiile ionizante folosite în această terapie. De exemplu, în cazul cancerului de tiroidă sau al celui de ovar, radioterapia are un rol limitat.

Ca urmare a tratamentului cu radioterapie pot apărea efecte secundare, precum:
- Slăbirea organismului. Pacienții care urmează acest tip de tratament acuză stări de epuizare, lipsa energiei și oboseală. Aceste reacții se pot explica prin faptul că în timpul radioterapiei organismul încearcă să repare celulele sănătoase lezate.

Reacțiile se ameliorează la câteva săptămâni de la finalizarea tratamentului.
- Căderea părului în zona tratată. Acest efect începe să apară, de obicei, după 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului, însă părul începe să crească din nou la câteva săptămâni după încheierea tratamentului.
- Greață și vărături. Aceste reacții apar în special atunci când tratamentul vizează zona abdomenului sau stomacului, dar au fost identificate și la alți pacienși, indiferent de zona tratată. Efectele dispar la câteva săptămâni după încheierea radioterapiei.
- Sensibilizarea zonei tratate. Pot apărea schimbări la nivelul zonei supuse tratamentului: de la iritație, înroșirea sau schimbarea culorii pielii până la mâncărimi și uscăciune. Cu ajutorul medicilor, aceste reacții pot fi ținute sub control în timpul tratamentului.

În funcție de locul în care se află tumoarea, pot apărea și efecte pe termen lung, printre care:
- durere și eritem pe termen lung;
- schimbarea culorii tegumentului în zona respectivă;
- modificări ale tranzitului intestinal;
- inflamarea vezicii urinare;
- dificultăți în respirație;
- infertilitate;
- impotență.