CURSA PENTRU UN VACCIN ÎMPOTRIVA COVID-19
Iunie 2020
Încă de la debutul pandemiei, oamenii de știință din întreaga lume depun eforturi pentru a dezvolta un vaccin împotriva noului coronavirus. Până în prezent, există peste 100 de variante de vaccin anti-COVID-19, unele dintre ele folosind tehnologii care nu au mai fost utilizate în trecut. În orice caz, toate vaccinurile la care se lucrează au ca obiectiv expunerea organismului la un antigen care nu va activa infecția, ci va provoca un răspuns imun capabil să blocheze sau să ucidă virusul atunci când o persoană se infectează.
Există mai multe abordări în încercarea de a dezvolta un vaccin eficient, iar multe grupuri de cercetare au început deja testarea pe oameni, pe bază de voluntariat, în timp ce alții sunt în etapa testelor pe animale.
Vaccinuri care folosesc virusul propriu-zis
Unele echipe de cercetare folosesc virusul în sine, într-o formă slăbită sau inactivă, în procesul de dezvoltare a vaccinului. Această practică a fost folosită și pentru alte vaccinuri existente deja pe piață, cum ar fi cele împotriva rujeolei sau poliomielitei.
Vaccinuri cu vector viral
În acest caz se folosește un alt virus pentru a livra gene de coronavirus în celule, fără riscul de a provoca boli. Un virus precum rujeola este conceput genetic pentru a putea produce proteine de coronavirus în organism.
Pentru a crea un vaccin împotriva coronavirusului, mai multe echipe de cercetători au adăugat gena vârfurilor proteice la un virus numit „adenovirus”. Adenovirusul pătrunde în celule și acolo își descarcă gena. Deoarece acestui adenovirus îi lipsește una din genele sale originale, el nu se poate reproduce și prin urmare nu este periculos pentru corpul uman.
Vaccinuri cu acid nucleic
Unii cercetătorii își propun să utilizeze instrucțiuni genetice (sub formă de ADN sau ARN) pentru o proteină de coronavirus care promovează un răspun imun. Acidul nucleic este introdus în celulele umane, care apoi elimină copii ale proteinei virusului; majoritatea acestor vaccinuri codifică proteina spike a virusului.
Vaccinuri ADN
constau în proiectarea unui cerc de ADN și livrarea lui în celulă. Celulele citesc gena virală, o copiază într-o moleculă numită „ARN mesager” și apoi folosesc acest ARNm pentru asamblarea proteinelor virale. Sistemul imunitar detectează proteinele și își începe activitatea. Până acum nu există vaccinuri ADN aprobate pentru utilizarea de către oameni, ci doar pentru cazuri veterinare.
Pe de altă parte, există cercetători care vor să sară de ADN și să livreze, în schimb, ARN mesager în celule. Celulele citesc ARNm și formează vârfurile proteice care provoacă un răspuns imun. Nu există vaccinuri ARN aprobate, dar se află în faza de studii clinice vaccinuri pentru MERS și alte boli.
Vaccinuri pe bază de proteine
Există și echipe care își doresc să injecteze proteine de coronavirus direct în organism. Pot fi utilizate fragmente de proteine sau învelișuri care imită stratul exterior al coronavirusului. Acestea nu pot provoca bili pentru că nu sunt viruși reali, dar pot arăta sistemului imunitar cum arată proteinele coronavirusului.
Surse:
https://www.nature.com/articles/d41586-020-01221-y
https://www.nytimes.com/interactive/2020/05/20/science/coronavirus-vaccine-development.html