Anticorpi anti Brucella IgM, IgG

Informații generale

Anticorpii anti Brucella sunt utilizați pentru diagnosticarea brucelozei.

Bruceloza (cunoscută și sub denumirile de febră remisivă, febră ondulantă, febră mediteraneană, febră malteză, febră Gibraltar, febră Crimeea, febra caprelor și boala Bang), este o boală zoonotică infecțioasă, cauzată de speciile Brucella.

Numai patru specii pot cauza această infecție la om: B. suis (gazdele sunt porcii), B. melitensis (gazdele sunt oile), B. abortus (gazdele sunt caprele) și B. canis (gazdele sunt câinii). Toate speciile de Brucella sunt cocobacili intracelulari Gram negativi și nu formează toxine sau spori.

Dintre cele patru specii, cea mai virulentă este B. melitensis, urmată de B. suis.

B. melitensis cauzează cele mai severe cazuri de bruceloză și este cea mai răspândită la nivel mondial. Acesta se dobândește prin expunerea la animale bolnave sau la produse de origine animală infectate, ingestia laptelui nepasteurizat fiind calea principală prin care B. melitensis este transmisă la om.

Transmiterea infecției la om poate fi:

• cutanată, prin contact direct cu animalele infectate sau cu secreții provenite de la acestea;
• mai rar pe cale respiratorie, prin inhalarea de aerosoli contaminați;
• pe cale digestivă, prin consumul de lapte insuficient preparat termic şi derivatele sale.

Bacteriile localizate în interiorul monocitelor şi macrofagelor ajung în diverse organe ale sistemului reticulo-endotelial: ganglioni limfatici, ficat, splină, măduvă osoasă.

Personalul din abator este infectat cu Brucella prin aerosolizarea fluidelor, stropirea mucoaselor și contaminarea pielii, în timp ce medicii veterinari sunt, de obicei, infectați prin inocularea accidentală a vaccinurilor împotriva B. abortus și B. melitensis.

În laboratoare, personalul poate fi infectat prin contactul cu țesuturi infectate.

Simptomele infecției cu Brucella încep ca o boală febrilă acută cu puține sau chiar fără semne locale și progresează către un stadiu cronic, cu recăderi ale febrei, slăbiciune și dureri.

Perioada de incubație a acestor microorganisme variază de la cinci zile la câteva luni, iar debutul bolii poate fi brusc, cu frisoane și febră, cefalee severă, dureri articulare și de spate, stare generală proastă și, ocazional, diaree.

Totuși, debutul poate fi și insidios, cu o stare generală prodromală de intensitate redusă.

Răspunsul imun în bruceloză este caracterizat de apariția anticorpilor de tip IgM în prima săptămână de la contactul cu patogenul și a celor de tip IgG în cea de-a doua săptămână. Nivelul anticorpilor scade lent și devine nedetectabil după 2-3 ani de la infecția primară.

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti Brucella IgM și IgG se realizează dintr-o probă de sânge venosrecoltată à jeun (pe nemâncate) sau post-prandial.

Nu este necesară o altă pregătire prealabilă a pacientului.

Pentru stabilirea unui diagnostic, este indicat ca determinarea serologiei să fie efectuată în prima săptămână de la contact cu patogenul și, ulterior, la 2-4 săptămâni după prima recoltare, pentru verificarea creșterii titrului de anticorpi.