Pe 28 august 2024, Ana, o tânără arhitectă de 33 de ani, a dus la îndeplinire cel mai important proiect din viața sa: băiețelul său, Luca. I-a fost aproape dr. Stan Alin Alexandru, medic ginecolog la Maternitatea MedLife Medical Park din București. Ajutorul medicului a fost cu atât mai important cu cât Ana pierduse o sarcină, motiv pentru care avea ceva temeri și emoții.
Viitoarea mămică a ajuns la doctorul Stan datorită unei cunoștințe comune și multor alte recomandări. Nu a regretat nicio secundă.
După pierderea primei sarcini, întâlnirea cu dr. Stan a fost capitală. „Mi-a lăsat impresia încă de la început că e un medic profesionist, dar, în același timp, cald, empatic și foarte priceput în a nu panica pacienții“. Și nu a contat doar asta. O serie de experiențe anterioare mai puțin plăcute au fost mai mult decât edificatoare. Așa că, „am venit inițial pentru o discuție, dar am rămas cu dânsul“, recunoaște Ana.
Mămica spune că unul dintre aspectele care au determinat-o să facă această alegere a fost că dr. Alexandru Stan a făcut-o să se simtă foarte relaxată. Și așa a fost de la prima ecografie, cea de la șase săptămâni, până și-a luat puiul în brațe.
Ana a mai avut un punct comun cu medicul. Amândoi sperau la o naștere naturală. „Eu mi-am dorit foarte mult asta și asta mi-a plăcut mult și la domnul doctor. I-am pus câteva întrebări legate de acest aspect și a fost alături de mine și cu decizia aceasta.“
Hotărârea s-a păstrat chiar dacă pe parcursul sarcinii lucrurile s-au mai schimbat.
Cum în săptămâna 40 de sarcină nu se întâmpla nimic major, dr. Stan a sugerat inducerea nașterii considerând că sunt toate șansele unei nașteri naturale.
Nu a fost însă ca o bătaie din palme. Ana a devenit mamă după un travaliu de șase ore și după tone de emoții cauzate de faptul că bebelușul nu avea gând „să coboare“ și mai avea și cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului.
Cu experiența și calmul său, medicul a rezolvat cazul și Luca, așa se numește pruncul, a venit pe lume după o sarcină și o naștere ca la carte.
„Într-adevăr, Ana a venit la mine după o sarcină pierdută. Sunt multe cazuri de genul acesta. Multe mămici vin speriate, vin cu o traumă cu care uneori rămân după o sarcină pierdută, indiferent cât de mică este aceasta“, spune dr. Stan.
Medicul dezvăluie că, deși, în general, nu e vina lor sau nu pot preveni ce li se întâmplă, multe mămici se tem pentru următoarea sarcină. Din fericire, rareori se repetă o astfel de dramă. A fost și cazul Anei, care a născut așa cum a sperat. Un copil perfect sănătos venit pe lume prin naștere naturală.
Dr. Stan a susținut-o 100% pe Ana să nască natural, convins că totul va merge bine.
Faptul că mama este vegetariană nu a fost deloc un impediment pentru ca sarcina să fie dusă la termen cu bine sau ca pruncul să nu ia în greutate.
„Întotdeauna sarcina are nevoie și de proteine, doar că există diete vegetariene care asigură gradul de proteine necesar pentru creșterea copilului“. Iar acest lucru s-a dovedit în cazul pruncului Anei care a avut la naștere nu mai puțin de patru kilograme.
La o asemenea greutate, dar și din cauza faptului că pruncul „nu cobora“, medicul a folosit ventuza pentru extracția bebelușului.
În ciuda faptului că multe viitoare mămici se tem numai la gândul că ginecologul va decide utilizarea forcepsului sau a ventuzei, dr. Alexandru Stan le liniștește.
„Frica nu-și are rostul în acest caz fiindcă aceste două instrumente de extracție a bebelușilor sunt de mare ajutor la nașterile naturale. Când mama nu mai poate împinge sau copilul e mai mare utilizarea lor este indicată. Să fie clar: forcepsul sau ventuza utilizate corect nu fac rău copilului“.
Nașterea naturală aleasă de Ana i-a oferit avantajul unei legături mai rapide cu bebelușul său.
Bebeluș care a devenit centrul universului Anei. Aceasta experimentează acum cea mai frumoasă perioadă din viața sa. Efortul nașterii a fost compensat cu vârf și îndesat când și-a putut lua puiul în brațe. „A fost foarte frumos când mi-au pus copilul în brațe și am putut să-l admir“.
Mămica ține să menționeze că nu doar medicul i-a fost aproape, ci și moașa Livia. „Nu o cunoscusem dinainte, dar a fost extraordinară. Mi-a fost aproape toate cele șase ore. M-a susținut. A stins lumina. Am ascultat muzică și m-a făcut să mă simt foarte încrezătoare să merg mai departe“.
Ana mai spune că, la un moment dat, când se simțea foarte obosită, cei din jur îi erau aproape și o asigurau că va fi bine. Și a și fost. În scurt timp, mama s-a topit de plăcere când și-a văzut puiul. „A fost o experiență magică, în ciuda faptului că a fost destul de grea. Am simțit o emoție puternică, dragoste și grijă. M-am bucurat să-l văd bine lângă mine“.
Mai detașată acum, mămica spune că imediat după naștere a avut ceva emoții din cauza pruncului. Acesta a avut icter și a fost nevoie să stea la lampă, iar mama își dorea să-și hrănească pruncul exclusiv la sân. Lucrurile au intrat pe făgașul dorit de mamă, iar totul s-a calmat.
Puiul s-a atașat rapid de mama sa, lucru care a fost posibil și datorită faptului că încă din prima noapte au dormit împreună.
„Am apreciat mult acest lucru mai ales că după naștere am avut un plus de adrenalină și am vrut să stea lângă mine“.
După încă o noapte petrecută în maternitate din cauza unei suspiciuni de infecții la cel mic, Ana și puiul său au plecat acasă. Probabil copleșită de emoțiile bine ținute în frâu la spital, Ana a plâns de bucurie și de ușurare că a ajuns acasă cu pruncul său.
Bucuria ajungerii acasă a fost, pentru scurt timp, înlocuită de o stare de ușoară teamă.
„Chiar dacă la început a fost greu în spital, aveam un ajutor la un semn distanță. Imediat, venea cineva să mă ajute sau măcar să-mi răspundă la întrebări. Acasă însă nu a fost așa. A trebuit să ne organizăm pe cont propriu“. Ana era îngrijorată mai ales de faptul că bebelușul nu va mânca și, implicit, nu va lua în greutate. De aceea, mămica recunoaște că și-ar fi dorit ca ajutorul primit în maternitate să continue și acasă. După niște nopți de nesomn, familia i-a sărit în ajutor iar acum totul e calm.
