Viaţa după 8 ani de la o mastectomie de sân pentru un cancer în stadiul 3B

Cancerul vine nu numai cu durere fizică şi psihică, cu decizii greu de luat, dar şi cu darul de a ne încetini din goana cotidiană şi de a ne vedea în sfârşit pe noi, cei mai importanţi din propriile vieţi. Aşa a simţit o pacientă din Prahova care a ajuns la Spitalul MedLife Medical Park din Bucureşti cu o tumoră uriaşă la unul dintre sâni.

Echipa medicală MedLife a oferit pacientei şi suport emoţional

Şi acum, după atâţia ani, doamna Adriana spune că tot ce i s-a întâmplat a fost atât de şocant pentru ea încât nu a vrut să ştie ce diagnostic are şi ce înseamnă asta şi s-a lăsat pe mâna dr. Silvia Bărbulescu şi a echipei medicale.

“Doamna Bogasiu are un loc foarte special pentru mine. Am cunoscut-o în urmă cu 8 ani când a venit la mine, foarte reticentă, la un consult. Îmi amintesc că sânul bolnav era ocupat aproape în întregime de o tumoră. Tocmai de aceea, biopsia a fost extrem de uşor de efectuat. A fost un pic mai dificil să o montăm pe tratamentul corect, era un stadiu avansat-loco-regional 3B, dar care, cu tratament corect şi adecvat, cu chimioterapie de iniţiere, cu mastectomie urmată de radioterapie şi hormonoterapie, iată-ne că ne putem întâlni astăzi cu dumneaei, după 8 ani”, a explicat dr. chirurg Silvia Bărbulescu.

Impactul cel mai mare al bolii asupra psihicului pacientei a fost atunci când, după 3 săptămâni de chimioterapie, i-a picat părul.

“Atunci am simţit cum pic. Prin mai 2018 am terminat toate şedinţele, am fost operată şi pe urmă am început radioterapia. Radiotearpia a fost la început mai blândă, dar la final a fost groaznic. Se lua piele de pe mine. Am trecut peste cu ajutorul familiei. Nu am vrut să ştiu diagnosticul exact. Am ascultat doar de doamna doctor. Să-mi iau tratamentul corect şi să merg mai departe.

Când am aflat că am această boală - cancer de sân - mi-am zis că trebuie să trec peste, că am copiii de care trebuie să am grijă. Dar da, când mi-a spus că este malign am avut un puseu de tensiune, am plâns, dar pe urmă încet-încet m-am încurajat eu pe mine. Familia mi-a fost aproape, dar atunci îi vedeam cum ies afară şi plâng pe rând. Cel mai greu a fost cu soţul. Pe de o parte trebuia să îmi fac curaj pentru mine şi să îl susţin şi pe el. Soţul meu a mers la doamna doctor oncolog şi încerca să o convingă că nu e cancer. I-a fost foarte greu să accepte.

Fără familie, câţiva prieteni şi doamna doctor Bărbulescu care a fost mereu lângă mine, nu cred că mă descurcam. Pe doamna doctor o respect şi o iubesc din tot sufletul şi îi mulţumesc pentru ceea ce a făcut pentru mine. Dacă dânsa nu era, poate că astăzi nu mai eram”, spune Adriana.

Boala a învăţat-o pe pacientă să se iubească mai mult

Dincolo de orice, boala a învăţat-o pe doamna Bogasiu să îşi facă loc pentru sine în propria viaţă.

“Sunt unele momente în care uit că sunt operată, dar câteodată mă văd şi atunci e greu. Dar mă scutur şi merg mai departe, pentru copiii mei, soţul meu, părinţii mei care au fost lângă mine şi le mulţumesc. De atunci le sfătuiesc pe toate doamnele să meargă la ecografii regulat, pentru că eu nu fusesem niciodată înainte să am problema şi sigur ar fi fost mai bine dacă o luam mai devreme. Şi mai ales să îşi acorde un pic de timp şi pentru ele.

Eu înainte nu făceam pentru mine, făceam totul pentru cei din jur. Acum am ajuns şi eu să-mi acord un pic de timp, să mă răsfăţ un pic. Boala mi-a dat puterea să renasc, să-mi văd viaţa mult mai frumoasă, am timp pentru toate, câte un pic din fiecare, să mă iubesc mai mult. De câte ori mă văd, mă gândesc la doamna doctor şi îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine”, spune Adriana zâmbind cu speranţă.