Alopecie (căderea părului)

Cauze

În funcție de tipul de alopecie cauzele sunt diferite, așadar:

• alopecia areată este o boală autoimună în care există o disfuncție la nivelul sistemului imun ce atacă în mod nejustificat foliculul pilos și îl împiedică pe perioade mai scurte sau mai lungi să își desfășoare activitatea de producție și întreținere a firului de păr;
• alopecia androgenica are o componentă genetică puternică ce se reflectă în istoricul familial al pacientului/ pacientei: marea majoritate a pacienților/ pacientelor au unul sau mai mulți membri ai familiei cu o afectare similară.

Factori de risc

• Efluviul telogen este precipitat cel mai adesea de un moment dificil sau solicitant în viața pacientului (o problemă de sănătate majoră, o intervenție chirurgicală, o boală infecțioasă severă, sarcina sau perioade stresante ori cu încărcătură emoțională puternică);
• Alopecia areată se poate, de asemenea, declanșa în momente de tensiune psihică sau stres emoțional acut;
• În alopecia androgenetică îşi înregistrează, cel mai adesea, debutul după perioada pubertății sau ceva mai tardiv, după 20-25 de ani. În acest tip de afecțiune sunt indispensabile modificările hormonale din preadolescență si adolescență pentru ca alopecia să se poată instala.

Simptome

În alopecia areată, pierderea integrală și rapidă a tuturor firelor de păr dintr-o anumită zonă a scalpului duce la apariția de porțiuni complet lipsite de păr, cel mai adesea de formă circulară sau ovalară (aspect de „luminișuri”).

În alopecia androgenetică, rărirea pilozității este mult mai insidioasă, astfel încât unii pacienți realizează destul de târziu că procesul s-a declanșat deja.

În efluviul telogen căderea accentuată și difuză atrage destul de rapid atenția pacientului dar nu produce zone complet lipsite de păr, ci doar o reducere a densității normale pentru pacientul respectiv.

Niciunul din cele 3 tipuri de alopecie nu este însoțit de simptome astfel încât, dacă pacientul acuză și mâncărimi sau usturimi, se va căuta o altă afecțiune a pielii păroase care să le justifice.

Diagnosticare

În alopecia areată, diagnosticul se stabilește pe baza aspectului clinic și cu ajutorul dermatoscopiei. Această investigație rapidă și nedureroasă este de folos și în cazul alopeciei androgenice și efluviului telogen. Uneori se solicită și un set complet de analize de sânge pentru a identifica eventuale influențe ce țin de starea generală de sănătate a pacientului.

În alopecia areată, îndeosebi la copii, se poate preleva un examen micologic pentru a exclude o cauză infecțioasă (o ciupercă a pielii scalpului). În rare cazuri poate fi necesară o biopsie a pielii scalpului pentru a stabili cu precizie diagnosticul.

Tratament

Tratamentul alopeciei se face in funcție de tipul de afecțiune diagnosticată de medicul specialist. De aceea, în alopecia areată tratamentul constă în aplicarea de unguente sau soluții cu dermatocorticoizi, cu rol antiinflamator și imunosupresor, combinate în unele situații cu produse de stimulare a recreșterii firului de păr.

În alopecia androgenică tratamentul este mai complex și de durată întrucât se încearcă un control al mecanismelor hormonale ce întrețin afecțiunea. În cazurile avansate ce depășesc posibilitățile tratamentului medicamentos se apelează la procedura de implant de păr.

În efluviul telogen se recomandă suplimente orale pentru a stimula regenerarea precum și dermatocosmetice sub formă de soluții sau loțiuni pentru a tempera căderea accelerată.

Prevenție

În aceste 3 tipuri de alopecie prevenția are un rol mai puțin important însă se recomandă ca măsuri generale:

• alimentație sănătoasă;
• oprirea fumatului;
• evitarea medicamentelor ce pot declanșa căderea părului;
• evitarea metodelor de aranjare/coafare a părului ce presupun un stres mecanic/o tracțiune exagerată la nivelul foliculilor piloși (elastice de păr sau accesorii care strâng excesiv și în mod prelungit părul).