Alopecie

Despre alopecie

Alopecia este o afecțiune a foliculilor piloși (acele structuri specializate ale pielii care produc și susțin firul de păr) care poate poduce o rărire sau chiar dispariție completă a pilozității. Alopecia poate afecta uneori sprâncenele, mustața sau barba și, în rare cazuri, chiar pilozitatea corporală, dar tipurile cel mai des întâlnite de alopecie afectează predominant scalpul păros. Cu tratament adecvat, alopecia poate fi controlată și pilozitatea poate fi recuperată, însă există și forme de alopecie care pot duce la o pierdere ireversibilă a pilozității pe zonele afectate. Alopecia la femei nu este atât de des întâlnită ca la bărbați, aceștia fiind cei mai predispuși la pierderea părului.

Tipuri de alopecie

Alopecia se poate împărți în forme cu: afectare localizată a pilozității scalpului (leziune unică sau leziuni multiple dar separate de zone neafectate) și afectare pe întreaga suprafață a scalpului păros (numită alopecie difuză).

Afectare localizată a pilozității scalpului:

• alopecia areată (sau pelada) - alopecia areată poate afecta atât adulții cât și copiii și, odată declanșată, poate avea o evoluție ondulantă: perioade de reactivare alternând cu perioade de remisiune (retragere a bolii cu refacere a pilozității). Remisiunile pot fi datorate tratamentului dar uneori se produc și spontan, fără intervenție terapeutică;
• alopecia androgenică - poate afecta atât bărbații (alopecia androgenică cu pattern masculin sau calviția) cât și femeile (alopecia androgenică cu pattern feminin) iar odată declanșată evoluția este continuă și lent sau mai rapid progresivă, fără a se înregistra o încetare spontană a procesului de rărire.

Afectare pe întreaga suprafață a scalpului păros (alopecie difuză):

• cea mai cunoscută formă este efluviul telogen, care reprezintă o formă de alopecie de tipul unui episod acut de cădere accentuată și difuză a firelor de păr. Efluviul telogen este cel mai adesea autolimitat: căderea accelerată se oprește spontan după o perioadă de activitate de câteva luni în timp ce scalpul recuperează progresiv firele de păr pierdute în cursul bolii. Este o formă de alopecie mai des întâlnită la adulți decât la copii și pare să afecteze mai degrabă sexul feminin.

Factori de risc

• Efluviul telogen este precipitat cel mai adesea de un moment dificil sau solicitant în viața pacientului (o problemă de sănătate majoră, o intervenție chirurgicală, o boală infecțioasă severă, sarcina sau perioade stresante ori cu încărcătură emoțională puternică);
• Alopecia areată se poate, de asemenea, declanșa în momente de tensiune psihică sau stres emoțional acut;
• În alopecia androgenetică îşi înregistrează, cel mai adesea, debutul după perioada pubertății sau ceva mai tardiv, după 20-25 de ani. În acest tip de afecțiune sunt indispensabile modificările hormonale din preadolescență si adolescență pentru ca alopecia să se poată instala.

Diagnosticare

În alopecia areată, diagnosticul se stabilește pe baza aspectului clinic și cu ajutorul dermatoscopiei. Această investigație rapidă și nedureroasă este de folos și în cazul alopeciei androgenice și efluviului telogen. Uneori se solicită și un set complet de analize de sânge pentru a identifica eventuale influențe ce țin de starea generală de sănătate a pacientului.

În alopecia areată, îndeosebi la copii, se poate preleva un examen micologic pentru a exclude o cauză infecțioasă (o ciupercă a pielii scalpului). În rare cazuri poate fi necesară o biopsie a pielii scalpului pentru a stabili cu precizie diagnosticul.

Prevenție

În aceste 3 tipuri de alopecie prevenția are un rol mai puțin important însă se recomandă ca măsuri generale:

• alimentație sănătoasă;
• oprirea fumatului;
• evitarea medicamentelor ce pot declanșa căderea părului;
• evitarea metodelor de aranjare/coafare a părului ce presupun un stres mecanic/o tracțiune exagerată la nivelul foliculilor piloși (elastice de păr sau accesorii care strâng excesiv și în mod prelungit părul).