Alexitimia

Despre alexitimie

Alexitimia este definită prin dificultatea unei persoane de a experimenta, identifica și exprima emoțiile sau de a le distinge de senzațiile corporale. Nu este considerată o afecțiune psihiatrică, ci o trăsătură de personalitate, dar alexitimia secundară a fost corelată cu diverse alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic, tulburările de alimentație și alte afecțiuni. Recent, au apărut și opinii care o conexează tulburărilor din spectrul autist.

Persoanele care prezintă alexitimie manifestă dificultăți în menținerea relațiilor și participarea la contexte sociale, și, nu arareori, este punctul de plecare al tulburărilor de adaptare, cu reacții anxioase sau depresive.

Ca ființe umane, viețile noastre sunt profund influențate de modul în care trăim, gestionăm și exprimăm emoțiile. La un moment dat în viața noastră, toți experimentăm tristețe extremă, frică, stres, bucurie și iubire. Persoanele cu alexitimie nu percep aceste sentimente, adică reacțiile firești pe care oamenii le exprimă ca răspuns la evenimente sau situații.

Sentimentele reprezintă procesul declanșat de emoții, ceva ce se simte conștient, psihic, constant și de lungă durată, ca iubirea.

Emoțiile reprezintă senzații de scurtă durată, precum frica sau bucuria. Acestea se manifestă fizic, pentru că sunt reacții neuro-fiziologice și sunt declanșate de o cauză externă (ex.: teama resimțită atunci când ești lătrat de un câine).

Factori de risc

Un posibil factor de risc în dezvoltarea alexitimiei apartenența la sexul masculin. Un studiu a raportat că bărbații suferă de alexitimie de aproape două ori mai des decât femeile.

Factorii de risc pentru alexitimie mai includ:

• prezența traumelor în copilăria timpurie - abuz fizic și/sau sexual;
• stilul de parenting - hiperprotecția, răceala emoțională;
• factori genetici;
• experiențele relaționale cu terți;
• factori socio-economici.

Diagnosticare

Alexitimia nu este este considerată o tulburare de sănătate mintală, astfel încât medicii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale întâmpină greutăți în a diagnostica formal fenomenul. În practică, însă, există chestionare și scale pe care profesioniștii le pot folosi pentru a identifica semnele alexitimiei.

Scalele utilizate frecvent pentru identificarea alexitimiei sunt:

• Scala Toronto Alexithymia cu douăzeci de itemi (TAS-20) care evaluează:
  • capacitatea unei persoane de a identifica sentimentele proprii și de a le separa de senzațiile fizice;
  • capacitatea de a comunica sentimentele altor persoane;
  • înclinația de a arăta o gândire orientată spre exterior (mai degrabă decât un stil de gândire introspectivă).
• Chestionarul Bermond–Vorst Alexithymia (BVAQ), care este alcătuit din 40 de itemi, în cadrul următoarelor cinci subscale:
  • Emoționalitate;
  • Fantezie;
  • Identificare;
  • Analiză;
  • Verbalizare;
• Scara de observator a alexitimiei (OAS), în următoarea structură cu cinci factori:
  • Îndepărtat;
  • Neînțelegător;
  • Somatizant;
  • Lipsit de umor;
  • Rigid.

Alexitimia a fost indicată ca fiind în strânsă legătură cu tulburările din spectrul autist, un studiu realizat în 2018 concluzionând că aproximativ jumătate dintre persoanele cu autism prezintă alexitimie. Alexitimia ar predomina mai ales la cei cu TSA complex.

Există și cercetări care concluzionează că dificultățile sociale și emoționale întâmpinate de cei cu TSA sunt, mai degrabă, elemente ale alexitimiei, care apare concomitent autismului.

Psihiatrii au făcut legătura între alexitimie și bolile mintale, concluzionând că acest simptom apare frecvent în anumite afecțiuni, inclusiv depresia, schizofrenia și tulburarea de stres post-traumatică.

În cazul diagnosticului de depresie, există rezultate care indică faptul că particularitățile clinice ale depresiei sunt, oarecum, dependente de prezența alexitimiei. Cei cu tulburări depresive, care dezvoltă concomitent și alexitimie, sunt mai predispuși la simptome mai severe de depresie.

În cazul diagnosticului de tuburare de stres post traumatică, studiile au relevat că alexitimia este mai frecventă. În urma unui studiu realizat pe 22 de veterani de război diagnosticați cu stres post traumatic, s-a constatat că 41% dintre aceștia aveau alexitimie.

În cazurile de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), s-a constatat, în urma unui studiu realizat pe 50 de copii, că există o asociere între alexitimie și hiperactivitate și impulsivitate.

Alexitimia este asociată și cu tulburările de alimentație, pacienții raportând frecvent dificultăți în a-și identifica sau descrie emoțiile.

Prevenție

Pentru a preveni dezvoltarea alexitimiei, încă din copilăria precoce trebuie insistat pe importanța educației emoționale a copiilor. Cu cât le vorbim mai mult copiilor despre emoții, despre cum se simt în propriul corp, despre posibilele cauze care conduc la emoțiile pe care le experimentează, cu atât vor putea să și le identifice, să le exprime, să vorbească despre ele și să le poată identifica și la ceilalți.

Cu cât mediul familial și apoi cel educațional, grădinița și școala, vor susține și vor valida emoțiile copiilor și nevoile lor emoționale, cu atât mai împlinite vor fi acestea, se va îndepărta riscul unor traume emoționale și se va reduce riscul apariției alexitimiei.