medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Alexitimia

Alexitimia

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre alexitimie

Alexitimia este definită prin dificultatea unei persoane de a experimenta, identifica și exprima emoțiile sau de a le distinge de senzațiile corporale. Nu este considerată o afecțiune psihiatrică, ci o trăsătură de personalitate, dar alexitimia secundară a fost corelată cu diverse alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic, tulburările de alimentație și alte afecțiuni. Recent, au apărut și opinii care o conexează tulburărilor din spectrul autist.

Persoanele care prezintă alexitimie manifestă dificultăți în menținerea relațiilor și participarea la contexte sociale, și, nu arareori, este punctul de plecare al tulburărilor de adaptare, cu reacții anxioase sau depresive.

Ca ființe umane, viețile noastre sunt profund influențate de modul în care trăim, gestionăm și exprimăm emoțiile. La un moment dat în viața noastră, toți experimentăm tristețe extremă, frică, stres, bucurie și iubire. Persoanele cu alexitimie nu percep aceste sentimente, adică reacțiile firești pe care oamenii le exprimă ca răspuns la evenimente sau situații.

Sentimentele reprezintă procesul declanșat de emoții, ceva ce se simte conștient, psihic, constant și de lungă durată, ca iubirea.

Emoțiile reprezintă senzații de scurtă durată, precum frica sau bucuria. Acestea se manifestă fizic, pentru că sunt reacții neuro-fiziologice și sunt declanșate de o cauză externă (ex.: teama resimțită atunci când ești lătrat de un câine).

Concept al alexitimiei

Cauze

Alexitimia nu este o caracteristică pe deplin înțeleasă, iar cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca originea sa să fie una de natură genetică.

O cauză a declanșării alexitimiei, ca și caracteristică secundară, dobândită, nu înnăscută, poate fi leziunea lobului insular, regiune a creierului cunoscută pentru rolul său în abilitățile sociale, empatie și emoții.

Un alt context de identificare a alexitimiei este cel al tulburărilor de spectru autist. Simptomele tulburării din spectrul autist sunt foarte variate, dar există unele trăsături diagnostice care pot fi asociate cu această afecțiune, în special lipsa de empatie și incapacitatea de a înțelege trăirile celor din jur. În același timp, unele cercetări indică faptul că până la jumătate dintre persoanele cu autism experimentează și alexitimie, sugerând faptul că alexitimia este cea care provoacă lipsa de empatie și nu autismul în sine.

Alexitimia secundară se manifestă frecvent în contextul episoadelor depresive. Simptomele alexitimiei au fost observate în tulburările depresive majore și postpartum, precum și în schizofrenie. Cercetările indică faptul că între 32% - 51% dintre persoanele cu tulburări depresive au și alexitimie.

Stresorii severi pot fi cauze ale alexitimiei, aceasta fiind identificată la persoanele care au suferit traume, în special în timpul copilăriei timpurii. Traumele și neglijența în acest stadiu de dezvoltare pot provoca modificări ale creierului care pot determina dificultăți legate de experimentarea și identificarea emoțiilor în viața adultă.

Și prezența anumitor boli sau leziuni neurologice poate fi cauza alexitimiei. Cercetările au indicat că această afecțiune poate fi prezentă la pacienții diagnosticați cu boala Alzheimer, anumite tipuri de distonie, epilepsie, boala Huntington, scleroză multiplă, boala Parkinson sau în cazurile de accident vascular cerebral ori alte tipuri de leziuni cerebrale, în special cele care implică afectare insulară, după cum s-a menționat mai sus.

Factori de risc

Un posibil factor de risc în dezvoltarea alexitimiei apartenența la sexul masculin. Un studiu a raportat că bărbații suferă de alexitimie de aproape două ori mai des decât femeile.

Factorii de risc pentru alexitimie mai includ:

  • prezența traumelor în copilăria timpurie - abuz fizic și/sau sexual;
  • stilul de parenting - hiperprotecția, răceala emoțională;
  • factori genetici;
  • experiențele relaționale cu terți;
  • factori socio-economici.

Simptome

Semnele și simptomele alexitimiei includ:

  • dificultăți în a identifica sentimentele și emoțiile;
  • probleme în a separa emoțiile de senzațiile corporale care se referă la acele emoții;
  • capacitatea limitată de a comunica propriile sentimentele altora;
  • dificultăți de identificare și înțelegere a emoțiilor celorlalți și de a răspunde la acestea, inclusiv după tonul vocii și după expresiile faciale;
  • lipsă de imaginație și fantezii;
  • un stil de gândire logic și rigid, care nu ține cont de emoții;
  • slabe abilități de adaptare și imposibilitatea de a face față stresului;
  • lipsa sau diminuarea comportamentului altruist;
  • comportament distant, rigid și lipsit de umor;
  • afișarea unei evidente insatisfacții față de propria viață.
Emotii si sentimente diverse

Diagnosticare

Alexitimia nu este este considerată o tulburare de sănătate mintală, astfel încât medicii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale întâmpină greutăți în a diagnostica formal fenomenul. În practică, însă, există chestionare și scale pe care profesioniștii le pot folosi pentru a identifica semnele alexitimiei.

Scalele utilizate frecvent pentru identificarea alexitimiei sunt:

  • Scala Toronto Alexithymia cu douăzeci de itemi (TAS-20) care evaluează:
    • capacitatea unei persoane de a identifica sentimentele proprii și de a le separa de senzațiile fizice;
    • capacitatea de a comunica sentimentele altor persoane;
    • înclinația de a arăta o gândire orientată spre exterior (mai degrabă decât un stil de gândire introspectivă).
  • Chestionarul Bermond–Vorst Alexithymia (BVAQ), care este alcătuit din 40 de itemi, în cadrul următoarelor cinci subscale:
    • Emoționalitate;
    • Fantezie;
    • Identificare;
    • Analiză;
    • Verbalizare;
  • Scara de observator a alexitimiei (OAS), în următoarea structură cu cinci factori:
    • Îndepărtat;
    • Neînțelegător;
    • Somatizant;
    • Lipsit de umor;
    • Rigid.

Alexitimia a fost indicată ca fiind în strânsă legătură cu tulburările din spectrul autist, un studiu realizat în 2018 concluzionând că aproximativ jumătate dintre persoanele cu autism prezintă alexitimie. Alexitimia ar predomina mai ales la cei cu TSA complex.

Există și cercetări care concluzionează că dificultățile sociale și emoționale întâmpinate de cei cu TSA sunt, mai degrabă, elemente ale alexitimiei, care apare concomitent autismului.

Psihiatrii au făcut legătura între alexitimie și bolile mintale, concluzionând că acest simptom apare frecvent în anumite afecțiuni, inclusiv depresia, schizofrenia și tulburarea de stres post-traumatică.

În cazul diagnosticului de depresie, există rezultate care indică faptul că particularitățile clinice ale depresiei sunt, oarecum, dependente de prezența alexitimiei. Cei cu tulburări depresive, care dezvoltă concomitent și alexitimie, sunt mai predispuși la simptome mai severe de depresie.

În cazul diagnosticului de tuburare de stres post traumatică, studiile au relevat că alexitimia este mai frecventă. În urma unui studiu realizat pe 22 de veterani de război diagnosticați cu stres post traumatic, s-a constatat că 41% dintre aceștia aveau alexitimie.

În cazurile de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), s-a constatat, în urma unui studiu realizat pe 50 de copii, că există o asociere între alexitimie și hiperactivitate și impulsivitate.

Alexitimia este asociată și cu tulburările de alimentație, pacienții raportând frecvent dificultăți în a-și identifica sau descrie emoțiile.

Tratament

Până în prezent, nu a fost raportat un tratament unic pentru alexitimie, mai ales că este vorba de o trăsătură, nu de o afecțiune psihiatrică. Abordarea tratamentului trebuie să țină cont de particularitățile generale de sănătate ale fiecărui pacient. Medicația prescrisă va ține seama de diagnosticele psihiatrice, tratamentul afecțiunii de fond, în cazul alexitimiei secundare, ajutând și la remisiunea acestui simptom.

Anumite medicamente ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor alexitimiei, în timp ce altele ar putea agrava afecțiunea.

Psihoterapia (terapia cognitiv-comportamentală, terapiile de grup) poate fi, de asemenea, de ajutor în tratarea acestei afecțiuni, în special trainingul abilităților sociale. Acestea se bazează pe participarea la exerciții care contribuie la îmbunătățirea sănătății mintale.

Alexitimia poate provoca frustrare pentru persoanele care o experimentează, precum și pentru prieteni și cei dragi. Oricare dintre situațiile descrise mai sus, în care experimentați dificultăți în a recunoaște sau a descrie sentimentele, trebuie să conducă la decizia de a consulta un medic. Discuția cu un specialist poate ajuta la ghidarea corectă către opțiunile de terapie potrivite, cu scopul de a îmbunătățiți abilitățile importante de viață.


Complicații

Alexitimia nu presupune o lipsă totală de emoții la o persoană, ci imposibilitatea de a le exprima. Datorită emoțiilor suprimate de foarte multe ori, pacienții cu alexitimie tind să dezvolte hipertensiune arterială, ateroscleroză, boală coronariană, colită, gastrită, ulcer peptic, astm bronșic, dermatită de diferite origini, reacții alergice, migrene și alte boli care perturbă funcționarea normală a corpului uman.

Frecvent, alexitmia generează dificultăți în relații, în special în cele apropiate, dar și în rețeaua socială mai extinsă a individului.

Asocierea cu afecțiunile psihiatrice este frecventă, fie că alexitimia apare ca simptom în cazul acestora, fie că generează afecțiuni secundare, cum ar fi anxietate, depresie, consum excesiv de alcool sau alte substanțe psihoactive.

Prevenție

Pentru a preveni dezvoltarea alexitimiei, încă din copilăria precoce trebuie insistat pe importanța educației emoționale a copiilor. Cu cât le vorbim mai mult copiilor despre emoții, despre cum se simt în propriul corp, despre posibilele cauze care conduc la emoțiile pe care le experimentează, cu atât vor putea să și le identifice, să le exprime, să vorbească despre ele și să le poată identifica și la ceilalți.

Cu cât mediul familial și apoi cel educațional, grădinița și școala, vor susține și vor valida emoțiile copiilor și nevoile lor emoționale, cu atât mai împlinite vor fi acestea, se va îndepărta riscul unor traume emoționale și se va reduce riscul apariției alexitimiei.

Bibliografie

  1. Cherney, Kristeen. “All about Alexithymia, or Difficulty Recognizing Feelings.” Healthline, Healthline Media, 28 Jan. 2020, www.healthline.com
  2. Leonard, Jayne. “What to Know about Alexithymia.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 25 Sept. 2019, www.medicalnewstoday.com
  3. “Alexithymia: Do You Know What You Feel?” Psychology Today, 2021, www.psychologytoday.com

Echipa medicală - Psihiatrie și Psihologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.