Boala Ménière

Alte denumiri ale afectiunii:

Hidrops endolimfatic

Boala Ménière este o afectiune a urechii interne care produce vertij, hipoacuzie neurosenzoriala fluctuanta si tinitus.

In boala Ménière modificarile de presiune si volum ale endolimfei labirintice afecteaza functionarea urechii interne. Etiologia acumularii endolimfei este necunoscuta.

Echipa medicala MedLife - Neurologie

Medic Specialist
Medic Primar
Profesor Doctor
Medic Primar
  •  
  • 1 of 33

Boala Ménière - Cauze / agent infectios / factori de risc

Care sunt cauzele bolii Meniere 

Factorii de risc includ istoricul familial de boala Ménière, boli autoimune preexistente, alergii, traumatisme craniene sau otice. 

Boala Ménière - Simptome

Simptomele bolii Meniere 

Pacientii au atacuri de virtej brusc instalate, care dureaza pana la 24 de ore, si de obicei asociate de greata si varsaturi. Crizele pot aparea odata pe saptamana, la cateva luni sau ani. Aceste episoade pot avea o durata intre 20 de minute si cateva ore, bolnavul necesitand o stare de repaus sau somn pentru recuperare completa. 

In stadiile avansate de evolutie, unii pacienti prezinta, in perioada dintre crize, permanentizarea unor simptome, precum pierderi de echilibru sau tensiune permanenta in urechea interna. La 50% dintre pacienti este afectata o singura ureche.

Tinitusul poate fi constant sau intermitent, asemanator cu un bazait sau raget. Acesta nu este legat de pozitie sau miscare.

Boala Ménière - Tratament

Diagnosticul corect in boala Meniere

Diagnosticul se stabileste clinic si este, in primul rand, unul de excludere. Simptomele similare pot fi determinate de labirintita sau neuronita virala, o tumora de unghi ponto-cerebelos (ex. neuromul acustic) sau un acident vascular de trunchi cerebral. Pacientii cu simptome sugestive ar trebui sa efectueze o audiograma si RMN. Audiograma evidentiaza, la urechea afectata, hipoacuzie senzoriala pentru frecvente joase.

La examinarea in timpul unui atac acut, pacientul prezinta nistagmus (miscari involuntare si sacadante ale ochilor) si caderi spre partea afectata. 

Tratamentul bolii Meniere

Exista metode conservatoare, cat si metode mai agresive. 

Printre metodele conservatoare se numara regimul hiposodat, evitarea alcoolului si cofeinei si administrarea unui diuretic, aceste masuri cputand fi utile pentru prevenirea vertijului. 

Tratamentul episodului acut vizeaza ameliorarea simptomatologiei. Este folosita terapia de reabilitare vestibulara si se utilizeaza o combinatie medicamentoasa cu rolul de a diminua vertijul, greata si varasaturile. 

Gentamicina administrata intratimpanal (labirintectomia chimica) poate fi folosita atunci cand tratamentul medicamentos nu da rezultate. Se recomanda sa se faca urmarirea evolutiei tratamentului prin audiograme repetate pentru a distinge hipoacuzia de cohleotoxicitate. Injectia poate fi repetata la 4 saptamini daca persista vertijul fara hipoacuzie.

Un alt tratament mai agresiv si mai putin folosit il reprezinta chirurgia, cu rol de a scadea presiunea din urechea interna sau cu rol de a distruge urechea interna sau nervul vestibular, astfel incat impusurile legate de echilibru sa nu se mai transmita catre creier.

Din pacate, nu exista nicio modalitate de a preveni progresia naturala a hipoacuziei. La majoritatea pacientilor intre 10-15 ani la nivelul urechii afetate se instaleaza hipoacuzie neurosenzoriala moderata pana la severa.

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical