medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Boala Ménière

Boala Ménière

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre boala Ménière

Boala Ménière, cunoscută și sub denumirea de hidrops endolimfatic idiopatic, este o afecțiune a urechii interne ce constă într-o creștere a presiunii hidraulice din interiorul sistemului endolimfatic cohleo-vestibular. Această problemă poate cauza următoarele simptome:

  • pierderea fluctuantă a auzului - se poate manifesta fie ca o senzație de plenitudine aurală (ca o presiune), fie ca o senzație de înfundare a urechilor;
  • vertij episodic ocazional, frecvent descris ca o senzație de învârtire, uneori violentă, cu o durată ce poate varia de la câteva minute până la câteva ore;
  • tinitus sau sunete în ureche, de obicei cu tonalitate scăzută.

Boala Ménière poate fi întâlnită la aproape toate vârstele, fiind descrisă și la copiii mai mici de 4 ani, dar și la persoane de peste 90 de ani. De obicei, afecțiunea debutează la adultul tânăr și atinge incidența maximă în jurul vârstei de 40-60 de ani. Se pare că femeile sunt mai predispuse decât bărbații.

Această boală este răspândită în toată lumea, iar jumătate dintre pacienți au rude care suferă de aceeaşi afecțiune. 

Medlife

Cauze

Cauza bolii Ménière este necunoscută, ceea ce o și diferențiază de sindromul Ménière, care se manifestă identic, dar apare secundar unor afecțiuni ce interferă cu producția normală sau resorbția endolimfei (modificări endocrine, traume, dezechilibru electrolitic, disfuncție autoimună, medicație, infecții parazitare, hiperlipidemie).

Factori de risc

Deoarece boala Ménière nu are cauze cunoscute, nu se cunosc nici factorii de risc. Cu toate acestea, s-a observat că episoadele acute au o durată și o frecvență variabilă, iar unii pacienți pot prezenta, cu regularitate, câte o criză, în timp ce alții au un model complet aleatoriu. Aceste manifestări au fost legate de factorii declanșatori alimentari, de ciclul menstrual sau de stresul psihosocial.

Simptome

De obicei, boala Ménière afectează o singură ureche. Doar 10% dintre pacienți prezintă afectare bilaterală încă de la debut și procentul crește odată cu evoluția afecțiunii, ajungând să fie întâlnită la mai mult de 40% dintre pacienții vechi.

Afecţiunea se manifestă sub forma unor crize cu durată variabilă, de la câteva secunde la câteva ore, adesea asociate cu grețuri severe și vărsături, în care principalele manifestări sunt:

  • vertijul;
  • scăderea auzului;
  • tinitusul.

Vertijul este o senzație subiectivă de mișcare, adică pacientul are impresia că se mișcă sau că obiectele din jurul lui se rotesc, deși el stă pe loc. Aceste crize acute de vertij pot fi acompaniate de căderi bruște, fără pierderea stării de conștiență și, întotdeauna, sunt însoțite de o mișcare pendulară a globilor oculari, numită nistagmus.

Hipoacuzia, sau scăderea auzului, este fluctuantă și afectează, în primul rând, frecvențele joase. Mulți pacienți observă o deteriorare progresivă a auzului și a echilibrului după fiecare atac succesiv.

Tinitusul este zgomotul continuu sau intermitent din urechi, ce înlocuiește pierderea auzului în timpul crizei. Acest sunet este adesea nepulsatil și poate fi descris de pacient ca un șuierat, chiar dacă senzația inițială este asemănătoare unui murmur de ocean.

În general, după o criză acută de boală Ménière, pacienții se simt obosiți și au tulburări de echilibru și grețuri timp de câteva ore sau chiar zile. Pe de altă parte, există și persoane care, între episoade, sunt complet asimptomatice.

Medlife

Diagnosticare

Diagnosticul de boală Ménière este stabilit de medicul specialist ORL pe baza anamnezei, a examenului clinic și a investigațiilor.

Istoricul bolii (anamneza) trebuie să evidențieze cel puțin două episoade critice de vertij, cu o durată de minimum 20 de minute fiecare. La 10% dintre pacienții cu simptome de vertij, cauza este boala Ménière.

Examenul clinic general variază în funcție de faza bolii astfel că, în timpul crizei, pacientul este foarte dezorientat, speriat, palid și semnele vitale arată o creștere a tensiunii arteriale, a pulsului și a frecvenței respiratorii. În perioada dintre crize, acest examen clinic general poate fi complet normal, mai ales dacă pacientul este asimptomatic.

Examenul clinic ORL poate evidenția un nistagmus spontan semnificativ, dar otoscopia (examinarea structurilor urechii) este de obicei normală, chiar dacă pneumo-otoscopia urechii afectate poate induce sau agrava simptomele. Testul Romberg și testul mersului pot arăta o ușoară instabilitate, în timp ce testul în pas de marș Fukuda poate arăta o deviație semnificativă de partea urechii afectate, dacă pacientul poate sta cu ochii închiși. Testul pozițional Dix-Hallpike, cunoscut și sub numele de manevra Nylen-Bárány, poate indica coexistența vertijului pozițional benign.

Investigațiile utile în stabilirea diagnosticului de boală Ménière sunt cele care evaluează funcționarea urechii interne (audiometria, electrocohleografia și electronistagmografia), în timp ce investigațiile imagistice CT, RMN și analizele de laborator au rolul de a exclude alte afecțiuni:

  • audiometria (este, în mod particular, utilă pentru că aduce informații cu privire la acuitatea auditivă prezentă și, pentru că se poate repeta, oferă o imagine de ansamblu a evoluției bolii. La pacienții cu afecțiunea Ménière, aspectul audiogramei poate varia de la un auz normal la o pierdere profundă a acestuia, reflectând natura fluctuantă a bolii. Tipic, audiograma arată că frecvențele joase sunt afectate mai mult decât cele înalte. Testele de auz multiple, care documentează fluctuațiile pierderii de auz, sunt utile în diagnosticarea afecțiunii);
  • electrocohleografia (ECOG - este un test electrofiziologic ce reflectă creșterea presiunii în urechea internă și are acuratețe mai mare când se manifestă boala Ménière);
  • electronistagmografia (ENG - este o investigație ce determină starea de funcționare a urechii interne și, în mod particular, a canalelor semicirculare orizontale. Ea testează natura centrală sau periferică a vertijului și poate ajuta la localizarea leziunii).

Tratament

Tratamentul bolii Ménière este direcționat în două sensuri:

  • tratarea simptomelor actuale ale crizei;
  • prevenirea apariției crizelor.

De cele mai multe ori, pacientul ajunge la spital pentru o urgență medicală şi primește medicație pentru ameliorarea simptomelor clinice existente, precum vertij, vărsături, deshidratare. Tipic, medicația vestibulosupresoare și antiemetică este prescrisă în cure scurte, deoarece utilizarea îndelungată poate duce la probleme de echilibru.

Pacienții cu boala Ménière necesită repaus la pat, într-o cameră liniștită, în semiîntuneric, iar internarea se face doar dacă simptomele sunt severe și nu sunt ameliorate cu medicamente.

Tratamentul chirurgical în boala Ménière se ia în considerare la aproximativ 10% dintre pacienți şi numai atunci când cel medical a eșuat. Procedurile chirurgicale nedistructive au drept scop îmbunătățirea stării de funcționare a urechii interne. Aceste metode sunt mai puțin invazive decât procedurile distructive și nu împiedică utilizarea altor tipuri de tratament. Există, în prezent, patru opțiuni acceptate:

  1. Decompresia sacului endolimfatic sau plasarea unui șunt - se realizează prin îndepărtarea unei părți din osul mastoid care încapsulează rezervorul endolimfatic. Se permite astfel expandarea sacului și scăderea presiunii. Montarea unui șunt (supapă) din spațiul endolimfatic în spațiul mastoidian sau subarahnoidian poate fi un alt mijloc de reducere suplimentară a presiunii endolimfatice;
  2. Secționarea nervului vestibular afectat - este utilă în cazul pacienților cu auz păstrat și se bazează pe izolarea și secționarea nervului vestibular, fără a afecta funcția auditivă. Această procedură are avantajul unei rate ridicate de control al vertijului de 95-98% și de conservare a auzului în urechea operată de 95%;
  3. Labirintectomia - este utilă pacienților cu auz deja distrus de boală și presupune îndepărtarea chirurgicală a unor elemente din urechea internă bolnavă. Această  metodă oferă o ameliorare de peste 95% a vertijului; 
  4. Perfuzarea intratimpanică de medicamente (precum antibiotice cu efect ototoxic sau corticosteroizi) - se realizează printr-o miringotomie, o mică tăietură efectuată la nivelul timpanului. Soluțiile injectate ajung în urechea medie, de unde sunt absorbite în urechea internă. Aceasta este o procedură simplă, cu risc relativ scăzut de complicații, care aplică o concentrație ridicată de medicament cu efecte secundare minime.

Tratamentul naturist pentru boala Ménière constă în administrarea de suplimente alimentare care pot ajuta la problemele de echilibru, migrene, vertij și amețeli. Dar este bine să existe o discuție prealabilă cu medicul curant.


Complicații

Complicațiile bolii Ménière sunt destul de frecvente și pot fi de următoarele tipuri:

  • traumatisme produse prin cădere;
  • anxietate determinată de simptomele care apar brusc;
  • accidente din cauza vertijului;
  • dezechilibru progresiv;
  • surditate;
  • tinitus greu de tratat.

Prevenție

Prevenția episoadelor acute din boala Ménière se poate realiza prin educarea pacientului în ceea ce privește controlul dietei și evitarea substanțelor declanșatoare (sare, ciocolată, cofeină, tutun) și a mișcărilor bruște. Reabilitarea vestibulară poate fi utilă dacă pacienții sunt ajutați astfel să se obișnuiască cu vertijul și cu dezechilibrul. Cei diagnosticați cu această boală ar trebui avertizați și cu privire la posibilitatea accidentărilor și a căzăturilor, iar în cazul în care desfășoară activități la înălțime sau care le pot pune în pericol propria viață sau pe a celorlalți, trebuie scoși din mediul respectiv.

De asemenea pacienții ar trebui atenționați că, dacă simptomele lor se agravează   semnificativ sau dacă dezvoltă noi manifestări clinice care pot duce cu gândul la o afecțiune neurologică, trebuie să se întoarcă imediat la medic pentru reevaluare.

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL

Bibliografie

  1. Alina Bacalbașa, Celesta Drăgulescu, Marius Chițac. „Diagnostic pozitiv și diferențial în ORL“, Editura MedicArt, București 2004, p. 385-388, ISBN 973-86612-5-0
  2. Alina Bacalbașa. „Tratamentul în ORL“, Editura MedicArt, București 2007, p. 275-276, ISBN 973-86612-9-3
  3. Traian Ataman. „Otologie“, Editura Tehnică, București 2002, p. 643-645, ISBN 973-31-2081-2
  4. Li, John C. “Meniere Disease (Idiopathic Endolymphatic Hydrops): Background, Anatomy, Pathophysiology.” Medscape.com, Medscape, 18 Oct. 2021, https://emedicine.medscape.com

Echipa medicală - ORL

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.