Boala obrajilor pălmuiţi

Despre boala obrajilor pălmuiţi

Boala obrajilor pălmuiţi, cunoscută și ca ,,eritem infecțios” sau ,,boala a cincea”, este o infecție virală contagioasă, frecventă în rândul copiilor de vârstă școlară. Aproximativ 50% dintre adulți sunt imuni la boala obrajilor pălmuiţi deoarece au avut-o în copilărie, adesea fără să știe.

Nu există un vaccin pentru a cincea boală a copilăriei, care și-a primit numele cu mulți ani în urmă, când a fost a cincea pe o listă de șase boli recunoscute ca evoluând cu erupții cutanate în copilărie. Celelalte sunt rubeola, rujeola, scarlatina, varicela și roseola infantum.

Deși în majoritatea cazurilor boala este blândă și se autolimitează, există potențiale complicații, inclusiv anemie severă.

O caracteristică distinctivă a infecţiei este erupția roșie pe obrajii pacienților, care dă impresia că aceștia au fost pălmuiți. De asemenea, femeile însărcinate care contractează virusul și nu sunt imune pot prezenta un risc pentru făt, deși majoritatea nu vor avea complicații legate de sarcină.

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc asociați cu sindromul obrajilor pălmuiți (eritemul infecțios):

• vârsta - deși oricine poate contracta boala, eritemul infecțios este cel mai frecvent întâlnit la copiii cu vârste între 5 și 15 ani;
• perioada anului - infecția este mai frecventă în timpul iernii și primăverii, dar poate apărea și la începutul verii;
• mediul - copiii au un risc mai mare de expunere și de contractare a virusului care provoacă boala obrajilor pălmuiţi la grădiniţă şi la şcoală, datorită proximității și interacțiunii cu alți copii;
• lipsa imunității anterioare - persoanele care nu au avut anterior boala sunt supuse riscului de a contracta virusul;
• sarcina - deși nu este un factor de risc pentru contractarea virusului în sine, femeile însărcinate care se infectează cu Parvovirus B19 și care nu au avut boala anterior sau nu sunt imune pot prezenta un risc pentru făt.

Diagnosticare

Boala obrajilor pălmuiți (eritemul infecţios) este, de obicei, diagnosticată de un medic pediatru în cazul copiilor. Diagnosticul se bazează, în primul rând, pe prezentarea clinică și pe aspectul caracteristic al erupției:

• istoricul medical - medicul va lua în considerare simptomele prezentate și va cere detalii despre posibilul contact cu alți copii sau adulți care au avut boala sau simptome similare;
• examinare clinică - medicul va examina erupția și va căuta alte semne caracteristice ale bolii, cum ar fi erupția pe trunchi ori membre sau, la adulți, dureri articulare;
• teste de sânge - dacă diagnosticul nu este clar sau dacă sunt necesare informații suplimentare, pot fi efectuate teste de sânge pentru a detecta anticorpii specifici împotriva Parvovirus B19; aceste teste pot confirma prezența infecției recente sau pot indica o infecție anterioară;
• alte teste - în cazurile în care există potenţiale complicații, cum ar fi anemia, pot fi efectuate teste suplimentare, precum hemoleucogramă completă, pentru a evalua numărul de celule roșii din sânge.

În multe cazuri, diagnosticul poate fi stabilit pe baza aspectului clinic și a istoricului medical, fără necesitatea testelor de laborator. Cu toate acestea, în situații specifice sau complicate, analizele de sânge pot fi esențiale pentru confirmarea diagnosticului sau pentru evaluarea complicațiilor.

Prevenție

Deși nu există un vaccin specific pentru prevenirea acestei boli, există măsuri generale de prevenție care pot ajuta la reducerea riscului de a contracta sau de a răspândi virusul:

• igiena mâinilor - spălarea regulată și corespunzătoare a mâinilor cu apă și săpun este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a răspândirii virusurilor; de asemenea, este util să se utilizeze dezinfectanți pe bază de alcool atunci când apa și săpunul nu sunt disponibile;
• evitarea contactului cu persoanele infectate - deși persoanele cu eritem infecțios nu sunt de obicei contagioase odată ce erupția apare, virusul poate să se răspândească înainte de apariția simptomelor; evitarea contactului cu cei care prezintă simptome de răceală sau gripă poate reduce riscul de infectare;
• persoanele ar trebui să își acopere gura și nasul cu un șervețel sau cu cotul atunci când tușesc sau strănută, apoi să arunce șervețelul la gunoi și să se spele pe mâini;
• evitarea utilizării obiectelor care au intrat în contact cu saliva sau secrețiile nazale ale persoanelor contaminate, cum ar fi paharele, periuțele de dinți sau tacâmurile, poate reduce răspândirea virusului;
• curățarea și dezinfectarea suprafețelor - suprafețele frecvent atinse, cum ar fi mânerele ușilor, jucăriile sau telefoanele, ar trebui curățate și dezinfectate regulat pentru a reduce riscul de contaminare;
• educarea personalului și a elevilor - în școli sau în alte instituții este utilă educarea personalului și a elevilor despre boala obrajilor pălmuiți, modul în care se răspândește și măsurile de prevenție;
• informarea medicului - dacă o femeie este însărcinată și crede că a fost expusă la eritem infecțios, ar trebui să informeze medicul imediat; deși riscul pentru făt este relativ scăzut, există unele complicații potențiale asociate cu infecția în timpul sarcinii.

Deși aceste măsuri pot ajuta la prevenirea răspândirii virusului, este important de subliniat că eritemul infecțios este o boală comună în copilărie și că multe persoane pot fi expuse la virus în diferite momente ale vieții lor. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor care contractează virusul fie nu vor avea simptome, fie vor avea simptome ușoare și vor dezvolta imunitate împotriva infecțiilor viitoare.