Despre burnout
Sindromul de burnout reprezintă totalitatea modificărilor cognitive și afective care determină apariția unei stări de epuizare exacerbate în contextul unei suprasolicitări profesionale cronice.
Sindromul de burnout favorizează apariția unor afecțiuni specifice ale aparatului cardiovascular (hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac), ale sistemului endocrin și ale sistemului nervos, crescând riscul de apariție al depresiei.
Sindromul de burnout este o stare de epuizare emoțională, fizică și mentală, care de cele mai multe ori apare pe fondul unor probleme la muncă, dar poate fi provocat și de perioade lungi de stres general.
Atunci când apare, persoana se simte copleșită, epuizată din punct de vedere emoțional și incapabilă să facă față cerințelor constante. Pe măsură ce stresul continuă, începe să-și piardă interesul și motivația care au determinat-o să preia un anumit rol.
Burnout-ul reduce productivitatea și scade energia, făcând persoana care suferă de această afecțiune să se simtă din ce în ce mai neputincioasă, fără speranță și plină de resentimente. În cele din urmă, aceasta ar putea ajunge să simtă că nu mai are nimic de oferit.
Efectele negative ale burnout-ului se resimt în fiecare domeniu al vieții: acasă, la serviciu și în viața socială. Burnout-ul poate provoca, de asemenea, schimbări pe termen lung în corpul nostru, ceea ce ne face vulnerabili la boli precum răceală, gripă sau probleme cardiovasculare.
Diferența dintre stres și burnout
Burnout-ul poate fi rezultatul unui stres continuu, dar cele două afecțiuni nu sunt același lucru.
Stresul, în general, implică „prea mult”: prea multe presiuni, prea multe task-uri, prea mult efort fizic, emoțional și comportamental. Cu toate acestea, oamenii stresați se gândesc că, dacă țin totul sub control, se vor simți mai bine.
Burnout-ul, pe de altă parte, înseamnă epuizare. Persoana se simte goală și secată mental, lipsită de motivație, nu îi mai pasă. Oamenii care se confruntă cu burnout adesea nu văd nici o speranță de schimbare pozitivă în situația lor.
Dacă stresul excesiv se simte ca și când te-ai „îneca” în responsabilități, în burnout simți că nu mai există nicio scăpare.
| Stres | Burnout |
|---|---|
| supraangajare în anumite situații | lipsă de angajare în anumite situații |
| emoții foarte puternice | emoții plate |
| hiperactivitate | sentiment de neputință |
| energie redusă | motivație și speranță reduse |
| duce la tulburări anxioase | duce la depresie |
| cel mai mult rău se produce asupra fizicului | cel mai mult rău se produce asupra psihicului |
| provoacă apariția unor boli | provoacă sentimentul că viața nu merită trăită |
Cauze
Există șase cauze principale ale apariției sindromului de burnout:
Volumul de muncă
Când aveți un volum de muncă ce se potrivește cu capacitatea dumneavoastră, vă puteți duce la bun sfârșit îndatoririle, aveți oportunități de odihnă și recuperare și puteți găsi timp pentru creștere și dezvoltare profesională. Când vă simțiți însă supraîncărcat cronic, aceste oportunități de a restabili echilibrul dispar.
Lipsa de control
A simți că îți lipsește automotivarea, accesul la resurse și la puterea de decizie asupra unor aspecte care îți afectează viața profesională – toate acestea pot afecta bunăstarea.
Recompensa
Dacă recompensele extrinseci și intrinseci de la locul de muncă nu corespund cu cantitatea de efort și timpul depus, probabil veți simți că investiția nu merită și că nu sunteți apreciat corespunzător.
Comunitatea
În multe cazuri, nu vă puteți alege colegii și șefii, iar atmosfera de la locul de muncă își poate pune amprenta asupra stării de spirit.
Corectitudine
Puteți simți că nu primiți un tratament corect și echilibrat, că nu sunteți recunoscut pentru contribuția la locul de muncă. Lipsa de corectitudine poate exacerba epuizarea.
Nepotrivirea valorilor
Dacă prețuiți foarte mult ceva ce compania nu apreciază, motivația de a lucra și a persevera poate scădea semnificativ.
Burnout-ul nu înseamnă doar oboseală. Burnout-ul este o problemă care vizează mai multe aspecte și care necesită, în consecință, mai multe soluții.
Factori de risc
Factorii de risc reprezintă cauzele interne sau externe care cresc riscurile unui individ de a dezvolta o boală.
Burnout-ul a fost identificat inițial la îngrijitorii medicali profesioniști și la voluntari, iar efectele lui au fost studiate apoi la scară largă. În urma studiilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că există trei (3) modele majore pentru dezvoltarea fenomenului de burnout, modele care implică o relație cauzală între dimensiunile epuizării:
- primul model: propus de Golembiewski, sugerează că burnout-ul progresează de la depersonalizare, prin lipsa realizărilor personale, către epuizare emoțională;
- al doilea model: identificat de Leiter și Maslach, afirmă că burnout-ul progresează invers, de la epuizare emoțională către depersonalizare, prin lipsa realizărilor persoanele;
- al treilea model: dezvoltat de Lee și Ashforth, afirmă că epuizarea emoțională merge mână în mână cu insatisfacția de la locul de muncă și cu scăderea realizărilor personale și, implicit, cu scăderea calității vieții.
Totuși, există persoane care lucrează în aceleași condiții și nu se epuizează în timp.
Deși literatura actuală de specialitate indică posibilitatea ca aspectele stresante ale mediului de lucru să fie predictori mai importanți ai burnout-ului decât personalitatea individului, este important ca cercetătorii să ia în considerare variația individuală. Astfel, pe lângă factorii asociați cu condițiile de muncă ce duc la burnout, sunt luate în considerare și caracteristicile personale și factorii legați de trăsăturile psihosociale ale fiecărui individ în parte.
Simptome
Mulți dintre noi avem zile în care ne simțim neputincioși, supraîncărcați sau neapreciați, zile în care simplul fapt de a ne da jos din pat necesită un grad mare de determinare. Dar dacă așa începi să te simți din ce în ce mai des, s-ar putea să fie vorba despre sindromul de burnout:
- fiecare zi este o zi proastă;
- simți o totală lipsă de interes și energie în a te ocupa de muncă sau de casă;
- te simți extenuat tot timpul;
- mare parte a zilei este alcătuită din task-uri care ți se par plictisitoare, repetitive sau monotone;
- simți că parcă nimic din ce faci nu este apreciat sau de valoare.
Burnout-ul este un proces gradual, nu apare peste noapte. Semnele și simptomele sunt subtile la început, dar se agravează pe măsură ce trece timpul.
Semne și simptome fizice:
- epuizare fizică aproape constantă;
- imunitate scăzută, boli frecvente;
- dureri de cap sau dureri musculare frecvente;
- schimbarea apetitului sau schimbarea programului de somn.
Semne și simptome emoționale:
- sentimente de eșec și îndoială de sine;
- persoana se simte ușor învinsă de situații/ probleme minore;
- detașare de mediul înconjurător, sentimentul de „singur pe lume”;
- pierderea motivației;
- perspectivă din ce în ce mai cinică și negativă;
- scăderea satisfacției și a sentimentului de realizare.
Semne și simptome comportamentale:
- sustragerea de responsabilități;
- izolarea de ceilalți;
- amânări foarte dese pentru că persoana simte că nu mai poate face față;
- folosirea alimentelor, alcoolului, cafelei etc. pentru a face față îndatoririlor;
- îndreptarea frustrărilor asupra celorlalți;
- persoana ajunge târziu la locul de muncă, pleacă mai devreme, dă senzația că nu o interesează.
Diagnosticare
Potivit OMS, diagnosticul oficial de burnout include „sentimente de epuizare sau epuizare energetică, distanțare mentală față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă și eficacitate profesională redusă.”
OMS clarifică faptul că, înainte de a diagnostica burnout-ul, medicii trebuie să excludă întâi alte afecțiuni, cum ar fi:
- tulburare de adaptare;
- tulburări asociate în mod specific cu stresul;
- tulburări legate de anxietate sau frică;
- tulburări de dispoziție.
În plus, medicii, psihologii și alți profesioniști în diagnosticare trebuie să limiteze un diagnostic de burnout la mediile de lucru și nu ar trebui să-l aplice în alte situații, cum ar fi relațiile sau viața de familie.
Dacă vă simțiți în mod cronic epuizat sau frustrat de munca dumneavoastră, continuați să faceți greșeli sau să vă simțiți blocat într-un ciclu de neproductivitate, poate este bine să mergeți la medic.
Tratament
Dacă aveți suspiciuni că suferiți de burnout, este bine să contactați un specialist în sănătate mintală. Există multe tehnici acreditate pe care terapeuții le implementează pentru a va ajuta să regăsiți starea de calm și să vă readucă motivația.
La nevoie, este indicat ca terapia să fie susținută și de un tratament medicamentos, prescris de un medic psihiatru sau de un medic neurolog.
Complicații
Pe termen lung, expunerea la cortizol în exces și la alți hormoni de stres vă poate crește riscul de a dezvolta probleme de sănătate, cum ar fi:
- depresie;
- cancer;
- probleme digestive (ulcere gastrice, diaree);
- tulburări de alimentație (pierderea poftei de mâncare, supraalimentare);
- boli de inimă;
- tulburări de somn.
De asemenea expunerea la acest gen de epuizare poate duce la probleme în viața personală, cum ar fi:
- epuizarea emoțională;
- intenția de a renunța la profesie;
- deteriorarea personală;
- deteriorarea familiei.
Prevenție
În ceea ce privește metodele de prevenție a sindromului de burnout, există două categorii:
- comportamente menite să prevină burnout-ul;
- comportamente menite să prevină recăderea în burnout.
Bibliografie
- Melinda. “Caregiver Stress and Burnout.” HelpGuide.org, 23 Oct. 2018, www.helpguide.org
- Leung, T., Schmidt, F., & Mushquash, C. (2022). A personal history of trauma and experience of secondary traumatic stress, vicarious trauma, and burnout in mental health workers: A systematic literature review. Psychological Trauma: Theory, Research, Practice, and Policy. Advance online publication. https://doi.org/10.1037/tra0001277
- Onwumere, Juliana, et al. “Understanding the Experience of “Burnout” in First-Episode Psychosis Carers.” Comprehensive Psychiatry, vol. 83, May 2018, pp. 19–24, www.sciencedirect.com, 10.1016/j.comppsych.2018.02.003
Alte afecțiuni similare
Sindrom antifosfolipidic
Sindromul antifosfolipidic, cunoscut și sub numele de sindrom Hughes, este o tulburare a sistemului imunitar care provoacă un risc crescut de a dezvolta cheaguri de...
Vezi detalii
Sindrom ascitic
Ascita reprezintă acumularea anormală de lichid în interiorul cavității peritoneale. Peritoneul sau cavitatea peritoneală este membrana în formă de sac care înconjoară...
Vezi detalii
Sindrom Asperger
Despre sindromul Asperger Sindromul Asperger constituie o tulburare de dezvoltare acută și se numără printre tulburările din sfera autismului. Afecțiunea poartă...
Vezi detalii
Sindrom cefalalgic
Sindromul cefalalgic face referire la un grup de simptome caracterizate prin dureri de cap persistente şi recurente, de obicei asociate cu alte manifestări clinice...
Vezi detalii
Sindrom coronarian acut
Sindromul coronarian acut (SCA) reprezintă o stare medicală de urgență care apare atunci când fluxul de sânge către inimă este redus sau blocat brusc. Afecțiunea apare...
Vezi detalii
Sindrom Cushing
Sindromul Cushing reprezintă totalitatea semnelor și simptomelor pe care le determină excesul de cortizol în organism. Cortizolul este un hormon produs de glandele...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
