Sindrom Burnout

Cauze

Există șase cauze principale ale apariției sindromului de burnout:

Volumul de muncă

Când aveți un volum de muncă ce se potrivește cu capacitatea dumneavoastră, vă puteți duce la bun sfârșit îndatoririle, aveți oportunități de odihnă și recuperare și puteți găsi timp pentru creștere și dezvoltare profesională. Când vă simțiți însă supraîncărcat cronic, aceste oportunități de a restabili echilibrul dispar.

Lipsa de control

A simți că îți lipsește automotivarea, accesul la resurse și la puterea de decizie asupra unor aspecte care îți afectează viața profesională – toate acestea pot afecta bunăstarea.

Recompensa

Dacă recompensele extrinseci și intrinseci de la locul de muncă nu corespund cu cantitatea de efort și timpul depus, probabil veți simți că investiția nu merită și că nu sunteți apreciat corespunzător.

Comunitatea

În multe cazuri, nu vă puteți alege colegii și șefii, iar atmosfera de la locul de muncă își poate pune amprenta asupra stării de spirit.

Corectitudine

Puteți simți că nu primiți un tratament corect și echilibrat, că nu sunteți recunoscut pentru contribuția la locul de muncă. Lipsa de corectitudine poate exacerba epuizarea.

Nepotrivirea valorilor

Dacă prețuiți foarte mult ceva ce compania nu apreciază, motivația de a lucra și a persevera poate scădea semnificativ.

Burnout-ul nu înseamnă doar oboseală. Burnout-ul este o problemă care vizează mai multe aspecte și care necesită, în consecință, mai multe soluții.

Factori de risc

Factorii de risc reprezintă cauzele interne sau externe care cresc riscurile unui individ de a dezvolta o boală.

Burnout-ul a fost identificat inițial la îngrijitorii medicali profesioniști și la voluntari, iar efectele lui au fost studiate apoi la scară largă. În urma studiilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că există trei (3) modele majore pentru dezvoltarea fenomenului de burnout, modele care implică o relație cauzală între dimensiunile epuizării:

• primul model: propus de Golembiewski, sugerează că burnout-ul progresează de la depersonalizare, prin lipsa realizărilor personale, către epuizare emoțională;
• al doilea model: identificat de Leiter și Maslach, afirmă că burnout-ul progresează invers, de la epuizare emoțională către depersonalizare, prin lipsa realizărilor persoanele;
• al treilea model: dezvoltat de Lee și Ashforth, afirmă că epuizarea emoțională merge mână în mână cu insatisfacția de la locul de muncă și cu scăderea realizărilor personale și, implicit, cu scăderea calității vieții.

Totuși, există persoane care lucrează în aceleași condiții și nu se epuizează în timp.

Deși literatura actuală de specialitate indică posibilitatea ca aspectele stresante ale mediului de lucru să fie predictori mai importanți ai burnout-ului decât personalitatea individului, este important ca cercetătorii să ia în considerare variația individuală. Astfel, pe lângă factorii asociați cu condițiile de muncă ce duc la burnout, sunt luate în considerare și caracteristicile personale și factorii legați de trăsăturile psihosociale ale fiecărui individ în parte.

Simptome

Mulți dintre noi avem zile în care ne simțim neputincioși, supraîncărcați sau neapreciați, zile în care simplul fapt de a ne da jos din pat necesită un grad mare de determinare. Dar dacă așa începi să te simți din ce în ce mai des, s-ar putea să fie vorba despre sindromul de burnout:

• fiecare zi este o zi proastă;
• simți o totală lipsă de interes și energie în a te ocupa de muncă sau de casă;
• te simți extenuat tot timpul;
• mare parte a zilei este alcătuită din task-uri care ți se par plictisitoare, repetitive sau monotone;
• simți că parcă nimic din ce faci nu este apreciat sau de valoare.

Burnout-ul este un proces gradual, nu apare peste noapte. Semnele și simptomele sunt subtile la început, dar se agravează pe măsură ce trece timpul.

Semne și simptome fizice:

• epuizare fizică aproape constantă;
• imunitate scăzută, boli frecvente;
• dureri de cap sau dureri musculare frecvente;
• schimbarea apetitului sau schimbarea programului de somn.

Semne și simptome emoționale:

• sentimente de eșec și îndoială de sine;
• persoana se simte ușor învinsă de situații/ probleme minore;
• detașare de mediul înconjurător, sentimentul de „singur pe lume”;
• pierderea motivației;
• perspectivă din ce în ce mai cinică și negativă;
• scăderea satisfacției și a sentimentului de realizare.

Semne și simptome comportamentale:

• sustragerea de responsabilități;
• izolarea de ceilalți;
• amânări foarte dese pentru că persoana simte că nu mai poate face față;
• folosirea alimentelor, alcoolului, cafelei etc. pentru a face față îndatoririlor;
• îndreptarea frustrărilor asupra celorlalți;
• persoana ajunge târziu la locul de muncă, pleacă mai devreme, dă senzația că nu o interesează.

Diagnosticare

Potivit OMS, diagnosticul oficial de burnout include „sentimente de epuizare sau epuizare energetică, distanțare mentală față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă și eficacitate profesională redusă.”

OMS clarifică faptul că, înainte de a diagnostica burnout-ul, medicii trebuie să excludă întâi alte afecțiuni, cum ar fi:

• tulburare de adaptare;
• tulburări asociate în mod specific cu stresul;
• tulburări legate de anxietate sau frică;
• tulburări de dispoziție.

În plus, medicii, psihologii și alți profesioniști în diagnosticare trebuie să limiteze un diagnostic de burnout la mediile de lucru și nu ar trebui să-l aplice în alte situații, cum ar fi relațiile sau viața de familie.

Dacă vă simțiți în mod cronic epuizat sau frustrat de munca dumneavoastră, continuați să faceți greșeli sau să vă simțiți blocat într-un ciclu de neproductivitate, poate este bine să mergeți la medic.

Tratament

Dacă aveți suspiciuni că suferiți de burnout, este bine să contactați un specialist în sănătate mintală. Există multe tehnici acreditate pe care terapeuții le implementează pentru a va ajuta să regăsiți starea de calm și să vă readucă motivația.

La nevoie, este indicat ca terapia să fie susținută și de un tratament medicamentos, prescris de un medic psihiatru sau de un medic neurolog.

Complicații

Pe termen lung, expunerea la cortizol în exces și la alți hormoni de stres vă poate crește riscul de a dezvolta probleme de sănătate, cum ar fi:

• depresie;
• cancer;
• probleme digestive (ulcere gastrice, diaree);
• tulburări de alimentație (pierderea poftei de mâncare, supraalimentare);
• boli de inimă;
• tulburări de somn.

De asemenea expunerea la acest gen de epuizare poate duce la probleme în viața personală, cum ar fi:

• epuizarea emoțională;
• intenția de a renunța la profesie;
• deteriorarea personală;
• deteriorarea familiei.

Prevenție

În ceea ce privește metodele de prevenție a sindromului de burnout, există două categorii:

• comportamente menite să prevină burnout-ul;
• comportamente menite să prevină recăderea în burnout.