Sindrom Cushing

Alte denumiri ale afectiunii:

Hipercorticism

Sindromul Cushing reprezinta o gama variata de anomalii clinice produse de nivele cronic crescute de cortizol sau de cortiosteroizi derivati. Boala Cushing este sindromul Cushing care rezulta din exces de productie de ACTH (hormon adrenocorticotrop), de obicei secundar unui adenom hipofizar.

Echipa medicala MedLife - Endocrinologie

Amzar Daniela-Georgiana,Medic primar
Medic primar
Medic Primar
Albu Alice-Ioana,Medic Specialist
Medic Specialist
Medic Primar
  •  
  • 1 of 12

Sindrom Cushing - Cauze / agent infectios / factori de risc

In timp ce termenul de sindrom Cushing se refera la un tablou clinic dat de excesul de cortizol de orice cauza (consumul medicamentelor corticosteroide dupa transplantul de organ sau pentru alte afectiuni de lunga durata -cronice, ca de exemplu lupusul eritematos sistemic, astmul bronsic, artrita reumatoida sau alte boli care cauzeaza inflamatie), boala Cushing se refera la hiperfunctia cortexului adrenalian prin exces de ACTH hipofizar. Pacientii cu boala Cushing au, de obicei, un mic adenom de glanda hipofizara.

Sindrom Cushing - Simptome

Manifestarile clinice includ faciesul in luna plina cu aspect pletoric, obezitate tronculara cu proeminenta supraclaviculara si mase cervicale dorsale grase (“ceafa de taur”), iar extremitatile distale si degetele foarte subtiri.

Sunt prezente epuizarea si slabirea musculara.

Pielea este atrofica, cu diminuarea capacitatii de vindecare a ranilor si tendinta de contuzionare. Pe abdomen pot aparea striatii purpurii.

Sunt prezente hipercifoza, calculii renali, osteoporoza, intoleranta la glucoza, rezistenta redusa la infectie si tulburarile psihice.

La copii este specifica oprirea cresterii in inaltime.

Femeile au, de obicei, menstre neregulate. In cazul tumorilor adrenaliene, cresterea productiei de androgeni poate conduce la hipertricoza, alopecie temporara si alte semne de virilism la femei.

Sindrom Cushing - Tratament

Diagnosticul de Sindrom Cushing

Diagnosticul se pune pe antecedentele de administrare de corticosteroizi sau pe nivelele crescute de cortizol.

Diagnosticul se suspicioaneaza, de obicei, datorita semnelor si simptomelor caracteristice. Confirmarea si investigarea cauzei de baza necesita, in general, analize hormonale si teste imagistice.

Testarea incepe cu masurarea cortizolului liber urinar (UFC), cea mai buna analiza pentru excretia urinara. Acesta este crescut > 120 µg/24 h la toti pacientii cu sindrom Cushing. Totusi, multi pacienti cu UFC crescut intre 100 si 150 µg/24 h au obezitate, depresie sau ovar polichistic, dar nu au sindrom Cushing.

Un pacienti suspectat de sindrom Cushing cu UFC foarte crescut (> de 4 ori decat limita normala) aproape sigur are sindrom Cushing. Doua din trei valori normale la analize exclud diagnosticul. Nivelele usor crescute necesita, in general, continuarea investigatiilor.

In general, investigatia este continuata prin testul cu dexametazona., in care 1, 1,5  sau 2 mg de dexametazona se administreaza p.o. la orele 11-12 PM, iar cortizolul plasmatic este masurat la orele 8-9 AM a doua zi.

Un test mai specific, dar la fel de sensibil este administrarea de dexametazonal 0,5 mg p.o. la 6 h timp de 2 zile (doza mica). In general, absenta supresarii nivelelor ca raspuns la doze mici de dexametazona stabileste diagnosticul.

Daca aceste teste nu sunt concludente, pacientul este internat pentru determinarea cortizolului seric la miezul noptii, care este cel mai probabil sa puna verdictul. Concentratia cortizolului normal se inscrie intre 5 si 25 µg/dL (138-690 nmol/L) in zorii zilei (6-8 AM) si scade gradat < 1,8 µg/dL (< 50 nmol/L) la miezul noptii.

O alta metoda poate fi recoltarea si depozitarea in frigider a probelor de cortizol salivar.

Testele imagistice ale hipofizei se realizeaza daca nivelele de ACTH si testele de provocare sugereaza o cauza hipofizara; RMN cu gadoliniu imbogatit este de acuratete, dar unele microadenoame sunt vizibile pe CT. Daca testele sugereaza o cauza nonhipofizara, imagistica va include un CT de rezolutie inalta a toracelui, pancreasului si suprarenalelor; scintigrafia cu octreotid marcat izotopic si scanare PET.

La copiii cu boala Cushing, tumorile hipofizare sunt foarte mici si, de obicei, nu pot fi detectate prin RMN. Probele obtinute din sinusurile petrosale sunt deosebit de utile in aceasta situatie. RMN este preferat in loc de CT la femeile gravide, pentru evitarea expuneii fatului la iradiere.

Tratament pentru Sindromul Cushing

Tratamentul depinde de cauza.

Initial, starea generala a pacientului poate fi mentinuta prin aport crescut de proteine si administrare adecvata de K. Daca manifestarile clinice sunt severe, poate fi indicata blocarea secretiei de cortizol cu metryrapon sau ketoconazol. Ketoconazolul are o disponibilitate mai mare, dar o latenta mai crescuta si adesea hepatotoxic.

Tumorile hipfizare care produc ACTH in exces sunt indepartate chirurgical sau extirpate prin iradiere. Daca nu se evidentiaza nicio tumora la imagistica, dar se suspicioneaza o sursa hipofizara, poate fi incercata hipofizectomia totala, mai ales la pacientii mai in varsta. Pacientii sunt supusi, de obicei, unei iradieiri supravoltare a hipofizei. De obicei ameliorarea survine la < de 1 an. Totusi, la copii, iradierea poate reduce secretia hormonului de crestere si, ocazional, sa declanseze pubertatea precoce.

Adrenalectomia (extirparea uneia sau ambelor glande suprarenale) bilaterala este rezervata pacientilor cu hiperadrenacoticism care nu raspund nici la interventia asupra hipofizei (cu eventuala adenomectomie), nici la iradiere. Adrenalectomie necesita substituire pe toata durata vietii cu corticosteroizi.

Sindromul Nelson apare atunci cand, dupa adrenalectomie, glanda hipofizara continua sa se mareasca, determinand o crestere marcata a secretiei de ACTH si de percursori ai sai cu producerea de hiperpigmentare severa. Survine la ≤ 50% dintre pacientii care sufera de andrenalectomie. Riscul este probabil redus daca pacientul este supus iradierii hipofizare. Desi iradierea poate opri cresterea hipofizei, multi pacienti necesita hipofizectomie. Indicatiile pentru hipofizectomie sunt aceleasi ca si pentru tumora hipofizara - o crestere in dimensiuni care face ca tumora sa depaseasca limitele proprii, extinzandu-se in structurile invecinate, cu producerea defectelor de camp vizual, presiune asupra hipotalamusului sau alte complicatii. Adese dupa hipofizectomie se realizeaza  iradierea de rutina, daca nu s-a facut anterior. Radiochirurgia sau terapia focalizata de iradiere poate fi  administrata intr-o singura etapa daca anterior s-a realizat radioterapia externa, cat timp leziunea este la o distata rezonabila de nervul optic si de chiasma optica.

Tumorile adrenocorticale sunt indepartate chirurgical. Pacientii trebuie sa primeasca cortizol in tipul interventiei chirurgicale si postoperator deoarece cortexul adrenalian nontumoral va fi atrofic si surpresat.

Adenoamele benigne pot fi indepartate laparoscopic.

In cazul hiperplaziei adrenaliene multinodurale, poate fi necesara adrenalectomia bilaterala. Chiar si dupa o eventuala adrenalectomie totala, la un numar mic de pacienti apare o noua crestere functionala.

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical