Sindrom ascitic

Cauze

Există o mare varietate de afecțiuni ce pot determina acumularea de lichid în spațiul peritoneal, dar cea mai frecventă cauză o reprezintă bolile hepatice avansate:

• ciroza hepatică;
• insuficiența hepatică acută;
• obstrucția venelor hepatice (Sindromul Budd-Chiari);
• boala veno-ocluzivă;
• cancer ce se extinde sau metastazează în ficat;
• insuficiență cardiacă;
• afecțiuni pancreatice (pancreatită acută și cronică sau cancer pancreatic);
• sindrom nefrotic;
• iritarea directă a peritoneului (din cauza infecțiilor sau a extinderii cancerelor - carcinomatoză peritoneală);
• traumatisme abdominale;
• afecțiuni ale ovarelor (cancer ovarian, sindromul Meigs);
• endometrioză;
• boala inflamatorie pelvină;
• malnutriție severă;
• mixedem;
• enteropatie prin pierdere de proteine;
• gastroenterita eozinofilică;
• boala Whipple;
• sarcoidoza;
• ascita tuberculoasă;
• infecții fungice sau parazitare (ex: Candida, Histoplasma, Cryptococcus, Strongyloides, Entamoeba histolytica etc);
• corpi străini (ex: talc, bariu, fibre de bumbac);
• lupus eritematos sistemic.

Simptome

Dacă vă confruntați cu sindromul ascitic, trebuie să știți că primele semne ale bolii pot trece neobservate, deoarece acestea presupun o creștere progresivă în dimensiuni a abdomenului.

Această mărire a abdomenului poate să nu determine niciun simptom sau poate fi însoțită de anumite semne, precum:

• disconfort sau durere abdominală;
• creștere în greutate;
• sațietate precoce;
• probleme cu respirația (dispnee);
• balonare;
• constipație;
• indigestie;
• pierderea poftei de mâncare;
• oboseală;
• dureri de spate;
• edeme gambiere (umflarea membrelor inferioare).

Simptome precum febra, durerea abdominală și confuzia sunt semne ce trebuie să vă atragă atenția privind riscul apariției peritonitei bacteriene spontane (complicație a ascitei).

Ascita cauzată de insuficiența hepatică poate determina dispnee, edeme periferice, distensie a venelor jugulare sau congestie pulmonară.

Ascita de cauză malignă poate fi însoțită de o scădere în greutate.

Tratament

Paracenteza terapeutică poate ameliora simptomele și poate fi prima măsură terapeutică în cazul pacienților cu ascită în cantitate medie-mare.

Pentru pacienții cu ciroză hepatică și ascită în cantitate medie (gradul 2), primele măsuri terapeutice sunt cele legate de restricția de sare din dietă (<2 g/ zi) și de administrarea de diuretice. După ce lichidul de ascită se diminuează progresiv, medicul va încerca să scadă diureticul până la doza minimă sau chiar va opri administrarea lui.

Restricția de lichide nu este neapărat necesară, ci se recomandă doar dacă există și hiponatremie moderată sau severă (sodiu seric <=125 mmol/ L).

În timpul tratamentului diuretic trebuie monitorizată îndeaproape greutatea corporală, funcția renală (ureea și creatinina serică) și sodiul seric, pentru a verifica răspunsul la tratament și a detecta din timp eventualele efecte adverse. În unele cazuri, poate fi necesară și administrarea de albumină serică umană, mai ales dacă apar crampe musculare severe.

Paracenteza terapeutică cu volume mari de lichid evacuate este indicată în cazul ascitei în cantitate mare (grad 3) și asociată cu restricția de sodiu și administrarea de diuretice.

Pacienții cu ascită în cantitate medie-mare (grad 2 și 3) pot fi candidați pentru transplant hepatic.

Șuntul portosistemic intrahepatic transjugular (TIPS) este o metodă radiologică intervențională prin care fluxul din vena porta (ce alimentează ficatul) este deviat în circulația centrală sanguină cu scopul de a scădea presiunea pe ficat și a diminua formarea ascitei.

La pacienții în cazul cărora ascita este provocată de o neoplazie, restricția de sare și administrarea de diuretice pot să nu fie eficiente, iar paracenteza poate deveni o opțiune de tratament.

Suntul peritoneo-venos este o intervenție chirurgicală ce poate fi o opțiune terapeutică pentru pacienții cu ascită de cauză canceroasă, ce nu pot realiza paracenteză evacuatorie, la cei cu ascită refractară (ce se reface rapid sau frecvent după evacuări repetate și diuretice), ce nu sunt candidați la paracenteză, transplant hepatic sau TIPS.

Complicații

Complicațiile sindromului ascitic sunt reprezentate de:

• infecția lichidului de ascită (peritonită bacteriană spontană);
• dezechilibrul fluidelor și electroliților din organism (hiponatremie);
• hidrotorax hepatic;
• hernii abdominale (ombilicală, inghinală);
• perforație intestinală;
• sângerare;
• scurgerea lichidului de ascită prin peretele abdominal;
• insuficiență renală acută;
• sindromul hepato-renal.

Complicațiile ascitei trebuie abordate individual de medicul specialist și au, în mare parte, protocoale specifice.

Autor

Dr. Carp-Ștefan Antoaneta

Medic Specialist Endoscopie - Gastroenterologie