Feritina reprezinta un complex intre hidroxidul feros si o proteina numita apoferitina, fiind o forma de stocare a rezervelor de fier in organism. Este o proteina care se gaseste in celulele sistemului reticuloendotelial sii, in cantitate mica, in ser. Nivelul seric al feritinei reflecta starea depozitelor de fier. Hemosiderina este o forma insolubila a feritinei si poate fi pusa in evidenta prin coloratie cu albastru de Prusia (reactia Perls). Evidentierea hemosiderinei in macrofagele din diverse tesuturi (ficat, tegument) si in eritroblastii din maduva hematogena (sideroblasti) reflecta starea depozitelor de fier.
Testul serveste la investigarea anemiilor si a supraincarcarii cu fier, precum si la diferentierea anemiilor pin carenta de fier ( in care depozitele de fier sunt scazute) fata de anemiile din inflamatiile cronice (in care depozitele de fier nu sunt afectate)
- -diagnosticul diferential al anemiilor;
- evaluarea anemiei feriprive si monitorizarea tratamentului de substitutie cu fier si a compliantei la tratament;
- monitorizarea categoriilor de pacienti cu risc de deficit de fier (detectarea deficitului de fier latent): femei insarcinate, donatori de sange, copii mici, pacienti hemodializati etc.;
- monitorizarea statusului fierului la pacienti cu boli renale cronice, dializati/nedializati;
- diagnosticul si monitorizarea tratamentului de depletie in sindroamele de supraincarcare cu fier.
Desi nu manifesta intotdeauna o relatie lineara cu depozitele de fier, feritina este cel mai bun parametru seric de masurare a depozitelor de fier. In anemia feripriva necomplicata, feritina este <12 microg/L. Cand este prezenta concomitent o boala infectioasa/inflamatorie, feritina serica este mai mare, dar in general <50-60 microg/L. Feritina serica scazuta semnifica intotdeauna deficit de fier (latent/clinic manifest), dar sensibilitatea testului este scazuta, deoarece o valoare normala nu exclude deficitul de fier. Pentru diferentierea anemiei feriprive de anemia din bolile cronice este necesara uneori efectuarea de teste suplimentare (receptorii solubili de transferina - TfR, indexul TfR/feritina sau examinarea depozitelor de fier din maduva osoasa, in special cand sunt prezente ambele forme de anemie). In anemia feripriva secundara hemoragiei acute feritina serica scade dupa 1-2 saptamani.
- supraincarcare cu fier
-in hemocromatoza ereditara, sideremia si saturatia transferinei cresc inaintea feritinei (chiar in prezenta de continut crescut de fier la nivel hepatic). Cresterea feritinei constituie indicatie de biopsie hepatica.
In sindroamele de supraincarcare cu fier secundare (transfuzii, eritropoieza ineficienta, hemodializati etc.) feritina este intotdeauna crescuta.
- bolile hepatice parenchimatoase (ciroza, carcinom hepatocelular),leucemii, limfoame,cancer pancreatic/bronsic, neuroblastom (exista o relatie intre severitatea afectarii parenchimatoase/extensia metastazelor si nivelul feritinei).
- bolile infectioase, inflamatorii, tumorale, hipertiroidie, IMA , fara nici o relatie cantitativa cu depozitele de fier (reactant de faza acuta).
- anemia megaloblastica, anemiile hemolitice, sideroblastice, talasemie;
- porfiria cutanea tarda;
- alcoolism (feritina scade in cursul abstinentei);
- boala Gaucher;
- consumul de contraceptive orale;
Feritina nu are valoare in evaluarea depozitelor de fier in prezenta unei afectari hepatice parenchimatoase.
Valori crescute:
- variatii fiziologice: niveluri mai mari la barbati decat la femei; diferentele dispar postmenopauza. Niveluri mai mari la cei care au dieta bogata in carne rosie decat la vegetarieni;
- hemoliza intensa a probei de sange (eliberarea feritinei intraeritrocitare);
- alcoolismul;
- - medicamente: administrarea de preparate de fier i.v. (cresterea disproportionata a feritinei fata de depozitele de fier; relatia devine proportionala dupa 2-4 saptamani de la terminarea tratamentului) sau p.o., contraceptive orale, teofilina.
Transfuziile recente pot determina valori crescute ale feritinei
Valori scazute:
- variatii fiziologice: niveluri medii usor mai mici la copii;
- medicamente: antitiroidiene, acid ascorbic, deferoxamina, metimazol.
1.Ghid de laborator, Ioana Brudasca, Anca Cristea, Editura Medicala Univesitara ,, Iuliu Hatieganu’’ Cluj Napoca 2005
