IgG

IgG reprezintă 75-80% din totalul imunoglobulinelor din serul adultului, fiind astfel principalul anticorp circulant.

Această imunoglobulină oferă protecție împotriva virusurilor, bacteriilor și toxinelor, și este singura capabilă de traversarea placentei1.

Se cunosc patru subclase (IgG1, IgG2, IgG3, IgG4), din care predomină IgG1 (65% din totalul IgG)1. Rolul cel mai important al IgG este răspunsul imun secundar.

În timpul răspunsului primar, când organismul se întâlnește pentru prima dată cu un anumit antigen, se produc anticorpi din clasa IgM, care apoi sunt înlocuiți treptat de anticorpi din clasa IgG.

Astfel, acest tip de răspuns imun se dezvoltă mai lent. La o nouă întâlnire a organismului cu același antigen se declanșează răspunsul imun secundar, mai rapid, prin producția directă de anticorpi IgG1,2.

Persoanele cu deficient congenital sau dobândit de IgG sunt mai expuși la infecții piogene recurente1. IgG de origine maternă oferă protecție pasivă fătului. Nivelurile fetale de IgG matern cresc treptat pe parcursul sarcinii până la termen, când în general depășesc valorile mamei. Astfel, copiii născuți prematuri au un risc mai mare de imunodeficiență. După naștere, valorile IgG de origine maternă scad treptat, ajungând la nivelul cel mai scăzut la aproximativ 3 luni1.

IgG este cea mai frecventă gamaglobulină monoclonală identificată în mielom multiplu, ea fiind prezentă în 50% din cazuri.

Valori de peste 3000 mg/dl reprezintă un criteriu major în diagnosticarea mielomului multiplu.

Valori de IgG monoclonal de peste 4000 mg/dl sunt asociate cu sindromul de hiperviscozitate, producând diverse semne cardiologice, neurologice și de hemostază1.

Toate clasele de imunoglobuline migreaza în banda gamma-globulinelor, pe un test de electroforeză standard a proteinelor serice.

Oricare gammapatie monoclonală provoacă un vârf crescut al acestei benzi. Pentru identificarea unei componente monoclonale IgG al unei gammapatii, se utilizează electroforeza proteinelor serice prin imunofixare. "